Bibelou de porţelou, fiţe de Bucur[eşti] şi ca să vezi şi să nu crezi

mag-unirea-bucuresti.png

că da, în faţa magazinului Unirea, se întâmplă tot ce se întâmplă. se aşteaptă lumea, se dă cu taxiul, se mănâncă la mecdonals [adică la mec, bă!] şi vine florin cositoru, cu ditamai pufelul mic şi frumos [paroxism de economie de piaţă!] şi te îmbie: ia, un bibelou, şefu! Te priveşte insistent, şi el şi câinele, şi dacă te eschivezi, vai de călimara ta cu cernealĂ. înseamnă că n-ai stofă la animale.

bucureştiul e plin de fiţe. degeaba te în[torci] în dreapta, degeaba te scuzi în stân/ga, dacă nu împingi cu căruciorul pe una, dacă nu îl drăcui de mă-sa pe altul, dacă nu eşti intelectual remorcă, adică dacă nu arăţi că eşti, nu uluieşti că eşti, dacă nu sperii în înjurături, nu valorezi. la bucureşti îţi faci blog ca să pierzi timpul, îţi iei maşină ca să o turezi la maximum, dai muzica până la blană ca să arăţi că ţi-ai luat şi tu celular cu melodii, îţi faci freza până în ochi, mergi iarna dezvelit ca vara, eşti fraier dar ţie nu îţi pasă, şi te bucuri, frate, te constipezi de bucurie.

bucureştiul e un fel de unicat, un fel de bibelou de porţelou, pentru că în interiorul de andergraund ce este, că care este, poţi să faci ce te taie golaverajul, că tot e să fie viaţa…că aşa e viaţa.

bucureştiul de bibelou e un fel de întâlnire de bloggări. unul se scârmă în nas după succes, altul se scălămbăie, există grame de gramo prin cotloane sofistice, teroare de cititoare pe altundeva, există urletul carpaţilor de balaur, există blog de goroloid, există bă, eu sunt fu-sea!, cărtărescu lângă dinescu, strada am-zei lângă bulevardul 23 august, greţos lângă paradoxal, ditamai bannerul colţ cu Biserica Sfântul Ioan, cutezanţă lângă rezonanţă…există multă d-i-z-a-r-m-o-n-i-e lângă p-r-i-m-ă-r-i-e.

şi când ţi-e lumea mai dragă, vine un evanghelizator fără epoleţi la vedere şi rage la un megafon. Unde? în faţă la unirea, unde tinerii se pupă fumând, în timp ce,

dac-ai vrea să treci,

un nor de fum

ţi-ar inunda plămânii.

să nu ne confundăm. există un bibelou de bucureşti şi un Bucureşti profund într-o coabitare de zile mari. în bibelou se mănâncă sămânţe pe jos, se rage, se clămpăne, se scrie pe pereţi, se aruncă hârtiile pe unde vrei, ţi se fumează în nas, ţi se calcă pantofii, ţi se aruncă ditamai pleaşca de apă în cap, etc., ETC, etc…

dacă te comporţi smerit şi graţios în bibelou, poţi să pari venit din lumea de apoi…aici trebuie să te reacţionezi ca arcu, să ai colţi ca pisica şi căngi precum crabul. da când te înveţi cu atmosfera, ţi se pare beton, fraiere, pentru că expresia: „ce p… mea, că dacă sufli ceva, te tai, să moară, m….”[expresie grando, frate, liniştită în comparaţie cu altele!] ţi se va părea…unt, după o vreme. prima dată, expresia, cam lungă şi tăioasă, te năuceşte. Apoi, când auzi cum se drăcuie dumnezeii, cum se bagă organul în laringe, cum se jură de mamă şi de toţi Sfinţii, înţelegi că drăcuitura e un fel de bună ziua în bibelou şi „du-te în p…mă-tii” e un fel de compliment camaradesc, care se zice atunci când ai mai violat vreuna sau te-ai îmbătat mangă.

concert de mozart, vernisajul unei expoziţii cu pictură abstractă, congresul de patrologie, muzeul antipa sau militar nu au rezonanţă la bibelou, pentru că bibelou ascultă, cu giga putere: pupa-te-aş pe epolet, ce să fac? dar n-am carnet, sau :”suntem o ţară de c…, de rataţi şi de…p…”.

e greu să nu crezi, până nu vezi bucureştiul noaptea, bucureştiul slinos, bucureştiul unde sexul costă cât o ţigare şi unde tranşezi vânzarea de rinchi în timp ce mănânci o şaorma, tragi o doză pe nas, mai bei, ca să îţi iei avânt şi apoi te duci şi îţi iei nevasta la bătaie până o desfigurezi. că, ce te interesează pe tine de poliţie? tu îţi bagi în toţi morţii, tu eşti mare mahăr, tu eşti cu vreo treizeci de ghiuluri pe mâna dreaptă şi tai şi spânzuri. că tu nu eşti ca românu prost, tu eşti şmenar…

no, no, no!…nu este rasism, nici antisemitism…ci coabitare de neplăcere. până nu vezi, totul e basm. şi până când nu te doare pentru oamenii care trăiesc acest iad nu simţi nimic ca om din această dramă zilnică… tu stai unde nu vrei, el vrea unde tu stai, ea vrea cu maşină, el vrea mai multe, el se încrede deşi e vai de mama lui, ea se dă de doamnă deşi face trotuarul, el fură ziua şi se distrează noaptea, ea face tot ce poate ca să ajungă bine.

de ce e aşa cel care este? probabil că fiecare dintre noi avem un cuantum adânc de vină. o vină căreaia ne e teamă să îi privim ochii. o laşi gravidă şi apoi o forţezi să îl arunce în veceu. nu te doare că o doare. îi iei banii mamei tale din poşetă cu japca, că ţiganca care vinde droguri cere astăzi mai mult decât ieri. dacă ai nevoie de bani te cămătăreşti şi o sfecleşti. dacă o dai cu sticla ajungi fără chiloţi în cur. fumezi ca un spart şi îţi mâncăm colacii mai devreme. nu te uiţi la suferinţa celor care te iubesc, care se dor pentru tine, pentru că eşti din bibelou.

dacă ai fi din Bucureştiul profund te-ai da pe credinţă, pe cultură, pe elevaţie interioară. dacă eşti din bibelou, nu ţi se cere nimic şi crezi că ţi se cuvine totul…

ehei, ca să vezi şi ca să nu crezi… am visat toate astea azi dimineaţă. când m-am trezit şi m-am dus să mă spăl pe ochi, mi-am dat seama că nimic nu e adevărat, că tot ce am scris aici e baloane de săpun.

nu-i frumos, ca tot ce părea dramatic să nu fie?! poţi să intri în second life şi să te închipui ca în viaţă. îţi place jocul şi uiţi visul. E ca visul unei nopţi de TOAMNĂ, de elena farago.

Somn uşor, naţiune, oriunde ne-am afla dormind!

Nimic nu se întâmplă când se întâmplă prea multe…

Pr. Dorin.

2 comentarii la „Bibelou de porţelou, fiţe de Bucur[eşti] şi ca să vezi şi să nu crezi”

  1. „Nu sunt perfectă,
    nici nu vreau, nici nu pot,
    atâtea complicaţii care
    nu-şi au niciun rost…”

    Elena Cârstea.

    trimiteţi-ne la o pagină web a dv. ca să vă comentăm.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *