Zi: 15 septembrie 2007

Dreptul la viaţă… are nevoie de ajutor

6 comments

http://www.copilul.ro/img_articol/art_1_gravida.jpg

 

Scaderea drastica a natalitatii este una dintre problemele cele mai spinoase ale Romaniei postdecembriste. Nu este insa vorba doar de o problema sociala, ci si de una morala, mai ales daca avem in vedere faptul ca de ani intregi suntem tara cu cel mai mare numar de avorturi din Europa. Ne laudam ca suntem popor crestin de 2000 de ani si ca majoritatea covarsitoare a romanilor se declara ortodocsi (aproape 90 %, conform statisticilor), dar nu mai prididim sa ne ucidem pruncii in pantece si ne folosim de toate formele de zagazuire a vietii, de parca am fi pornit intr-un fel de cruciada pe dos, impotriva lui Dumnezeu si a ordinii firesti a lumii create si proniate de El!

Fidela misiunii pe care si-a asumat-o in numele lui Dumnezeu, de a ocroti viata omeneasca si de a aduce mangaiere celor necajiti si nedreptatiti, Asociatia PRO-VITA ne-a pus la dispozitie un amplu documentar la zi, din care am selectat textele si imaginile care urmeaza (si in care ne place sa vedem arvuna unei mai indelungate colaborari pe linie publicistica si educationala).

Omul este om din momentul conceptiei

Intrebarea „La cate saptamani sau luni de la conceptie incepe omul sa fie om?” apartine trecutului. Daca punem astazi aceasta intrebare celei mai avansate stiinte biologice (genetica), unul dintre reprezentatii ei cei mai de seama, geneticianul Jérôme Lejeune, ne raspunde: „Omul este om din momentul conceptiei. Fiinta omeneasca este de atunci desavarsit unica”. S-a dovedit clar ca viata umana incepe in momentul conceptiei, adica al fecundatiei, cand noua fiinta poseda deja un cod genetic propriu, diferit de codul genetic al mamei si de cel al tatalui.

Codul genetic este tiparul genetic complex al dezvoltarii umane si contine: sexul copilului, culoarea parului si a ochilor, inaltimea, nuanta tenului, forma fetei, forma nasului, chiar si numarul firelor de par de pe cap. Practic toate trasaturile trupului omenesc sunt concentrate in codul genetic. Savantul Robert Edwards nu a ezitat nici o clipa sa defineasca ovulul fecundat (zigotul) ca fiind „o fiinta umana microscopica in stadiul cel mai precoce de dezvoltare”.

Zigotul, noua fiinta minuscula, va cunoaste in continuare stadii de dezvoltare care vor primi diferite nume: embrion, fat. Insa nu exista vreo discontinuitate, vreun salt calitatic sau vreo modificare revolutionara de la un stadiu de dezvoltare la altul. In afara de codul genetic, copilul are si spirit creat de Dumnezeu in momentul conceptiei. Marele fiziolog Nicolae Paulescu scria ca „zamislirea se face in momentul intalnirii celor doua celule sexuale, a caror unire formeaza oul fecundat. In acel moment, Dumnezeu trimite (creeaza in materie) sufletul” (Nicolae C. Paulescu, Notiunile „suflet” si „Dumnezeu” in fiziologie).

Nici un drept nu e deasupra dreptului la viata

Nici conceptia unui copil nedorit si nici un alt motiv nu da dreptul cuiva sa recurga la avort. Nici un om nu vine la existenta din intamplare, ci din vointa lui Dumnezeu, si El ii va ajuta pe parinti sa le asigure copiilor cele necesare vietii. Faptul de a fi un copil dorit sau nedorit este foarte relativ: nedorit la inceput, un copil poate deveni acceptat, apoi dorit si iubit, iar un copil dorit la inceput, poate deveni nedorit datorita comportamentului sau negativ de mai tarziu. Medicii ginecologi sunt de acord asupra faptului ca un numar foarte mare de sarcini nu sunt programate si deci, in primul moment, nu sunt voite. Cu toate acestea, in cele mai multe cazuri mama depaseste socul initial, accepta copilul care creste in ea si apoi asteapta cu nerabdare nasterea lui.

Sub aspect stiintific, faptul ca avortul inseamna uciderea unei fiinte umane este un lucru atat de evident, incat ilustrul biolog Botella Llusia afirma: „Pentru un biolog este imposibil sa fie de acord cu avortul, ca si pentru un teolog”. Copilul care se dezvolta in uter, indiferent de stadiul in care se afla (ovul fecundat, embrion sau fat), nu este proprietatea mamei, nici a tatalui, nici a unui alt om, nici a societatii, nici a statului.

Nici mama, nici tatal, nici un alt om, nici statul nu au dreptul sa dispuna de viata acestei noi fiinte umane, deci nu au nici un drept sa hotarasca daca va trai sau nu. Nici un om nu poate fi proprietatea altui om, chiar daca acel om este copilul sau. Avortul nu poate fi considerat un drept al femeii, dupa cum nu poate fi un drept al nimanui sa ucida un adult. Dreptul la viata este dreptul suprem si fundamental al omului, fara de care nu e posibil nici un alt drept. Avortul este contrar moralei, contrar drepturilor omului si datelor stiintifice.

In ce priveste avortul spontan, de el nu este vinovata femeia si nimeni altcineva, pentru ca se produce fara intentie. Daca unii copii mor la varste fragede, prin avort spontan, sau se nasc morti, aceasta poate fi uneori din vina parintilor, dar poate fi si o incercare pentru parinti. Insa nu trebuie sa-i reprosam lui Dumnezeu aceasta, pentru ca El e stapanul vietii si numai El are dreptul sa hotarasca durata vietii unui om, respectiv a unui copil. Dreptul Iov din Vechiul Testament a fost incercat mai intai cu pierderea averii, apoi cu pierderea copiilor si la urma cu pierderea sanatatii, dar el nu-L blestema pe Dumnezeu, ci dimpotriva, Il binecuvanta, spunand: „Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvantat!” (Iov 1, 21)

Si pentru ca a ramas un om drept in ciuda atator incercari, Dumnezeu l-arasplatit, dandu-i de doua ori mai mult decat avusese inainte.

Religia condamna categoric avortul

In afara de dovezile biologiei, invatatura crestina afirma, pe baza revelatiei din Biblie, ca Dumnezeu creeaza spiritul in materie in momentul conceptiei. Deci, pe langa codul genetic, care determina caracteristicile trupesti si care, asa cum am vazut, se formeaza in clipa conceptiei, Dumnezeu creeaza tot in clipa conceptiei si spiritul copilului. Faptul ca Dumnezeu creeaza in clipa conceptiei spiritul copilului este sustinut si de alte religii (ebraica, musulmana etc.). Prin urmare, si sub aspectul religios omul este om de la momentul conceptiei. Spiritul este imaterial, deci nevazut, dar este dupa chipul lui Dumnezeu. Chiar de la conceptie omul poseda chipul lui Dumnezeu atat in spirit, cat si in trup; chipul trupesc, primit prin genele parintilor, chiar daca apare (se dezvolta) la cateva saptamani de la conceptie, este continut in codul genetic din zigot chiar din clipa conceptiei, in forma incipienta. Trupul omului este partas la demnitatea de chip al lui Dumnezeu. Omul formeaza o unitate bidiminesionala: e o persoana in spirit si trup.

Viata vine de la Dumnezeu si trebuie primita ca un dar al Sau si ca o binecuvantare. Dumnezeu spune intr-una dintre cele zece porunci: „Sa nu ucizi” (Iesirea 20, 13). Fiind uciderea unui om, avortul este pacat foarte mare. Despre legatura personala a omului cu Creatorul sau vorbesc mai multe texte biblice, printre care Psalmul 138: „Tu mi-ai intocmit rarunchii, Doamne, Tu m-ai tesut in sanul mamei mele. Te laud, ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile tale si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip minunat, ca in adancimile pamantului. Cand nu eram decat un plod fara ochi, ochii tai ma vedeau” (Psalmul 138, 13-16).


Oamenii sunt doar colaboratori ai lui Dumnezeu in transmiterea vietii, iar nu proprietari ai vietii. In Sfanta Evanghelie sta scris: „Iar Iisus, cunoscand cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus langa Sine, si le-a zis: ‘Oricine va primi pruncul acesta (pe unul ca acesta), in numele Meu, pe Mine Ma primeste: iar oricine Ma va primi pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Iar cel ce este mai mic intre voi toti, acesta este mare'” (Luca 9, 47-48). Si tot Domnul Iisus Hristos a mai spus: „Vedeti sa nu dispretuiti pe vreunul din acestia mici” (Matei 18, 10).

Avortul este o situare de partea diavolului contra lui Dumnezeu. In Didahia, o scriere a Bisericii in jurul anului 100 d.Hr., sta scris: „Sa nu ucizi copilul prin avort si sa nu dai pieirii pe noul-nascut!”. Invatatura crestina, bazata pe revelatia lui Dumnezeu din Sf. Scriptura, a proclamat intotdeauna ca viata umana trebuie protejata chiar de la conceptie, in toate fazele ei de dezvoltare, si a criticat foarte aspru avortul in nenumarate documente oficiale si concilii. Autorul legii morale este insusi Dumnezeu. Biserica nu este autoarea legii morale, ci depozitarea ei. Pe baza revelatiei lui Dumnezeu, toate bisericile crestine, intr-un glas, arata ca avortul este uciderea unui om. Ar fi bine de amintit, in acest context, ca Papa Ioan Paul al II-lea, intr-un discurs din 17 septembrie 1983 a lansat acest apel: „Salvati omul care inca nu s-a nascut, amenintat de omul care s-a nascut!”.

Femeile care au recurs deja la avort nu trebuie sa se lase cuprinse de descurajare, deoarece exista iertare daca se caiesc, se hotarasc sa nu mai faca acest mare pacat, se spovedesc si indeplinesc canonul dat de duhovnic, care este aspru pentru avort, ajungand in Biserica Ortodoxa la aproximativ 7 ani oprire de la Sfanta Impartasanie : „Dar uciderile, inclusiv avorturile, se canonisesc pana la 12 sau 15 ani” (Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia dogmatica ortodoxa, vol. 3). Cu toate acestea, viata copilului avortat nu mai poate fi reparata. Ca masuri reparatorii Sf. Nicodim Aghioratul prevede: „Daca femeia a lepadat (a avortat cu intentie) pruncul, sa i se dea canon (pe langa celelalte ale lui Ioan Postitorul) sa hraneasca un prunc sarac, de are mijloace” (cf. Dumitru Staniloae, op. cit.). Unii duhovnici dau drept acanon si nasterea altui copil in locul celui avortat.

Caseta: Fragmente din „Jurnalul unui copil care nu s-a nascut”

Iata, in mod imaginar bineinteles, cam ce ar spune un copil nenascut (din Jurnalul unui copil care nu s-a nascut): Astazi a inceput viata mea. Mamica si taticul nu stiu inca lucrul acesta. Sunt mai mica decat o gamalie de ac, cu toate acestea sunt o persoana. Un alt lucru s-a stabilit: voi fi fetita. Voi avea parul blond si ochii albastri.
Septembrie:Apare primul meu sange, primele mele vene.
Octombrie: Azi a inceput sa-mi bata inima. De acum incolo ea va bate incetisor pentru tot restul vietii.

Cresc cate putin in fiecare zi. Mi se formeaza mainile si picioarele. Dar trebuie sa mai astept un timp pana cand aceste picioruse ma vor inalta spre bratele mamei si pana cand aceste manute vor putea culege flori si il vor putea imbratisa pe tata.

La maini mi se formeaza degetelele. Cu ele voi putea mangaia parul mamei.
Noiembrie: Abia astazi doctorul i-a spus mamei ca eu exist aici, in pantecele ei. Oh, cat de bucuroasa trebuie sa fie!

Decembrie: Acum aproape ca pot sa vad. In jurul meu este intuneric. Cand mami ma va scoate in lume, in jur vor fi pretutindeni soare si flori. Dar, mai mult decat orice, vreau s-o vad pe mami. Cum arati, mami?
28 decembrie: Astazi mama mea m-a ucis…

Infiintata in 1994 de catre preotul ortodox Nicolae Tanase, paroh in satul Valea Plopului, si de sotia acestuia, preoteasa Maria Tanase, educator la Gradinita nr. 3 din Valenii de Munte, Asociatia PRO-VITA PENTRU NASCUTI SI NENASCUTI este o organizatie non-guvernamentala si non-profit, infiintata prin sentinta civila nr. 1/20.01.1994, emisa de Judecatoria Valenii de Munte, functioneaza in baza Legii nr. 21/1924 si este avizata de MMPS cu nr. 1625-13.12.1993. Are sediul social in Str. Nicolae Iorga mr. 72, Valenii de Munte, jud. Prahova, cod fiscal 7250977 (tel. 0244.280.600; 0244.421.208), si isi desfasoara activitatea in mediul rural, in doua asezaminte situate in satele Valea Plopului si Valea Screzii, ambele apartinand comunei Posesti, jud. Prahova. Asociatia se bazeaza foarte mult pe munca voluntara cu caracter permanent a unui numar de cca. 50 persoane din toate domeniile societatii civile de la oras (Ploiesti si Bucuresti) : ingineri, arhitecti, medici, profesori, asistente medicale, asistenti sociali, artisti, functionari, stundeti, preoti din alte parohii, ca si pe o buna parte a taranilor din comunitatea locala. Toti acestia actioneaza pentru atragerea de fonduri din donatii, realizeaza legatura cu alte asociatii cu caracter umanitar din lume, concep proiecte de dezvoltare si medatizeaza realizarile si nevoile asociatiei.

PRO-VITA a fost creata pentru a structura si a da o forma legala unei activitati inceputa cu ani in urma, de salvare de la disparitia materiala si recuperare psihica si morala a unor copii aflati la marginea societatii si refuzati de aceasta. Numarul total de asistati este in acest moment de 216 de persoane, din urmatoarele categorii: copii rezultati in urma renuntarii la avort si lasasi spre ingrijire asociatiei, in conditii de confidentialitate deplina, pe o perioada mai mica sau mai mare de timp; copii din familii cu mari probleme sociale, adusi de mame pentru o perioada temporara; copii abandonati in spitale cu deficiente in curs de recuperare prin plasarea in mediu familial; copii ai strazii recuperati si in curs de integrare; tineri alungati din orfelinate dupa implinirea varstei de 18 ani, resocializati si implicati in activitati lucrative; gravide sau mame alungate de familiile lor si ocrotite pana la rezolvarea situatiei personale; copii rezultati din viol. Asociatia asigura de asemenea protectie pentru copiii cu probleme materiale din zona comunei sau din tara, prin oferirea zilnica de mese calde sau organizarea de tabere gratuite anuale, cu sprijinul satenilor din partea locului sau din alte parohii din tara, in spiritul crestin ortodox si traditional romanesc.

Asociatia PRO-VITA se preocupa de imbinarea activitatii educationale civice cu activitatea educationala morala crestin-ortodoxa. Pentru aceasta se practica: rugaciuni zilnice inainte si dupa mese; rugaciuni de seara la culcare si dimineata; participarea copiilor impreuna cu locuitorii satului la slujbele religioase ce au loc in Biserica din Valea Plopului (in curtea careia ei chiar locuiesc) sau Valea Screzii, slujbe tinute de preotul Nicolae Tanase, care este si Presedintele Asociatiei. Activitatile zilnice lucrative, implitite cu cele culturale si religioase, au ca scop implinirea procesului educational civic, completat cu cel moral-religios, in spiritul crestin-ortodox sprecific poporului roman.

