Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Ziua a patra a colocviului internaţional: „Şi noi ştim să comentăm decent!”

The image “http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/andrei-rubliov-sfanta-treime-din-vechiul-testament.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

Cea de a treia zi a discuţiilor a început în trei persoane, lucru care a deschis noi orizonturi de dialog. Domnul Stârceanu Bogdan, Masterand în Teologie ortodoxă şi domnul Lect. Dr. Dr. Corneliu Simuţ, teolog baptist, au fost partenerii noştri de dialog, despre fundamentele Bisericii Ortodoxe şi ale organizaţiei baptiste, despre erezie şi propovăduire, despre dialog destins între noi.

După o pauză de 3 ore, de la orele 20.00, am început o a doua sesiune a colocvialităţii noastre, unde am vorbit despre trinomul iubire, responsabilitate, vocaţie, despre dialogul de altă dată, când parcă vorbeam mai sincer şi despre dilemele vieţii duhovniceşti fără un învăţător, fără un povăţuitor duhovnicesc autentic lângă noi.

Avad şi A. de la Război întru Cuvânt ni s-au alăturat.

Fie ca Treimea cea Preasfântă şi Preacurată, Dumnezeul şi Ziditorul nostru, cel închinat în trei ipostasuri, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, să ne dea şi în această zi harul înţelepciunii de a şti să vorbim din prisosul nostru despre mărturia conştiinţei noastre.

Pr. Dorin.

Did you like this? Share it:

Previous

Când iconoclasmul postmodern vrea să ne dea topless şi să ne ia Sfintele Icoane…

Next

Internetul poate fi un spaţiu al …ascezei dialogice

27 Comments

  1. Salutăm pe toţi cei care se vor alătura nouă şi astăzi, pentru a da o mărturie despre propria noastră experienţă sau, mai degrabă, despre propria noastră disponibilitate de a ne asculta reciproc.

    În dreapta sus observaţi pagina celor trei zile de colocviu, care este o bună carte de vizită pentru cei integraţi în acest demers. A trebuit să o închidem la dimensiunile pe care le are acum, pentru că sunt prea mari deja.

    Pentru următoarele zile dialogice vom deschide alte noi pagini de arhivarea ale discuţiilor acestor zile.

    Bucuria noastră e mare, pentru că participanţii la dialog s-au dovedit nişte oameni responsabili, cu vocaţia comunicării şi care au prezentat aspecte din viaţa, experienţă şi gândirea lor într-un mod foarte onest şi creştineşte.

    Domnul Simuţ, reprezentant al teologiei baptiste şi reprezentanţii ortodocşi care au participat la colocviul online au dovedit seriozitatea mărturisirii lor, a conştiinţei lor, fapt pentru care le mulţumim tuturor şi fiecăruia în parte.

    Şi cu toate acestea, titulatura colocviului nostru este aceea de colocviu internaţional, pentru toţi românii din toate colţurile lumii, care ne pot vorbi despre diverse experienţe ale lor.

    Nu trebuie să fie neapărat teologice! Pot fi de orice fel, în limita decenţei.

    Oricine poate intra, propune şi dezbate un subiect în care este iniţiat şi care reprezintă specializarea sa personală sau care reprezintă o viziune personală.

    Ceilalţi memebrii se vor ralia la subiectul său sau vor dezbate altele, în aşa fel încât diversitatea comunicării să satisfacă cât mai mulţi oameni.

    Personal, voi fi online în cea mai mare parte a acestei zile, însă, discuţiile pe care le voi propune personal vor începe la ora 20:00, ora României.

    Asta nu înseamnă că dv. nu vă puteţi exprima, că nu puteţi dezbate un subiect la care să participe şi alţi dialogici online.

    O zi bună vă dorim tuturor şi cât mai multă supleţe de suflet!

  2. Dacă la început am fost destul de sceptic în privinţa unui astfel de demers, pot spune acum că m-am înşelat.

    Oamenii au nevoie de dialog, dialogul îi construieşte reciproc. Însăşi structura internetului, ca o reţea foarte mare poate fi definită ca o dorinţă a tuturor spre comunicare.

    Mulţi spun că astăzi valorile tind spre a fi răsturnate, este adevărat, dar în acelaşi timp există o extraordinară dorinţă de comuniune, de împărtăşire reciprocă de idei, simţăminte etc.
    Singurătatea nu poate veni decât la persoanele egoiste, care se cred deasupra tuturor.

