Ziua a patra a colocviului internaţional: „Şi noi ştim să comentăm decent!”

The image “http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/andrei-rubliov-sfanta-treime-din-vechiul-testament.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

Cea de a treia zi a discuţiilor a început în trei persoane, lucru care a deschis noi orizonturi de dialog. Domnul Stârceanu Bogdan, Masterand în Teologie ortodoxă şi domnul Lect. Dr. Dr. Corneliu Simuţ, teolog baptist, au fost partenerii noştri de dialog, despre fundamentele Bisericii Ortodoxe şi ale organizaţiei baptiste, despre erezie şi propovăduire, despre dialog destins între noi.

După o pauză de 3 ore, de la orele 20.00, am început o a doua sesiune a colocvialităţii noastre, unde am vorbit despre trinomul iubire, responsabilitate, vocaţie, despre dialogul de altă dată, când parcă vorbeam mai sincer şi despre dilemele vieţii duhovniceşti fără un învăţător, fără un povăţuitor duhovnicesc autentic lângă noi.

Avad şi A. de la Război întru Cuvânt ni s-au alăturat.

Fie ca Treimea cea Preasfântă şi Preacurată, Dumnezeul şi Ziditorul nostru, cel închinat în trei ipostasuri, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, să ne dea şi în această zi harul înţelepciunii de a şti să vorbim din prisosul nostru despre mărturia conştiinţei noastre.

Pr. Dorin.

Când iconoclasmul postmodern vrea să ne dea topless şi să ne ia Sfintele Icoane…

 Salvati Icoanele Copiilor

Noi termene de judecata in ‘procesele icoanelor’

Maine si poimaine (18 si 19 septembrie), sunt programate noi termene de judecata in procesul deschis contra CNCD pentru anularea deciziei privind eliminarea din scolile publice a simbolurilor religioase.

18 septembrie – Provita Bucuresti vs. CNCD

19 septembrie – ASCOR vs. CNCD

Va multumim anticipat pentru ca ne pomeniti in rugaciunile voastre. Este foarte important sa castigam aceste procese, altfel se va gasi in viitor o portita de aplicare a deciziei CNCD.

„Bogdan I. Stanciu” <bogdan@altermedia.ro>

Şi Dumnezeu îi privea îndelung când…ţipau

The image “http://www.rovinjapartments.com/index_files/pula_roman_arena.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

Unde suntem?! La Ieş. 2, 25: „καὶ ἐπεῖδεν ὁ θεὸς τοὺς υἱοὺς Ισραηλ καὶ ἐγνώσθη αὐτοῖς” /”Şi Dumnezeu a privit îndelung pe fiii lui Israel şi i-a cunoscut pe ei”. Murise faraonul care îl cunoscuse pe Iosif şi a venit unul care i-a pus la munci grele pe fiii lui Israel. Fiind împilaţi, asupriţi, puşi la cazne, fiii lui Israel au strigat, au ţipat, au gemut către Dumnezeu în durerea lor καὶ ἀνέβη ἡ βοὴ αὐτῶν πρὸς τὸν θεὸν ἀπὸ τῶν ἔργων [„şi s-a ridicat strigătul/geamătul lor până la Dumnezeu/către Dumnezeu, din (mijlocul) muncilor lor”].

Când ei au ţipat, când sufletul lor a fost sfâşiat de durere, atunci Dumnezeu a auzit [ εἰσήκουσεν] geamătul lor, pentru că era un geamăt netrucat, era unul realist, profund, acut. Dumnezeu i-a ascultat pentru că tocmai acum, în mijlocul durerii, s-au concentrat numai asupra Lui, au văzut numai în El scăparea. Căci rugăciunea autentică este aceasta: πρὸς τὸν θεὸν, către Dumnezeu, dar din mijlocul inimii tale, al fiinţei tale şi nu din buze.

Când ei au ţipat, El i-a auzit şi când ei au plâns, El şi-a adus aminte [ἐμνήσθη], de cine?, de legământul [τῆς διαθήκης] Lui cu părinţii lor, cu Avraam, Isaac şi Iacov. Legământul Lui e veşnic, şi el se împlineşte şi cu noi acum, care suntem moştenitorii după făgăduinţă ai lui Avraam, Isaac şi Iacov. Poporul lui Israel, noul popor al Bisericii este os din oasele lui Hristos şi carne din carnea Sa, pentru că se hrănesc din masa Stăpânului, din Însăşi Prea Sfântul Trup şi Preacuratul Sânge al Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos.

Pe cei care au plâns, pe aceştia, Dumnezeu i-a privit îndelung. Forma ἐπεῖδεν, care vine de la o formă de aorist, este interpretabilă. Noi am găsit de cuviinţă să vorbim despre o privire îndelungă a lui Dumnezu faţă de popor şi nu de o privire fugară sau pur şi simplu de privire. Dumnezeu i-a privit îndelung pe fiii lui Israel, spune textul, pentru ca să-i cunoască [ἐγνώσθη].

Cum adică să-i cunoască? Dumnezeu îi cunoaşte şi ne cunoaşte pe toţi, ar spune cineva. Însă aici e vorba de cunoaştere prin intimizare. Dumnezeu i-a cunoscut din durerea lor aruncată spre El, din durerea pe care au legat-o, de nestricat, de voia Lui, de harul Său, de ajutorul Său.

Una e să îl cunoşti pe cineva la un pahar de coniac şi alta e să îl cunoşti când e în durere, când e în suferinţă şi când îţi spune şi ţie suferinţa lui şi tu îl ajuţi, şi el, se leagă în fiinţa lui de tine, ca de unul care s-a intersectat cu durerea lui şi te simte pe tine din el şi nu din afară.

Acum, fiii lui Israel, ţipau din năuntru şi nu … din afară. În ed. BOR 1988, Is. 29, 13 sună cam aşa: „De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la oameni”. Textul se pliază, în mare, pe LXX: ” Ἐγγίζει μοι ὁ λαὸς οὗτος τοῖς χείλεσιν αὐτῶν τιμῶσίν με, ἡ δὲ καρδία αὐτῶν πόρρω ἀπέχει ἀπ ἐμοῦ, μάτην δὲ σέβονταί με διδάσκοντες ἐντάλματα ἀνθρώπων καὶ διδασκαλίας.”

Entalmata [ ἐντάλματα] lui Dumnezeu, porunca/rânduiala lui Dumnezeu nu este o didascalia omenească, o învăţătură omenească, predată după legile gramaticii omeneşti. Tocmai de aceea, cei care cred că repetând frazele Scripturii sau ale rugăciunilor ortodoxe se roagă, fără a simţi în ei harul lui Dumnezeu care aduce inima lor aproape de Dumnezeu, se înşală şi vorbesc despre o rugăciune care nu are răspuns imediat. Rugăciunea autentică, harică, e ca o scrisoare care primeşte răspuns imediat. Cel care se roagă lui Dumnezeu pentru ceva, care se roagă, imediat primeşte în fiinţa lui un răspuns, unul tainic, prin care înţelege că rugăciunea i-a fost primită sau continuă să se roage, pentru că stăruinţa în rugăciune e cea care simte că îi va aduce mila lui Dumnezeu, asentimentul lui Dumnezeu la voia lui.

Sau, rugăciunea continuă, corectează voia noastră, o face să ceară lucruri care trebuie, care sunt necesare de la Dumnezeu şi nu tot felul de nimicuri. A cere ceva important înseamnă a cere să se facă voia lui Dumnezeu cu tine. Mai important decât atât nu există! Când vrei să se facă voia lui Dumnezeu în viaţa ta ai cerut tot, pentru că L-ai făcut pe El Stăpîn şi Domn al inimii tale, unde nu mai acţionezi şi reacţionezi de unul singur, ci în coproducţie, conlucrare cu El.

El i-a cunoscut când… ţipau. Tot la fel, El ne cunoaşte din noi când facem milostenie, când ne iertăm vrăjmaşii şi ne rugăm pentru ei, când iubim pe cel necăjit şi pe orfan, pe văduvă şi pe năpăstuit, când suntem drepţi cu cei care fac nedreptate oamenilor şi suntem milostivi cu cei care greşesc şi se pocăiesc mai apoi.

Pr. Dorin.

De ce nu a fost omorât Sfântul Proroc Moise?

http://www.mitropolia.md/dumin_Sf_Cruci.jpg

Pentru că era ἀστεῖον [astion], era frumos [Ieş. 2, 2]. Mama sa „a luat în pântece” [ἐν γαστρὶ ἔλαβεν/en gastri elaven] şi a născut un prunc frumos, pe cel mai măreţ bărbat al lui Israel. Expresia „a luat în pântece” apare mai mereu în cântările ortodoxe fiind corelativul lui: întrupare. Evlavia Scripturii faţă de femeie, faţă de naştere, faţă de sexualitate, atenţia scriitorilor ei luminaţi de către Sfântului Duh faţă de astfel de subiecte este plină de grandoare şi de simplitate în acelaşi timp, neexistând grosolănii de limbaj care să te facă să arunci Scriptura din mână.

Aceste amănunte delicate sau despre delicateţea lui Dumnezeu cu femeia şi cu cele care ţin de ea ar trebui să fie făcute cunoscute feministelor, acelui grup radical care preferă mai degrabă lesbianismul decât egalitatea eclesială a bărbatului cu femeia, în care bărbatul e cap femeii în toate lucrurile cele bune şi face prin acest lucru, prin exemplul său personal de iubire şi de atenţie pentru soţia sa, ca aceasta să fie corectorul şi punctul său de echilibru, prin dragostea şi atenaţia ce i-o poartă.

Mama lui Moise/Moisis [Μωυσῆς] îl naşte în timpul interdicţiei împăratului Egiptului de a fi ţinuţi în viaţă copiii de parte bărbătească, şi, din cauză că era frumos, spune cartea Ieş. 2, 2, îl acoperă, îl tăinuieşte timp de trei luni, apoi, îl pune pe apa Nilului, după cum ştim.

Un amănunt, un dat providenţial, frumuseţea, te scapă de moarte. După cum te scapă de moarte şi întârzierea cu un minut, mai înainte ca propria ta locuinţă să sară în aer sau trecerea cu o secundă mai repede, mai înainte de a te face zob o maşină cu viteză mare.

Pr. Dorin.

Ziua a treia a colocviului internaţional: „Şi noi ştim să comentăm decent!”

http://foto.neogen.ro/servpicture.php?A%5C%0E%06o%09%13%00%19%0BMk%5ER%01%1AW%5E%1B%1Bv%5Eog%1D%13%15%17%00%1F%25_

Ziua precedentă am discutat despre comunicare, despre comunicarea superficială şi despre cea importantă, adâncă, rezonantă cu fiinţa noastră, despre distincţia dintre dialogul de iniţiere într-o relaţie şi dialogul intim şi despre protejarea intimităţii.

Şi de această dată am avut parte de un dialog în doi dar de un dialog constructiv, decent, cu accente de implicare evidentă.

Dumnezeu să ne facă să înţelegem că dialogul înseamnă un câştig personal şi comunitar în acelaşi timp şi El, Cel care ne adună pe toţi cei rătăciţi la un loc, în Biserica Sa, să ne adune şi acum la un loc, pentru a ne bucura de darurile împărtăşirii reciproce de experienţă.

Pr. Dorin.

„Apologetul echilibrului” dă o nouă dovadă de conştiinţă

În urma postării poziţiei personale a domnului Marius, din articolul Un apologet al echilibrului, am primit următorul mesaj:

Marius <artifex55@yahoo.com> wrote:

Parinte Dorin, am citit asta-seara cu surprindere postarea dvs ‘Un apologet al echilibrului’ unde redati o parere dea mea de pe o lista de discutii. Nu stiu ce sa zic, nu m-am asteptat ca randurile mele sa merite o asemenea atentie. Oricum, va multumesc pt apreciere. Spor mai departe cu blogul caci sintem destule persoane care ne folosim de el. Doamne-ajuta!

 

Domnule Marius,

bucuria noastra a fost si mai mare decat surprinderea dv. Nu pentru ca ne-ati luat apararea, ci pentru ca, in dv., am intalnit un om de constiinta care a vorbit impreuna cu constiinta lui si nu fara ea. Ne bucuram ca sunteti unul dintre cititorii nostri si pe dv., si pe toti cati ne citesc, va invitam la colocviul international al comentariului decent, ale carui lucrari le-ati vazut pe pagina noastra, unde dorim sa ne cunoastem si mai bine si sa dam marturia experientei noastre mai degraba decat a citirilor noastre. Suntem chemati sa dam marturia contiintei noastre pentru intarirea noastra dar si pentru o reala cunoastere a noastra de catre cei din afara Bisericii.

 

Nadajduim sa fiti prezent, in limita timpului dv. liber, si sa ne bucuram de prezenta dv. de spirit, de agilitatea si concretetea de constiinta de care dati dovada.

Nevrednicul preot Dorin,
Bucuresti,
17 septembrie 2007.