(R.C., Cezar Augustin Vieru, „Lumea Credintei”, august 2006)

Bogdan Ioan Stanciu

Vicepresedinte, coordonator, Asociatia PRO-VITA, filiala Bucuresti

Să te iei în stăpânire, ca să urmezi Domnului! Predică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci [ Mc. 8, 34-38, 9, 1]

Leave a comment

The image “http://www.snicolae.org/images/imagini/118384b0.gif” cannot be displayed, because it contains errors.

Prea iubiţii mei,

După bucuria alegerii noului Patriarh al României şi după bucuria postului din ziua Înălţării Sfintei Cruci, trăim astăzi atmosfera duhovnicească a puterii Sfintei Cruci în viaţa noastră. Trăim biruinţa crucii în trupul nostru, biruinţa mântuirii lui Hristos în noi, pentru că puterea Sfintei Sale cruci, închipuirea ei pe trupul nostru dar şi crucea, ca greutate a zilei de fiecare zi, sunt dătătoare de bucurie. Pentru noi crucea este bucurie şi putere, armă împotriva demonilor şi ruşinare a vrăjmaşilor Bisericii. Crucea, cum spune acatistul, este „sfânta privire a Sfinţilor”, pentru că ei nu au privit crucea din afara lor ci crucea dătătoare de bucurie, crucea nevoinţei din ei înşişi era însăşi vederea cu care Îl vedeau pe Hristos.

Triumfalismul mântuirii nu ne este specific! Pentru noi mântuirea trece prin cruce, trece prin moartea faţă de noi înşine, faţă de pofta trupului şi a ochilor, faţă de trufia şi moda vremii, pentru a ne duce la înviere, la învierea sufletului nostru din moartea păcatului şi a patimilor. Crucea este expresia vieţii ortodoxe, pentru că viaţa fiecărui creştin ortodox în parte, care e conştient de valoarea vieţii şi de dorul mântuirii, se nevoieşte, se ucide zilnic, îşi ucide patimile, pentru ca să trăiască prin Duhul lui Dumnezu, da, prin Acela care te face viu.

Duminica de astăzi, prin Evanghelia sa de la Marcu, este o vorbire mai întâi despre luarea noastră în posesie. Se vede, din titlul nostru, că nu e vorba despre luarea crucii mai întâi, ci despre răpirea noastră din altfel de vrăji, din altfel de interese, pentru singurul lucru necesar [cum spun Sfinţii ruşi, mai ales], adică pentru dorul de Dumnezeu. Ca să dai curs chemării Sale, ca să vii după El, trebuie ca mai întâi să te ai, să te posezi, să ştii cine eşti, ce poţi, ca să poţi să mergi după El.

Dacă crezi că poţi să mergi după El oricum, vei înţelege că îţi trebuie pregătire, antrenament pentru o viaţă duhovnicească, sfântă şi pentru înţelegeri enorme, fidele, adânci ale cuvintelor Sale. Ca să ajungi în spatele Lui [ὀπίσω μου, v. 34], trebui ca mai întâi să fii în tine însuţi. Şi ca să te ai, trebuie să îţi scoţi inima din vrăjile acestei lumi, să te dezvrăjeşti, să te dezici de lucrurile slabe ale acestei lumi, pentru lucrurile tari, pentru lucrurile care te fac viu.

În primul rând, ca să îţi revii, să îţi vii în fire trebuie să te recunoşti păcătos. Să vezi păcatul tău, cât e de mare şi să te comporţi zilnic în funcţie de tabloul interior pe care l-ai conştientizat. A nu fi pervers cu tine însuşi înseamnă a nu te considera în faţa altora altfel decât te consideri în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei tale în timpul rugăciunii şi al privirii la tine. Ca să te însănătoşezi trebuie să arunci de la tine păcatele grosiere, superstiţiile tale, trebuie să devii atent cu viaţa ta, să fii prezent la Biserică, să intri în ritmul liturgic al vieţii ortodoxe, să începi să posteşti, să te rogi regulat, să citeşti cărţi teologice, să îţi cumperi cărţi de rugăciune, să nu mai fii lax la minciună, la prostie personală şi la decadenţă.

Radicalizarea interioară a vieţii tale însă, nu trebuie să te facă să te închizi în tine sau să consideri, că dacă tu ai înţeles ceva mai mult, cei care nu au înţeles nu mai merită atenţia ta. Ci, dimpotrivă, paşii sporirii personale se văd în gradul de înţelegere şi de dialog neîncruntat cu tine şi cu alţii. Ca să mergi bine nu trebuie să îţi alegi o viaţă a extremelor. Cei mai mulţi convertiţi la Ortodoxie încep prin a postii excesiv, prin a citi mult şi a căuta, în rugăciunile lor, semne ale prezenţie harului substanţiale, cu care să se laude, chiar şi numai pentru ei înşişi.

Pericolul suficienţei este la antipodul indiferenţei. Dacă mai ieri, nu cam făceai nimic, astăzi, dacă faci ceva, simţi că ai împlinit toată dreptatea, dar, uiţi să te mai crezi şi nevrednic. Venirea în sine reală aduce o îmbogăţire continuă a conştiinţei că nu faci cât ar trebui să faci, însă, şi liniştea harului începe să te umple, pentru că priveşti spre El constant.