  3. Domnule Bogdan, propuneţi o temă de discuţie pentru diseară!

    Eu aş dori să vorbim despre impactul imaginilor, oricare ar fi ele, în viaţa noastră.

    Dv. ce idee de dezbatere aţi dori pentru astăzi?

  4. Sunt de acord cu o astfel de temă. Este cât se poate de actuală.

  5. starceanub

    Cum spuneaţi dumneavoastră tema de astăzi se vrea a fi:”Impactul imaginilor în viaţa noastră”
    Cred că mai întâi ar trebui să definim termenul de imagine şi să facem o comparaţie între rolul acesteia în creştinism şi societatea secularizată de azi.
    Ce părere aveţi?

  6. Bună seara, domnule Bogdan, suntem de acord cu tema şi mă voi ocupa în prima mea intervenţie despre o definire a imaginii.

  7. Latinescul imago,imaginis, de unde îl avem pe imagine în română, are variate înţelesuri: asemănare, imagine, aparenţă, statuie, idee, ecou, duh, fantomă.

    Dacă imago este o asemănare a unui lucru real avem imaginea fotografică sau televizuală. Imaginea care este o reproducere a realităţii este cea mai naturală proiecţie a realităţii pe structuri artefact, inventate de către om.

    Tocmai de aceea imaginea fotografie este imaginea care nu ne încurcă prea multă ci ne place să o vedem. Ne vedem pe noi, vedem florile pe care le-am fotografiat anul trecut şi …avem astfel imagini rememorative.

    Însă cel mai greu lucru pentru om e atunci când se confruntă cu imaginea de laborator, imaginea confecţionată integral din aspecte disparate ale realităţii.

    Găsim în tabloide mai mereu imagnea ideală a femeii confecţionate din părţile cele mai frumoase ale unor femei celebre.

    Sau găsim imaginile create pe calculator, fanteziile despre realitate, care sunt imagini non-obiective care se pot confunda cu realitatea obiectivă.

    Viitorul e preconizat în termenii imaginii multiplicate artificial sau a imagini în trei dimensiuni, unde imaginea ni se pare o făptură în sine.

    Ca să ajungm puţin şi în domeniul teologiei, Sfintele Icoane ortodoxe nu sunt imagini, copii fidele, ci picturi contemplative, picturi dogmatico-teologice.

    Şi când spun asta mă refer la faptul că fiecare Icoană are o mulţime de date dogmatice, încât nu o putem numi imagine ci o adevărată hartă teologică, o descriere a unui fel de a te raporta la Dumnezeu.

    Imaginea fotografică surprinde imaginea din afară a realităţii, imaginea instantaneu. Icoana e o imagine din veşnicie spre trecut, o contemplare a celui iconizat, dinspre veşnicie spre noi.

  8. Aţi punctat foarte bine Părinte Dorin.

    Acum ceva timp am scris un mic articol în care am vrut să atrag atenţia asupra unui aspect pe care foarte puţini îl sesizăm şi anume cel al detaliilor. Această idee mi-a venit privind o icoană.

    Toţi cunoaştem icoana, o preferăm ca simplu obiect decorativ, o detestăm sau o cinstim.
    Ce este de fapt o icoană?

    Icoana este în primul rând o reprezentare în real a tranfiguratului. Icoana nu se vrea o prezentare a realităţii aceasteia, ci a ceva mult mai mult: o prezentare a realităţii transfigurate ca anticipare. Ea ne aruncă dincolo, ca un arc de cerc, peste realitatea ultratangibilă a lumii în care trăim.

  9. Suntem de acord.
    Icoana este o subliniere teologică, o reliefare teologică a realităţii veşniciei.

    Noi punem galben sau foiţă de aur în aureolele Sfinţilor şi împrejurul lor ca să indicăm slava lui Dumnezeu în care e Sfântul,îl pictăm cu puţine obiecte personale sau care ţin de moartea sau rangul său bisericesc sau cu nici unul şi vrem să arătăm că El este în veşnicie, este cu Dumnezeu şi noi trebuie să ne transpunem în viaţa veşnică, să contemplăm, să intuim frumuseţea petrecerii lui cu Dumnezeu.

    Dacă icoana este un mediu de contemplaţie pentru noi şi de însemnări teologice, imaginea publicitară spre exemplu e o codare comercială a produsului, a firmei.

    Prima ne duce spre o relaţie cu Dumnezeu, a două ne duce spre cumpărare. De aceea nu putem confunda icoana cu orice imagine, atâta timp cât ea este una teologică şi nu utilitaristă.

  10. Aveti dreptate.

    Spre deosebire de icoană imaginea, astăzi, este o anti-icoană. Realitatea prezentată în imaginea publicitară este una în spatele căreia se află, nu o realitate, ci o ficţiune. Când privim o reclamă observăm că acolo se prezintă ceva ce în realitate nu există, nu poate să existe. Putem spune că mirajul imaginii de astăzi poate fi asemuit cu cel al mărului oferit Evei şi lui Adam de către diavol, mirajul de a fi dumnezeu, un dumnezeu ce are puterea în mână, ce are siguranţa, dar una aparentă.

    De fapt pentru ce aleargă oamenii astăzi? Aleargă după o aparentă stare de dumnezeu puternic şi sigur.
    Sfântul reprezentat în icoană este zugrăvit în aşa fel încât să i se scoată în evidenţă sfinţenia, adevăratul frumos, acel ceva ce nu poate fi pozat sau filmat.

  11. Detaliem. Prin Sfânta Icoană eu văd chipul duhovnicesc al Sfântului, aşezarea sa interioară şi nu neapărat aspectul său fizic.

    Eu învăţ să văd cum este să trăieşti cu Dumnezeu.Icoana transpiră ceva din interioritatea Sfântului, pentru că harul lui Dumnezeu care o sfinţeşte îmi dă să am o relaţie interioară cu Sfântul din cer, care este întru Sfântul Duh.

    Legătura dintre mine şi Sfântul iconizat din faţa mea e dublă: eu văd atât ceva din materialitatea sa în icoană, dar, rugându-mă lui, mă umplu în fiinţa mea şi de personalitatea sa duhovnicească, de ceea ce emană din fiinţa sa care trăieşte în lumina lui Dumnezeu.

    Noi mergem la Sfintele Moaşte şi le sărutăm. La fel şi la Sfintele Icoane. Dar tragem din ele, respirăm din ele harul lui Dumnezeu, care au rămas imprimate în ele şi care emană din ele.

    Omul credincios simte în faţa Sfintelor Icoane şi a Sfintelor Moaşte o mare cutremurare, pentru că se întâlneşte prin ele cu Sfântul însuşi. Nu e o întâlnire mediată ci directă.

    Te închini şi simţi, harul lui Dumnezeu îţi dă să simţi, legătura ta cu Sfinţii.

    Dacă ei sunt vii şi dacă ei sunt în slava lui Dumnezeu, tu simţi, dacă eşti un om cuvios, dacă te curăţeşti de patimi, cum harul lor, sfinţenia lor, ca razele soarelui, te iradiază şi pe tine.

    Aici e taina închinării ortodoxe: noi intrăm în legătură directă, prin harul Treimii, cu Sfinţii lui Dumnezeu şi cu El Însuşi!

  12. Da, suntem de acord, că imaginea care vrea să te cumpere te seduce cu mitul invincibilităţii.

    Eşti cel mai bun dacă îţi dai cu sprayul nostru, eşti cel mai bun dacă ai maşină de la noi, eşti cel mai bun dacă te bărbiereşti cu maşina noastră cu cinci lame… Acestea sunt imagini care vor să te cumpere.

    Vor să te cumpere şi apelază ori la naivitatea ori la orgoliul tău.

    Însă iconicul, Sfânta Icoană apelează la viaţa ta curată, la viaţa ta care vrea să se lepede de sine şi de aceea e o imaginea grea, o imagine enervantă pentru omul păcătos, încărcat cu sine.

    Noi monitorizăm reclamele româneşti care apar şi am observat că ele mizează pe patimile enorme, mari ale omului: pe orgoliul, pe libidinalui său şi pe falsa sa dorinţă de a fi în pas cu moda, cu lumea.

    Pentru ca să fii în pas cu lumea mănânci imaginile false ale frumuseţii, ale puterii, ale forţei, când imaginea cea mai puternică este a Fiului lui Dumnezeu, Care pleacă cerurile şi Se face om pentru noi şi pentru mântuirea noastră.

    Aceasta e imaginea puternică: imaginea lui Dumnezeu care trece peste limite pentru iubirea faţă de noi!

  13. Exact, aţi sintetizat foarte bine.

    Icoana, este caracterizată nu prin realism, ci prin suprarealism. În acelaşi timp acest suprarealism nu este unul abstract, impersonal.

    Cunoaştem că temeiul Icoanei stă în însăşi Întruparea lui Hristos, căci Cel nevăzut şi necuprins Se face unul dintre noi.
    A nega icoana înseamnă a nega întruparea lui Hristos.

    Sfântul zugrăvit în Icoană nu este în centru, nu acaparează planul, de aceea observăm planul răsturnat, ci ne duce cu gândul la Însuşi Dumnezeu, la Hristos.

    Cei care consideră icoana un idol pierd acest aspect din vedere.

    Că aţi amintit şi de Sfintele Moaşte, şi acestea merg pe acelaşi plan. Când sărut Sfintele Moaşte nu limitez gândul numai la Sfântul la care mă rog, ci totul este canalizat prin ajutorul Sfântului spre Dumnezeu.

  14. Da, Sfintele Icoane ne fac să ne întâlnim cu Sfinţii, la un nivel de interioritate majoră, şi nu ne trimit în afară, spre fabulaţii.

    Sfintele Icoane scot mintea din multe gânduri pentru a se concentra în contemplaţie, în privire duhovnicească şi rugăciune spre cei iconizaţi.

    Spre exemplu, dacă privim pădurea, pădurea nu ne duce să ne gândim la ea în flăcări, în timpul unui incendiu [dacă suntem întregi la minte] ci ne face să ne liniştim, să ne adâncim în noi, să ne bucurăm de aer.

    Dacă privim cerul, când e frumos afară, şi în jur avem iarbă, păsărele, frumuseţe, nu ne face să ne înfricoşăm ci să ne relaxăm.

    Tot la fel, tu vii la Sfinţi, la Maica lui Dumnezeu, la Domnul nostru cu inima degajată, smerită, iubitoare, ca la cei preaiubiţi ai tăi.

    Icoana e liniştire, e pace, e bucurie. Imaginea mamei tale, a tatălui, a bunicilor, a copiilor tăi sunt bucurie. Imaginile care spun ceva din tine sunt bucurie.

    De aceea binele imaginii e acela că ne aduce aminte, ne leagă de persoane şi nu ne separă de ele.

    Ce face omul împătimit de pornografie, spre exemplu? Se hrăneşte cu iluzia că e plăcut de către cei pe care îi vede făcând sex în pictoriale.

    Omul caută să i se dea atenţie. Şi când priveşte la diva porno din fotografie care priveşte la el din imagine, el crede că ea chiar îl vede.

    E ca iluzionarea din deşert, când vezi apă şi acolo unde nu e.

    Imaginea, copia după realitate e o punere în legătură cu o realitate. Acesta cred că e lucrul important al imaginii: că ne reuneşte interior cu o persoană, cu o stare, cu un timp, prin privirea la ea.

  15. Când Mântuitorul Hristos a vorbit de sminteala care vine prin ochi, oglinda sufletului, a atenţionat profetic asupra a ceea ce se va întâmpla cu imaginea în ziua de azi.

    Un alt lucru care poate fi scos în evidenţă este impactul pe care imaginea in mişcare îl are în sufletul omului. Dacă imaginea statică se limitează totuşi la un moment, o clipă în timp, filmul, imaginea în mişcare, îi dă privitorului o iluzie a unei realităţi ce nu există.

    Impactul imaginii în mişcare este hipnotic asupra persoanei, deoarece totul întră dintr-o dată în suflet fără a putea fi selectat. Se pare că, din cercetările unor psihologi şi psihiatri, creierul uman nu are posibilitatea să se opună imaginii în mişcare şi ia totul de bun, chiar dacă a fost avertizat din timp.

    Într-un astfel de context imaginea nu mai reprezintă ceva educativ, contructiv, ci un simplu instrument de amplificare a unor patimi ca ura, desfranarea, mania.

    De aici foarte usor se poate ajunge la manipulare.

    As pune întrebarea:
    De ce manipularea nu poate fi impusă prin icoană, ci prin imagine, de orice tip ar fi ea?

  16. Aşadar imaginea ne reaminteşte, ne informează, ne suscită atenţia, ne amplifică anumite sentimente, ne favorizează un cadru de auto-reflecţie…

    E important să pui fotografii pe blog. Am observat asta. imaginele sunt cele care poartă mai multă concreteţe în ele decât cuvintele. Asta pentru unii.

    Vezi ceva real sau abstract şi se creează în tine o dimensiune reflexivă, o atitudine de înţelegere vizavi de ceea ce vezi.

    Dacă înţeleg dintr-o imagine mai mult decât aş fi învăţat dintr-un roman, atunci contactul vizual este enorm de important.

    Consider că iconologia postmodernă, aceasta formată din reclame, afişe, portrete fanteziste…e cea care ne dă o idee foarte pronunţată despre cum trebuie să fim.

    Ştim că Sfântul Grigorie al Nyssei vorbea despre imagine ca despre cea care te formează. Ce vezi asta eşti.

    Noi ne-am schimbat mult de când avem internet, de când avem imagini de tot felul, de când privim la televizoare gigant sau putem face imagini miniaturale incredibile.

    Graba imaginii, frecvenţa şi succesiunea orbitoare a imaginilor e cea care ne-a făcut să trăim mult mai febril imaginea, ştirea vizuală.

    Acest ritm alert al prezentării imagistice a fiinţei noastre va schimba mult statutul intimităţii cunoscut acum 20 de ani, spre exemplu.

    Vom fi şi mai goi de noi, vom fi prezentaţi şi mai imaginal decât până acum, dacă vom considera că omul e numai ce se vede.

    Imaginea îţi aminteşte, te reaminteşte, dar are marea neşansă că nu te şi explică.

    Ducem povara imginii pentru că trebuie să vezi, prin imagini, omul de dincolo de imagini. Dar câţi pot să vadă din imagini omul, adâncimile sale?

  17. O întrebare pe care mi-am pus-o şi eu şi am început să o detaliez într-un studiu extins.

    Ce reprezintă manipulare în imagine?

    Părinţii Bisericii vorbesc despre duhul imaginilor. O imagine păcătoasă îţi aduce în inimă demoni, cum aţi spus şi dv., că filmul intră în noi fără să îl putem opri, pe când o imagine frumoasă sau o Icoană poartă în ea pe Duhul lui Dumnezeu care te face să te linişteşti, să te bucuri.

    Imaginea care mă manipulează e cea care mă conduce spre înşelarea mea, spre orbirea mea. Sunt condus de către demoni, prin imaginile păcătoase, să le fac voia.

    Imaginele păcătoase, care mă îndeamnă la păcat, nu au răul în ele, nu sunt ele răul d ela sine, ci prin ele demonii intră în noi, ne asupresc prin ele.

    Ele sunt medii de orbire a mea. Ele sunt orbitorul meu, ca să îl parafrazez pe domnul Cărtărescu cu romanul său.

    Mă manipulează imaginea, credem noi, pentru că am în mine sămânţa păcatului care mă face moale în faţa demonilor, manipulabil.

  18. Exact, imaginile în primul rând au schimbat percepţia asupra a ceea ce este afară. Totuşi imaginile după modelul postmodern au golit de conţinut realitatea.

    Eu am obiceiul să fac fotografii de tot felul, imi place imaginea, cea care spune ceva, dar care, în acelaşi timp nu agresează, nu goleşte de conţinut, nu dezbracă realitatea.

    Internetul cu toate păcatele lui, dă omului posibilitatea de a se raporta mai bine la manipulare. Un internaut este mai puţin manipulabil decât o persoană care stă toată ziua în faţa ecranului televizorului.

    Marele miraj al imaginii în mişcare, a filmului în general, este că dă senzaţia de tridimensionalitate pe când imaginea statică, fotografia, nu, se încadrează în limitele bidimensionalităţii.

    Însă icoana, faţă de imagine, chiar şi statică ne transmite altceva, nu se rezumă la contingent, ci depăşeşte acest cadru, pe când fotografia nu poate, ca să spunem aşa.

    O icoană după regulile esteticii este urâtă, dar un urât care înfrumuseţează. Un sfânt în icoană te îndeamnă la frumusete: la înfrânare, la post, la rugăciune, nu ascunde acest lucru pentru el.

    Am vizitat Capela Sixtină acum câţiva ani, chiar dacă multora li se va părea şocant, pentru mine pictura mi s-a părut grotească, culorile stridente.

    E altceva să vezi astfel de „opere” din albume şi altceva sa le vezi in realitate. In realitate mai transmit si altceva. În cazul de fata ceva ce nu as dori sa reproduc în scris (asta in cazul picturii din Capela Sixtina).

  19. avad

    Bună seara!
    Bine aleasă tema serii pentru un … dialog. Pentru că icoana însăşi nu este altceva decât expresia unui dialog, în care rugăciunea noastră, personală sau eclesială, se ridică spre cer, iar prezenţa sfinţitoare a lui Hristos şi a sfinţilor pogoară spre noi.

    Ar fi interesant de discutat despre sacramentalitatea icoanei pe net… nu mă refer, desigur, la posibilitatea „sfinţirii” icoanei de pe desktop, icoana e sfântă prin cel reprezentat în ea, cât la faptul alăturării sacrului cu profanul, a sfintelor icoane cu trupurile despuiate. Nu e oare o impietate să ai pe acelaşi HDD şi icoane şi imagini pornografice (salvate fără intenţia ta…)? Ce ziceţi?

    Doru

  20. Bună seara domnule Doru şi ne bucură prezenţa dv. alături de noi şi în această seară!

    Cred că alăturarea unei Icoane lângă o imagine porno pe un desktop sau punerea lor la un loc în acelaşi folder sau unitate nu strică cu nimic Icoanei, numai noi ne raportăm diferit faţă de una şi faţă de cealaltă.

    Imaginea porno semnifică ceva pentru noi şi altceva Icoana şi, bineînţeles, că ar fi de dorit să nu se afle una lânga alta.

    Dar dacă sunt puse totuşi una lângă alta, un om credincios se va raporta diferit la ele.

    Mama mea poate fi lângă duşmanul meu sau lângă o piatră. Nu pot să confund pe mama mea cu piatra.

    Dacă ar fi una lângă alta, atunci am ştii că una semnifică ceva pentru mine şi cealaltă altceva.

    Da, aţi spus bine, Icoana este dialog, după cum şi imaginea porno este un dialog cu tine, după cum se ştie, uneori prea puternic ca să îl refuzi.

    Numai că Icoana te va privi cu ochi blânzi întotdeauna, nu şi actriţa porno.

    Maica lui Dumnezeu te va privi , îţi va privi pocăinţa şi te va ajuta, pe când păcatul din faţa imaginii porno te va lăsa singur.

    Dacă Icoana e dialog, imaginea porno e singurătate, e singurătate împreună cu păcatul tău.

  21. Multumim că v-aţi alăturat discuţiei noastre domnule Doru.
    Aţi atins o problemă interesantă şi anume a coexistenţei icoanei şi fotografiei porno pe acelaşi suport.

    Părintele Baştovoi dădea odată un sfat unui tânăr chinuit de patima malahiei, şi a obsesiei privitului imaginilor pornografice pe internet astfel: să le privească pe acele femei goale ca fiind mame.

    Cred că din această problematică putem spune că important este şi felul în care te raportezi la imaginea porno, aşa cum a evidenţiat părintele Dorin.

    Cum citeam un titlul dintr-o carte, fotografia pornografică, este icoana omului modern, a unui om adâncit în propriul egoism, în propria singurătate.

  22. avad

    Ok. Să zicem că am priceput ceva dar tot nelămurit am rămas. Dacă aţi ştii că pe rafturile bibliotecii domniei voastre lângă Sfânta Scriptură este aşezată de cineva revista hustler, ati dormi liniştit? … că, doar, „nu strică cu nimic” Scripturii… Iertaţi!

  23. Noi avem cărţi, DVD-uri, hărţi, romane, atlase, dicţionare, cărţi de toate religiile şi soiurile, reviste de toate felurile unele lângă altele fără discriminare.

    Şi în bibliotecile noastre online, şi în computerele noastre şi în casa noastră.

    Însă nu încurc niciodată pe Luther cu Sfântul Ioan Gură de Aur, sau un număr din Playboi cu Şoimii Patriei.

    Deşi mătura stă în bucătărie lângă aragaz iar aspiratorul îl am tot în bucătărie, nu încurc cuţitul de pe masă cu aragazul.

    Cred că se înţelege ce vreau să spun. Ele sunt la un loc, că tot în casa mea sunt, dar eu mă raportez la fiecare cu altă inimă.

  24. Sufletul şi creierul omului ştiu să facă diferenţa între imagini, între mai multe feluri de imagini. Noi nu ne încurcăm niciodată în imagini, pentru că, dintr-o privire, ştim să facem dinstincţie între ele.

    Sunt imagini abstracte cu mesaj, sunt imagini cu mesaj subliminal, care au o filosofie aparte, subcutanată dar şi imagini purtătoare de candoare, de pace, de dragoste.

    O reclamă trebuie descifrată. Imaginea soţiei tale nu mai trebuie descifrată ci trăită.

    Cred că avântul sharingului de imagini personale pe net vine tocmai de aici: din nevoia de a fi cu cei care sunt departe, cu cât mai mulţi în acelaşi timp şi imaginea e considerată o interfaţă, o carte de vizită proprie persoanei.

    Când deschizi Messengerul să discuţi cu un necunoscut, una e să vezi o magaoaie în loc de poza lui şi alta e să îl vezi pe el. Dacă îi vezi faţa în acel mic icon atunci parcă ştii să vorbeşti altfel cu el.

    Imaginea fotografică este importantă, te reprezintă, vorbeşte despre tine.

    Tocmai de aceea la angajare îţi cere CV cu date dar şi fotografie.

    La ce le trebuie fotografie? La detectarea ta.

    Studiile, viaţa ta, nu arată o mostră despre tine. Imaginea ta însă spune ceva despre tine. Însă imaginea trebuie completată de cuvânt.

    Tocmai de aceea în Biserica lui Hristos, în Biserica Ortodoxă, cuvântul Evangheliei este completat cu Sfintele Icoane. Avem cuvânt despre Hristos, al lui Hristos, Trupul şi Sângele lui Hristos, dar şi chipul lui Hristos, pentru că avem auz, gust şi miros, dar şi văz.

    Dacă citesc Scriptura eu tot îmi imaginez ceva despre ce citesc. Cuvintele sunt imagini în cea mai mare parte. Dar Icoana păstrează un chip al lui Hristos transmis peste veacuri, care are similitudini cu Hristos cel real.

    Cititul nu poate fi aiconic. Nici văzul nu poate fi fără cuvinte. Şi când Îl mănânci şi bei pe Hristos iarăşi spui cuvinte şi Îţi vine să cânţi, să Îi cânţi Lui, să Îi mulţumeşti.

    Imaginea are multiple implicaţii în viaţa noastră, după cum se observă, şi nu e uşor să termini în trei cuvinte o discuţie atât de bogată, ca cea despre imagini.

    Însă bucuria mea a fost mare domnule Bogdan şi domnule Doru, că am putut comunica, atât cât am făcut-o, pentru că ne-am cunoscut şi ne cunoaştem în acest fel din interiorul nostru şi nu din afară.

  25. Cred că părintele Dorin v-a răspuns deja la nelămurirea dumneavoastră.

    În societatea în care trăim rolul icoanei este esenţial deoarece ea ne călăuzeşte spre un alt fel de a privi realitatea, cu totul diferit de ceea ce ne propune atât imaginea cât şi filmul (imaginea in mişcare).

    Icoana nu este făcută pentru a fi privită în fugă, ci pentru a fi focalizată de privire pentru că ea ne dezvăluie mult mai mult decât bustul unui sfânt sau un eveniment din istoria mântuirii, ne dezvăluie o întreagă realitate.

  26. Discuţia despre imagini ne-a făcut să avem cuvinte. Cuvintele ne-au făcut bine. Sunt epuizat din cauza muncii de peste zi, dar mă simt bine.

    Cuvintele dialogului nostru m-au liniştit cu bine.

    Vă mulţumesc amândurora pentru această comunicare a noastră din această seară şi nădăjduim să dăm o mărturie bună şi pe viitor despre crezurile şi nădejdea vieţii noastre.

    Vă doresc o seară şi o noapte plină de pace şi fie ca Dumnezeul nostru, Cel întreit în persoane, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh să ne întărească în viaţa noastră, să ne curăţească şi să ne vindece de neputinţele noastre cele multe şi să ne umple de bucuria milei şi a iubirii Sale!

  27. starceanub

    Şi eu părinte vă mulţumesc pentru dialogul din această seară. Maica Domnului să ne ocrotească!
    Noapte bună!

Comments are closed.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén