Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Un apologet al echilibrului

Pe forumul Credinţa ortodoxă, Părintele Stroilescu Constantin, preot ortodox, ne foloseşte un articol recent şi postează următorul mesaj:

Ii respect pe cei care studiaza mult, dar care si
raman in duhul sfintilor parinti. Pe cei ca Parintele
Staniloae.
Insa cand citesc aceste fraze: „E foarte usor sa fii
nihilist, sa fii anti-ecumenist, sa fi anti-mason,
anti-gay, anti-NATO, anti-Bush…si? ! Unde si in ce fel
va trai Biserica cu astfel de oameni?” Daca unii n-ar
fi facut compromisuri pentru noi, daca nu ar fi
suferit, daca nu ar fi rabdat tot felul de schingiuri
trupesti si interioare, in ce Biserici mai ne inchinam
noi? Daca nu faceam studii aici sau in strainatate,
cine va mai traducea carti, cine va mai invata
Teologie, cine va mai da cuvânt si Taine, daca toti am
fi fost prosti, ignoranti, niste palarii de floarea
soarelui?” nu pot sa nu ma minunez de ce poate insira
un om cu pretentii…
Poate isi aduce cineva din cei care-si dau doctorat
si apoi aere din astea, cate clase avea parintele
Cleopa sau alti parinti din pustia Egiptului etc. Sau
altii: pr. Nicodim Mandita, Arsenie Boca sau poetul
Vasile Militaru s.a.
Am intalnit acum cativa ani un taran la Gura
Humorului, care umbla in costum national intr-o zi
obisnuita. L-am intrebat: ce sarbatoare e azi, aici la
voi, de purtati costumul asta? -Nu e sarbatoare, zice.
Asa umblam mereu. Ne-a invitat apoi sa innoptam la ei.
Sotia lui tot in costum trebaluia prin gospodarie.
Ne-am minunat. – Pentru Biserica avem altele, mai
bune. Apoi toata seara ne-a incantat recitandu-ne
intamplari si invataturi din Sfanta Scriptura, in
versuri. Am avut impresia ca recita din Vasile
Militaru, dar nu l-am mai intrebat, ca nu mai avea
importanta. Vorbea cu atata naturalete, ca parca el le
compunea, pe loc. Ne-a dat o lectie frumoasa de
Teologie.
Ce zicea parintele Piciorus despre studiile in
strainatate sau despre „prosti”? Am si uitat, dar
nu-mi pare rau. Taranul acela avea dreptate.
pr. Constantn Stroilescu

*

Acestui confrate, îi răspunde domnul Marius [rost_sm@yahoo.com ], un om pe care nu-l cunoaştem, şi devine apologetul echilibrului, căruia am vrut să-i mulţumim la rândul nostru.

Ce îi răspunde acesta în locul nostru şi ce spune el despre alegerea PFP Daniel al României?

Un monument de eleganţă şi de echilbru!

Priviţi cu atenţie!

Parinte, cred ca n-ati inteles ce a vrut sa spuna parintele Dorin. Din randurile sf. sale am inteles ca „e foarte usor a fi ce vreti (anti-masoni, anti-Nato etc) pe internet, sub pseudonim precum unii, „mucenii virtuali”—-, cred ca la asta s-a referit. Apoi, nu e nimic rau ca un preot sa aiba studii afara daca e bine ancorat in dreapta-credinta. Multi dintre stalpii nostrii duhovnicesti au avut studii afara: pr. Benedict Ghius, Crainic, Racoveanu, Staniloaie etc—nu vad nimic rau in a te instrui afara, caci Facultatile noaste de Teologie au numeroase carente si de aceea ies uneori preoti mai putin instruiti. Un bun prieten de-al meu e student la Teologie dar cunoaste atat de putine incat ma mir ca a ajuns in anul 3, cu toate examenele luate. Si de aceea avem preoti a caror cultura teologica e cam la pamant. Si astazi, multi din teologii nostri tineri de nadejde isi fac masterate/doctorate pe afara, Grecia ori Franta (depinde cum se intorc).

……..

In loc sa vreau eu, Doamne, sa fie voia Ta,

Iti cer sa faci intr-una, sa faci Tu voia mea,

……….

Gandindu-ma ca daca, Te cant si Te slavesc

Am drept sa-ti cer atatea, Sa-mi faci tot ce doresc

……..