Cine voieşte/vrea să vină în spatele Meu/după Mine [τις θέλει ὀπίσω μου ἐλθεῖν], trebuie să se dispenseze de sine, să se lepede de sine, să renunţe la voia sa, la judecata cu care era învăţat, pentru ca să înveţe o logică dumnezeiască, paradoxală. Dacă până mai ieri înţelegeai că puterea şi frumuseţea ta stau în bodybuilding şi în caii-putere pe care îi are maşina ta, odată cu renunţarea la mentalitatea ta, înţelegi că bogăţia şi frumuseţea ta sunt curăţia trupului şi a sufletului tău. Înţelegi că fericirea e o conştiinţă care nu te mustră, că bucuria e sclipirea de bucurie din ochii celui pe care îl ajuţi, că frumuseţea vieţii stă în ascultare şi recunoştinţă.

Vi se pare că nu sunt compatibile ascultarea cu recunoştinţa? Ba da, sunt compatibile! Sunt compatibile şi dreptatea cu iubirea, mila cu mustrarea, milostenia cu postul, ascultarea cu mulţumirea. Păi ce ne cere Domnul astăzi? Să venim, să plecăm din noi şi să mergem în spatele Lui. Iar a veni în spatele cuiva înseamnă a fi recunoscător că cineva se gândeşte la tine şi te duce la bine. Iar cum El este Viaţa şi Calea în acelaşi timp, dacă mergi în spatele Lui nimereşti chiar în Rai.

Dacă te recolectezi, te readuni din lume, te întorci de pe unde hălăduiai tu şi începi să mergi în spatele Lui, începi să te aduni în tine, să te vezi şi să conştientizei că drumul creştinului ortodox e acela de a trece prin moarte. Da, îţi trebuie un mare eroism să trăieşti gestul liturgic al Botezului în viaţa ta de adult, pentru că Hristos ţi-a dat să trăieşti moartea şi învierea Lui în apele Botezului, ca singurul mod de viaţă pe care tu trebuie să îl retrăieşti în întreaga ta viaţă.

Viaţa noastră e de la moarte la viaţă. Noi ne naştem morţi şi devenim vii prin Botez. Noi suntem morţi şi în stăpânirea puterii diavolilor până când ne botezăm, iar cristelniţa, vasul Botezului, ca un al doilea uter, ca o a doua mamă ne naşte drept fii ai lui Dumnezeu prin har, ne face fii, mădulare ale lui Hristos şi ale Bisericii Sale şi ne dă să trăim moartea pentru păcat ca viaţă în Duhul.

Adică să trăieşti bine e pentru noi să mori bine, să mori în Hristos şi cu El, să retrăieşti mereu moartea Lui, care te duce la învierea ta cu El. Moartea ca bucurie e regăsibilă în cimitirele noastre şi în casele noastre. Cimitirele noastre sunt adevărate oaze de flori, de arbuşti ornamentali, de iarbă din destul, de răcoare şi linişte. Crucile adevărat ortodoxe sunt umile, sunt de lemn, piatra e acoperită repede de bruma de verdeaţă a zidurilor iar zilele de tămâiere şi de aprindere a lumânărilor fac din cimitirele noastre locuri tainice, prevestitoare ale învierii ce va să fie.

Casele ortodoxe sunt pline de har. Cele care se sfinţesc prin sfinţirea făcută de preot şi prin rugăciunea şi frumuseţea vieții  familiei, miros a tămâie şi candelă aprinsă, miros a cozonaci şi colivă în sărbători, miros a casă de om gospodar şi primitor, miros a … normalitate. Miros a viaţă de la moarte la viaţă nu de la moarte la moarte.

Moare cel păcătos şi moştenirea lui o ia altul, dar nu trăieşte bucuria Împărăţiei. Bucuria Împărăţiei o trăieşte cel care se lasă de viaţa lui de păcat, de nesimţire a lui Hristos şi merge tăcut, bucuros, recunoscător, în spatele Păstorului cel bun, Care îşi cunoaşte oile Sale dar şi ele Îl cunosc pe El. Adică creştinii ortodocşi ştiu care e faţa lui Hristos, a Dumnezeului-om , Care Se face om fără a renunţa la a fi Dumnezeu şi nu Îl confundă nici cu Muhammad, nici cu Buddha, nici cu Zoroastru, nici cu Demiurgul. Hristos este Hristos, Cel născut din Fecioară, Căruia animalele din iesle I-au suflat, căldură ca să-I facă. El este Fiul Prea Curatei Stăpâne, pe Care L-a născut nu din poftă bărbătească şi nici din împreunare omenească şi fără stricarea fecioriei sale, ci de la Duhul Sfânt, născându-L fără lehuzie, fără stricăciune şi care a rămas Pururea Fecioară.

Noi urmăm Celui pe care Îl ştim. Nu Îl confundăm cu altul, nu Îl schimbăm cu altul, ci Îl adorăm ca pe Unul din Treime, împreună închinat şi slăvit cu Tatăl şi cu Duhul, ca Cel ce este Cel mărturisit de Proroci şi care a venit, la plinirea vremii, şi S-a dat răscumpărare pentu mulţi, adică pentru toţi câţi au fost, sunt şi vor fi. De aceea mergem, cu toate păcatele noastre, după El, şi după Sfinţii Lui Apostoli, nu după Evanghelia lui Iuda; mergem după Sfinţii Apostoli care au hirotonit episcopi, preoţi şi diaconi, care au lăsat canone şi reguli de viaţă duhovnicească, care ne-au dat Jertfa fără de sânge a Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, după Sfinţii care au trăit prin peşteri şi prin crăpăturile pământului, după Ierarhii care l-au surpat pe Arie, pe Macedonie, pe Eutihie, pe iconoclaşti, pe falşii văzători ai fiinţei lui Dumnezeu, după Cuvioşii Lui, după Mucenicii Lui, după Mărturisitorii Lui, după Maicile şi Părinţii noştri cei mulţi, ca stelele cerului şi ne…crucificăm.

Trecem de la moarte la viaţă, ca, după cum am trăit moartea Lui, să ne învrednicim şi de învierea noastră duhovnicească de aici, de învierea cea prin vederea luminii necreate, a harului Treimii Celei Preasfinte. Adică nu ne place crucea pentru că vrem să rămânem la ea, ci crucea e un stadiu, e drumul către învierea şi înălţarea noastră duhovnicească, către trăirea noastră, încă de acum, în simţirea conştientă a harului în fiinţa noastră.

De aceea, lepădarea de sine şi luarea crucii înseamnă a porni pe drumul urmării Lui înăuntrul fiinţei noastre. Nu plecăm peste deal sau prin oraş cu ditamai crucea în mână sau nu ne punem o cruce de trei kilograme la gât, pentru că aşa suntem mai credincioşi sau pentru că aşa urmăm pe Hristos, ci ne luăm angajamentul interior de a suporta toate pentru evlavia credinţei. A trăi crucea înseamnă a trăi cu bucurie tristeţea, durerea, privaţiunile, încercările de tot felul, moartea.

E adevărat, nu te mai încântă Ortodoxia dacă auzi că trebuie să posteşti, să te rogi, să renunţi la ideile tale fanteziste despre Dumnezeu şi crearea lumii şi om, despre ce înseamnă dreptate şi echitate. E greu să înveţi să gândeşti paradoxal, adică să te bucuri de sărăcie, de boală, de nereuşite ca de cele mai mari lucruri şi să te întristezi când eşti îndemnat să păcătuieşti sau să te destrăbălezi. E greu să te simţi sub povara a multe greutăţi, adică sub povara crucii tale, dar fără ea, nu poţi să te bucuri de bucuria nesfârşită a Sfinţilor Lui.

Însă, după cum am spus, trăim zile de bucurie şi nu de calamitate. Pentru că, dacă suntem gata să ne pierdem prostia, nesimţirea, bădărănia, nemilostivirea, ura, dispreţuirea celor cu handicap, perversitatea, infatuarea din sufletul nostru, atunci îl scăpăm pe sărmanul nostru suflet, ca pe pasăre din laţul vânătorului. Căci dacă vrei să îţi mântuieşti luciferic sufletul, dându-i de toate, păcate de toate felurile, îl pierzi, dar dacă vrei să îl pierzi, aruncând din el rufele murdare ale patimilor, atunci îl scapi de moartea cea veşnică şi de chinurile Iadului.

Că dacă te dezici de neamul acesta desfrânat şi păcătos [τῇ γενεᾷ ταύτῃ τῇ μοιχαλίδι καὶ ἁμαρτωλῷ, v. 38], de tabieturile societăţii civile, de cultura fără Duh, de imaginea fără inimă curată, de regula fără conştiinţă, de atavismul vieţii de zi cu zi, în care tinerii moştenesc, pentru că vor, păcatele părinţilor şi ale bunicilor lor, nu te vei ruşina la Judecata Sa, pentru că în tine deja s-a produs învierea spre viaţă.

Şi, pentru că aceste cuvinte au direcţia vederii lui Dumnezeu, căci cap. 9 din Sfântul Macu e capitolul Schimbării la Faţă a Domnului, Acesta le spune că Împărăţia lui Dumnezeu [τὴν βασιλείαν τοῦ θεοῦ, v. 1] vine cu putere, întru putere [ ἐν δυνάμει], întru puterea vederii lui Dumnezeu, la cei care se răstignesc pe ei înşişi.

Şi cine este Împărăţia decât harul lui Dumnezeu? Şi unde locuieşte Dumnezeu cel mai bine, decât în fiinţa omului, ca să o îndumnezeiască şi să o facă asemenea trupului Său preaslăvit prin înviere, plin de slavă? De aceea, vă repet, ziua de astăzi şi crucea, ne vorbesc nu de fatalism, nu de plâns, nu de cataclisme, ci despre bucurie. Crucea, care pentru unii e nebunie, pentru alţii e sminteală, pentru alţii e prostie, pentru alţii e motiv ca să facă vrăji cu ea sau să o profaneze, pentru noi e semnul puterii lui Dumnezeu, e puterea răstignirii lui Hristos, prin care noi moştenim viaţa şi bucuria cea netrecătoare.

Aşadar, ceea ce alţii renegă, noi iubim şi ce alţii iubesc, noi dispreţuim. Fiecare cu iubirea lui, nu? Important e să nu confundăm ceea ce nu este cu ceea ce este, să nu confundăm uşa Bisericii cu uşa casei de adunare sau cu uşa restaurantului şi nici dreapta credinţă care mântuieşte pe tot omul care vine în lume cu filosofia şi deşarta vorbire despre Dumnezeu şi cu invenţiile teologice ale unor minţi înşelate de demoni şi farsoare.

Să iubim ceea ce vine de la Hristos şi de la oamenii Sfinţi şi nu de la oamenii păcătoşi şi rebeli! Să iubim ceea ce zideşte pe om, adică nevoinţa personală, Sfintele Taine, milostenia, toată fapta cea bună, ascultarea şi recunoştinţa faţă de toate darurile lui Dumnezeu. Suntem în ceas de toamnă, când ne strângem roadele şi în bucuria faptului că avem al şaselea patriarh al românilor. Să ne bucurăm pentru ambele daruri date nouă de către Dumnezeu şi să facem în aşa fel, prea iubiţii mei, încât să nu ne fie ruşine că suntem urmaşii acelora, de care lumea întreagă nu este vrednică.

Dumnezeu să vă dea multă pace, mult har şi multă bucurie în viaţa dv. iar nouă să ne dea bucuria de a şti cum să vorbim şi să trăim în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor, în aşa fel încât să fim mireasmă a vieţii spre viaţă pentru cei ai lui Dumnezeu şi mireasmă a morţii spre moarte pentru cei care calcă în picioare Prea Sfintele Patimi ale Domnului.

Vă dorim o săptămână preafrumoasă şi multă seninătate în viaţa dv.! Amin!

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian

Sf. Luca al Crimeei, „Predici la Triod” [ed. Adrian Tănăsescu]

Leave a comment

Sfântul Luca al Crimeei
LA PORŢILE POSTULUI MARE
Predici la Triod
Traducere de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas
Tipărită cu binecuvântarea
Prea Sfinţitului Părinte Galaction,
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
Tipărită la Editura Biserica Ortodoxă, Bucureşti, 2004
Ediţie electronică
APOLOGETICUM
2005

O găsiţi aici, în format pdf, 116 p.

Cuprins
Cuvânt în a 35-a duminică după Cincizecime ………………………………………………………. 5
Cuvânt în duminica lui Zaheu ……………………………………………………………………………. 8
I. Setea de înnoire duhovnicească ……………………………………………………………. 8
II. Hristos ne cheamă la pocăinţă …………………………………………………………….. 9
Cuvânt în Duminica Vameşului şi Fariseului ……………………………………………………….. 12
I. Despre rugăciune ……………………………………………………………………………….. 12
II. Apropiaţi-vă de Dumnezeu! ……………………………………………………………….. 14
Cuvânt în Duminica Fiului Curvar ……………………………………………………………………… 16
I. Patria noastră este la Dumnezeu …………………………………………………………… 16
II. Mort era, şi a înviat ……………………………………………………………………………. 19
III. Nu iubiţi lumea ………………………………………………………………………………… 21
IV. Opriţi-vă în căile voastre …………………………………………………………………… 23
V. Calea întoarcerii la Tatăl Ceresc ………………………………………………………….. 24
Cuvânt în miercurea de după Duminica Fiului Risipitor ………………………………………… 26
Despre răbdarea cu blândeţe a jignirilor ………………………………………………………………. 26
Cuvinte în Duminica Lăsatului sec de carne ………………………………………………………… 28
I. Despre Judecata cea viitoare a lui Dumnezeu …………………………………………. 28
II. Cel ce face bine săracului dă împrumut lui Dumnezeu ……………………………. 29
III. Să alegem calea dreptăţii şi a milostivirii ……………………………………………… 30
IV. Judecata conştiinţei şi judecata lui Dumnezeu ………………………………………. 32
V. Munţii se topesc de la faţa Ta ……………………………………………………………… 34
VI. Drepţii se vor bucura, iar păcătoşii se vor tângui …………………………………… 37
Cuvinte în Duminica Lăsatului sec de brânză ……………………………………………………….. 40
I. Despre post ………………………………………………………………………………………… 40
II. Despre făţărnicie ……………………………………………………………………………….. 43
III. A venit Postul, maica înfrânării ………………………………………………………….. 45
Cuvânt la Vecernia din Duminica Lăsatului sec de brânză …………………………………….. 48
Mergi mai întâi de te împacă cu fratele tău …………………………………………………………… 48
POSTUL MARE
Cuvânt în vinerea primei săptămâni din Postul Mare …………………………………………….. 50
Despre lupta cu patimile …………………………………………………………………………. 50
Cuvinte în prima Duminică a Postului Mare ………………………………………………………… 52
I. Despre fericiri …………………………………………………………………………………….. 52
II. Despre soarta ereticilor ………………………………………………………………………. 55
III. Despre iconoclasm ……………………………………………………………………………. 57
Cuvânt în cea de-a doua Duminică din Postul Mare ……………………………………………… 60
Învăţătura lui Hristos şi învăţăturile omeneşti ……………………………………………. 60
Cuvinte în a treia săptămână din Postul Mare ……………………………………………………… 63
I. în grădina Ghetsimani ………………………………………………………………………….. 63
II. Pe Drumul durerii ………………………………………………………………………………. 64
III. Despre tâlhar ……………………………………………………………………………………. 65
IV. Despre închinarea Crucii ……………………………………………………………………. 68
Cuvânt în Duminica închinării Sfintei Cruci …………………………………………………………. 71
Unde să căutăm mângâiere de necazuri? …………………………………………………… 71
Sfântul Luca al Crimeei
116
Cuvinte în a Patra Duminică a Postului Mare ……………………………………………………….. 73
I. Din cuvintele tale te vei osândi ……………………………………………………………… 73
II. înţelepciunea lumii şi înţelepciunea inimii curate ……………………………………. 75
Cuvinte în cea de-a Cincea Duminică a Postului Mare ………………………………………….. 77
I. Întoarceţi-vă la Mine cu toată inima Voastră …………………………………………… 77
II. Lumina lină a cunoaşterii lui Dumnezeu în inimile cuvioase …………………….. 80
Cuvânt în Duminica Floriilor ………………………………………………………………………………. 83
Litera omoară, iar duhul dă viaţă ………………………………………………………………. 83
SĂPTĂMÂNA PATIMILOR
Cuvinte în Miercurea Mare …………………………………………………………………………………. 85
I. Inima curăţită prin dragoste şi pocăinţă ………………………………………………….. 85
II. Inima care s-a făcut sălaş diavolului ……………………………………………………… 87
Cuvânt în Joia Mare …………………………………………………………………………………………… 90
Cina cea de Taină a lui Hristos …………………………………………………………………. 90
Cuvinte în Vinerea Mare …………………………………………………………………………………….. 93
I. Plângerea deasupra Epitafului ……………………………………………………………….. 93
II. Lecţii ale dragostei de Hristos ………………………………………………………………. 94
Cuvânt în Vinerea Mare şi Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ………. 96
Alfa şi Omega …………………………………………………………………………………………. 96
Cuvinte la Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu …………………………….. 98
I.Credinţa noastră nu este zadarnică ………………………………………………………….. 98
II. „Pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu Te mărim” ……………… 100
Cuvânt în Duminica de după înălţarea Sfintei Cruci ……………………………………………….. 102
A şti să îţi duci crucea ……………………………………………………………………………… 102
Cuvânt în a 19-a Duminică după Cincizecime ……………………………………………………… 105
Ce ne împiedică să iubim? ………………………………………………………………………… 105
ACATISTUL Sf. Luca al Crimeei, Făcătorul de minuni ………………………………………….. 107

–––––

Psa. Gianina Picioruş

Sfântul Ignatie Briancianinov, „Predici la Triod şi Penticostar” [ed. A. Tănăsescu]

Leave a comment

Aici, în format pdf., 83 p.

Sfantul Ignatie Briancianinov
Predici la Triod
şi Penticostar
Traducere de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas
Tipărită cu binecuvântarea
Prea Sfinţitului Părinte Galaction,
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
Cartea a fost tipărită de Editura Sofia, Bucureşti, 2003
Ediţie electronică
APOLOGETICUM
2006

Cuprins
Despre felul de a fi al vameşului şi cel al fariseului
Predică în Duminica Vameşului şi Fariseului ………………………………………………………… 3
Despre rugăciune şi pocăinţă
A doua predică în Duminica Vameşuluişi Fariseului……………………………………………….. 7
Despre pocăinţă
Predică în Duminica Fiului Risipitor……………………………………………………………………… 10
Despre cea de-a doua venire a lui Hristos
Predică în Duminica Lăsatului sec de carne …………………………………………………………… 13
Cum trebuie să intrăm în sfintele Păresimi
Predică în Duminica Lăsatului sec de brânză …………………………………………………………. 15
Pregătirea pentru Taina Spovedaniei
Predică în lunea primei săptămâni a Postului Mare…………………………………………………… 16
Despre vătămarea pricinuită de făţărnicie
Predică în miercurea primei săptămâni a Postului Mare…………………………………………….. 27
Despre însemnătatea trupului omenesc
Predică în vinerea primei săptămâni a Postului Mare………………………………………………… 30
Cuvânt către fraţi după împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine…………………………….. 32
Despre Ortodoxie
Predică în Duminica Ortodoxiei……………………………………………………………………………… 33
însemnătatea postului pentru om
Predică în Duminica Sfântului Grigorie Palama……………………………………………………….. 37
Despre purtarea crucii
Predică în Duminica Sfintei Cruci…………………………………………………………………………… 39
Însemnătatea postului în privinţa duhurilor căzute
Predică în Duminica Sfântului Ioan Scărarul ……………………………………………………………. 42
îmbinarea postului cu milostenia şi rugăciunea
Predică în Duminica Sfintei Maria Egipteanca …………………………………………………………. 45
Despre intrarea Domnului în Ierusalim
Prima predică în Duminica Floriilor…………………………………………………………………………. 49
Despre sălăşluirea lui Dumnezeu în noi
A doua predică în Duminica Floriilor……………………………………………………………………….. 51
Despre Sfintele lui Hristos Taine
Predică în Joia Mare, la Liturghie…………………………………………………………………………….. 52
Cum să ne folosim în chip mântuitor de patimile lui Hristos
Predică în Vinerea Mare, la Vecernie……………………………………………………………………….. 62
Despre creştinism
Predică în Duminica Tomei…………………………………………………………………………………….. 64
Despre starea de moarte a duhului omenesc
Predică în Duminica Mironosiţelor…………………………………………………………………………… 69
Despre pedepsele lui Dumnezeu
Predică în Duminica Slăbănogului……………………………………………………………………………. 73
Despre închinarea în duh şi adevăr
Predică în Duminica Samarinencei…………………………………………………………………………… 77
Despre părerea de sine şi smerita cugetare
Predică în Duminica Orbului……………………………………………………………………………………. 80

………………

Psa. Gianina.