IPS Daniel. Imi mentin parerea ca Hristos l-a randuit Patriarh tocmai pentru ca fost cel judecat, ironizat, atacat, ca un raspuns la „fie voia noastra nu a Ta”. Mi se pare incredibil ca sint unii care spun ca de fapt pe IPS Daniel nu l-ar fi ales Duhul Sfant ci oamenii. Pai pedaland pe logica asta, inseamna ca Duhul Sfant nu mai lucreaza in BOR, ca ne spovedim-impartasim degeaba, daca Duhul Sfant ne-a parasit. E un lucru aberant. Daca nu ar fi fost ingaduit de Duhul Sfant in scaunul patriarhal, il potopea acolo pe loc. Personal, l-as fi vrut pe IPS Anania si am facut ce a stat in calitatea mea de mirean sa fac, am sustinut si popularizat intre prietenii mei initiativa de a-l convinge sa candideze, cu acea petitie pe care v-am trimis-o si dvs parinte (care pana la urma a dat rezultat dupa ce a fost batut la cap zile intregi), am pierdut o zi pe tren mergand de florile marului pana la Bucuresti dupa un anunt aiurea citit pe internet care ne chema miercuri pe toti sa manifestam pt Anania, pana la urma nefiind nimic.

Daca nu ar fi candidat si IPS Anania as fi zis „da, pai daca ar fi candidat si Bartolomeu Anania ar fi iesit”—, uite ca a candidat si nu l-a ingaduit Duhul Sfant. E de demnitatea noastra sa punem acest lucru sub semnul intrebarii? Mi se pare anormal ca noi sa vorbim asa despre Patriarh, ironizandu-l, batjocorindu-l, crezandu-ne pe noi pastratorii adevarului. Daca aveti ceva de spus, mergeti la Patriarhie si spuneti-o, asa pe internet, e apa de ploaie. Ce e mai deranjant e ca multi il ataca pe Patriarh folosindu-se de marii nostri duhovnici, ca niste purtatori oficiali de cuvant ale sfintiilor lor. Cati dintre voi ati vorbit cu parintele Iustin Parvu ori Arsenie Papacioc si v-au indemnat la nesupunere fata de Patriarh? Cata vreme sfintiile lor fac ascultare, sintem noi mai drepti ori mai vrednici posesori ai adevarului? Stiati voi ca atunci cand a fost tevatura de la Petru-Voda, cand a sarit lumea sa-l linseze pe IPS Daniel, dupa ce s-au linistit apele, parintele Iustin Parvu nu i-a mai impartasit 6 luni pe ucenii pe care i-a recunoscut ca hulindu-l pe IPS Daniel?

Dar ce parere aveti de faptul ca acelasi staret a repetat de nenumarate ori ca dorinta cea mai mare ii este ca sa fie sfintita manastirea de Mitropolitul Moldovei, lucru care s-a si intamplat. Nu avea parintele Calistrat motive de nesupunere cand i-a fost luat dreptul de a sluji dupa niste zvonuri aberante? Avea, si totusi a facut ascultare. Trebuie sa fie cineva extrem de duhovnicit, sfant, ca sa nu asculte de ierarhie, sa aiba aceasta „dispensa”. Cui nu-i convine acest lucru sa faca o vizita duhovnicilor nostri si sa-i ia la rost, de ce asa si pe dincolo? Nu a facut parintele Arsenie Boca ascultare cand l-au mutat? Putea sa zica: „Nu ma duc caci lumea are mai multa nevoie de mine aici” , dar totusi s-a dus. Si parintele Calciu si-a dorit enorm sa se intoarca in tara si sa aiba o parohie aici si totusi nu i s-a ingaduit. I-a marturisit unui fost detinut politic ca asa a inteles Sfintia Sa ca l-a pedepsit Dumnezeu pentru unele randuri scrise in Exil impotriva unor ierarhi, nedandu-i aceasta bucurie de a se stabili in tara. Oare n-ati citit despre preotul decedat si, caruia trei zile la rand sicriul ii disparea prin minune si aparea in curte pana cand in urma rugaciunii la capataiul preotului le-a fost dezvaluit faptul ca asa l-a pedepsit Dumnezeu pentru ca in timpul vietii isi criticase in public episcopul locului? Exemplelor de neascultare le pot fi contrapus destule exemple in care preoti au avut de patimit din cauza neascultarii.

Injuriile aduse IPS Daniel (pe care repet, nu l-am dorit ca Patriarh) au fost intr-atat de dure incat pana si contracandidatul sau, Bartolomeu Anania a fost nevoit sa-i ia apararea. Mi s-ar fi parut normal sa punem sub semnul intrebarii misia lumeasca a PF Patriarh Daniel dupa ce vedem ce masuri ia, cum se va comporta in viitor. De unde stim noi ca nu-si va…reveni? Si Patriarhul Miron Cristea se cam invartea in niste cercuri oculte pana a amenintat ca va face totul public si drept urmare l-au ucis prin otravire. Sa-i lasam Patriarhului Daniel macar sansa de a-l judeca dupa faptele sale viitoare. Nu pot sa nu amintesc de parintele Benedict Ghius care, cand a vizitat o biserica romaneasca din Paris, abia a putut fi salvat de preotul paroh de acolo de mania vulgului ignorant venit sa-l molesteze. Si cat a fost el de parintele Ghius n-a putut scapa de pumnii primiti pentru ca…era omul Securitatii (dupa judecata crestinilor de acolo). Iata ce face uneori lipsa discernamantului.

Va lua Patriarhul viitoare masuri neortodoxe? Cred ca vom putea gasi o cale sa fentam eventualele erezii ori fapte antiortodoxe. Poate ca butada lui Iorga „avem conducatorii pe care-i meritam” e valabila si in ortodoxie „avem ierarhii pe care-i meritam”. Dar buni-rai, vrednici ori nevrednici, trebuie sa fie macar respectati, daca a-i urma intotdeauna e tot mai greu in zilele noastre.

Doamne-ajuta!

p.s. citit si asta http://bastrix.wordpress.com/2007/09/14/acefali-sentimentali/

*

Mulţumim foarte mult acestui frate de suflet al nostru, domnului Marius, care, în ciuda faptului că nu ne cunoaştem personal, a ştiut să vorbească corect atât despre noi, cât şi despre respectul pe care trebuie să îl dăm Patriarhului României, ierarhiei Bisericii şi tuturor fraţilor noştri monahi sau mireni, care înţeleg şi fac voia lui Dumnezeu, după puterile lor.

Pentru astfel de oameni, nu regret nicio clipă că am scris sau voi scrie, că voi traduce sau voi publica ceva, atâta timp cât există cititori care au mai multă conştiinţă, decât interese minore.

Pr. Dorin.

Did you like this? Share it:

Previous

Prima zi a colocviului internaţional: „Şi noi ştim să comentăm decent!”

Next

Sfântul Ignatie Briancianinov, „Predici la Triod şi Penticostar” [ed. A. Tănăsescu]

1 Comment

  1. Nu se pune problema ca cineva sa nu se supuna sau sa nu recunoasca pe noul Patriarh, cu toate „bubele” lui. Intr-adevar, il meritam, asta e clar. Daca meritam altceva, aveam altceva. Niciun duhovnic sau ierarh nu indeamna la nesupunere si revolta. Asta nu inseamna ca devenim orbi si muti daca IPS Daniel devine (de pe 30 sept.) PF si n-avem dreptul la opinii atat ‘sentimentale’, cat si patristice si duhovnicesti referitoare la faptele sale (nu la persoana sa).

    Asta nu inseamna ca nu avem motive sa fim circumspecti stiind niste antecedente, dar avem toata datoria sa-i dam sansa sa infirme orice temere, nu a noastra (ca noi, cei mai multi, nu-l cunoastem personal si nici indeaproape), ci a acelor duhovnici care… totusi nu pot fi desconsiderati.

    Este patriarhul ales al bisericii noastre (nu discut de Duhul Sfant, aici e mult mai complicat decat simplifica Marius, dupa parerea mea – si se confunda multe lucruri) si Domnul a ingaduit asa (eu am opinia ca nu atat a bine-voit, ci a ingaduit, iarasi e o diferenta), iar noi trebuie sa-l respectam si sa-l pomenim. De supus ne supunem oricui doar pana la pacat si la erezie, care dea Domnul sa nu fie cazul niciodata!

    Altceva insa as fi vrut sa spun in mod deosebit: patriarhul cel nou a chemat dintru inceput la unitate inauntrul Bisericii, la unirea fortelor pentru slava lui Dumnezeu. N-a dat un mesaj de dezbinare si de revansa, ci de impacare si de unitate. De ce unii atunci prefera sa mearga in continuare pe o logica a conflictului intre tabere, a infierarii celor care au pareri opuse (simple pareri) si aproape a denuntarii lor ca fiind schismatici si neortodocsi?

    Parintele C-tin Necula facea si el declaratii belicoase si revansarde, dorind cu sete „sa li se dea o lectie” de catre PF Daniel celor care nu l-au sprijinit si l-au criticat. Cine are interesul de fapt sa creeze tulburare si vrajba si de ce? De ce e mai buna razbunarea celor care se simt „invingatori” decat pacea si unitatea? Voieste cineva cu dinadinsul sa provoace rupturi dureroase, dezbinare si dusmanie intre frati? Daca voieste, atunci acel cineva este cu siguranta numai si numai incepatorul dezbinarii, Diavolul, al carui nume asta si inseamna.

    De ce nu alegem mai bine calea iertarii, a ingaduintei, a pacii si a comuniunii, in ciuda diferentelor de opinii si de accente? Mesajul nostru este unul de conciliere si de actiune comuna, iar nu divwergenta. Dusmaniii nostri nu sunt fratii nostri! Mesajul nostru este si mesajul Cuviosului Paisie Aghioritul:
    http://www.razbointrucuvant.ro/2007/09/07/epistola-plina-de-durere-a-cuviosului-paisie-aghioritul-despre-tulburarile-din-biserica/

    În vremurile noastre vedem că mulţi fii credincioşi ai Bisericii noastre, monahi şi mireni, din păcate, s-au desprins de Ea, din pricina filo-unioniştilor. Cred că nu este deloc bine să ne despărţim de Biserică de fiecare dată când Patriarhul greşeşte, ci fiecare are datoria şi obligaţia de a protesta şi de a lupta după puterile sale în sânul Bisericii. A întrerupe pomenirea Patriarhului, a te desprinde şi a crea propria Biserică, şi a continua să vorbeşti de rău pe patri­arh cred că este un lucru iraţional.

    Dacă pentru o abatere sau alta a patriarhilor ne despărţim şi facem propriile noastre biserici – să ne ferească Dumnezeu! – îi vom întrece chiar şi pe protestanţi. Uşor se desparte cineva, însă greu se întoarce. Din nefericire, avem multe „biserici” în vremea noastră. Ele au fost create fie de grupuri mari, fie chiar şi de către o persoană. Deoarece s-a întâmplat ca în chilia lor să existe biserică (mă refer la cele ce se petrec în Sfântul Munte), unii au crezut că pot să facă şi propria lor Biserică independentă[4]. Dacă filo-unioniştii dau prima lovitură Bisericii, aceştia menţionaţi mai sus dau a doua lovitură.

    Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne lumineze pe toţi, şi pe Patri­arhul nostru PF Atenegora, pentru ca mai întâi să se facă unirea acestor „biserici”, să se restabilească liniştea în rândul tuturor or­todocşilor scandalizaţi, pacea şi dragostea duhovnicească între Bi­sericile Ortodoxe Răsăritene, şi după aceea să se ia în atenţie şi unirea cu celelalte confesiuni, dacă şi întrucât doresc cu sinceritate să îmbrăţişeze învăţătura ortodoxă.

    Aş vrea să mai spun că există şi o a treia grupare în Biserica noastră. Sunt acei fraţi care rămân fii credincioşi ai Ei, dar care nu au o înţelegere duhovnicească între ei. Sunt preocupaţi cu a face critică unul altuia, iar nu pentru binele luptei în general. Se urmăresc unul pe altul (mai mult decât pe propriul sine) spre a vedea ce va spune sau ce va scrie celălalt, ca pe urmă să-l lovească fără milă. În timp ce, dacă el însuşi ar fi spus sau ar fi scris acelaşi lucru, l-ar fi susţinut cu multe mărturii din Sfânta Scriptură sau de la Sfinţii Pă­rinţi.

    Răul care se face este mare, deoarece, pe de o parte îl nedrep­tăţeşte pe aproapele său, iar pe de alta îl şi doboară înaintea ochi­lor celorlalţi credincioşi. De multe ori împrăştie şi necredinţa în su­fletele celor slabi, fiindcă îi sminteşte. Din nefericire, mulţi dintre noi avem pretenţii nesăbuite de la ceilalţi. Vrem ca toţi să aibă acelaşi caracter duhovnicesc ca şi noi. Când cineva nu se potriveşte cu caracterul nostru, adică fie este puţin mai indulgent, fie puţin mai tăios, îndată tragem concluzia că nu este om duhovnicesc. Toţi sunt de trebuinţă Bisericii.

    Toţi Părinţii, atât cei cu un caracter blând, cât şi cei severi, i-au oferit slujirile lor. Aşa cum pentru tru­pul omului sunt absolut necesare şi cele dulci şi cele acre, chiar şi păpădia cea amară (fiecare are propriile sale substanţe hrănitoare şi vitamine), tot astfel este şi pentru Trupul Bisericii. Toţi sunt ab­solut necesari. Unul completează caracterul celuilalt şi toţi suntem datori să suportăm nu numai caracterul celuilalt, ci şi slăbiciunile pe care le are ca om.

    Din nou cer iertare la toţi că am îndrăznit să scriu. Eu sunt un monah simplu şi lucrarea mea este să încerc, pe cât este cu putinţă, să mă dezbrac de omul cele vechi şi să ajut pe ceilalţi şi Biserica prin rugăciune. Dar fiindcă au ajuns până la sihăstria mea veşti triste despre Sfânta noastră Ortodoxie, m-a durut mult şi am con­siderat că este bine să scriu cele pe care le-am simţit.

    Să ne rugăm cu toţii ca Dumnezeu să pogoare harul Său şi fie­care să ajute în felul său spre slava Bisericii noastre.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén