Ziua a cincia a colocviului internaţional: „Şi noi ştim să comentăm decent!”

The image “http://www.invierea-domnului.org/Vestitorullunie2006_files/image001.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

Ieri am avut un dialog în trei, între noi şi domnii Bogdan Stârceanu şi Doru despre rolul imaginilor şi al Sfintelelor Icoane în viaţa noastră, despre ce ne învaţă o Icoană în comparaţie cu o imagine porno, despre distincţia între imagini şi despre duhul imaginilor, despre duhul pe care imginile ni-l aduc în viaţa noastră.

A fost o discuţie relaxată şi aceasta, în care am realizat cu toţii că imaginea preocupă, creează atitudini, ne modifică interior şi ne canalizează spre o direcţie. Am concluzionat şi faptul, că Sfintele Icoane sunt hărţi teologice, care la fel ne canalizează spre o întâlnire reală cu Cel iconizat, întâlnire pe care o facilitează, în acelaşi timp, chipul iconizat şi Duhul lui Dumnezeu care ne uneşte cu Hristos Domnul, cu Maica lui Dumnezeu, cu Sfinţii şi cu Îngerii.

Dumnezeu, Care locuieşte în Sfinţii Săi şi Care umple Biserica Sa cu slava Sa, să ne dea şi astăzi să fim tot întru dialog şi nu în schismă/separaţie/neunire!

Pr. Dorin.

Suntem un perpetuu dialog amânat?

 

 Conform unei statistici de monitorizare profesioniste a blogului nostru, făcută pe doar…4 zile, perioada 15 sept-18 sept. 2007, din care am vrut să reiasă frecvenţa unor cititori unici pe fiecare zi din România, s-a constatat recurenţa vizitelor unor cititori ai blogului nostru, cititori cărora le dăm doar localitatea de unde provin:

Sate

Adâncata [ Suceava]

Ardud [Satu Mare]

Baloteşti [Ilfov]

Băbăiţa [Teleorman]

Băceşti [Vaslui]

Băicoi [Prahova]

Breaza [Giurgiu]

Corbeanca [Ilfov]

Corbu [Constanţa]

Certeşti [Vaslui]

Ciocăneşti [Dâmboviţa]

Costişa [ Bacău]

Cristian [Braşov]

Deta [Timiş]

Ghimbav [Braşov]

Jichişu de Jos [Cluj]

Letca Nouă [Giurgiu]

Priboieni [Argeş]

Soars [Harghita]

Tătărani [Dâmboviţa]

Târgu [Mehedinţi]

Tomeşti [Iaşi]

Valea Crişului [Covasna]

Oraşe

Alba Iulia [Alba]

Alexandria [Teleorman]

Arad [Arad]

Bârlad [Vaslui]

Bacău [Bacău]

Baia Mare [Maramureş]

Boldeşti [Prahova]

Botoşani [Botoşani]

Braşov [Braşov]

Brăila [Brăila]

Bucureşti

Buzău [Buzău]

Câmpia Turzii [Cluj]

Cluj-Napoca [Cluj]

Constanţa [ Constanţa]

Chişinău [Chişinău]

Craiova [Dolj]

Focşani [Vrancea]

Galaţi [ Galaţi]

Giurgiu [Giurgiu]

Iaşi [Iaşi]

Oneşti [Vaslui]

Oradea [Bihor]

Petroşani [Mehedinţi]

Piatra Neamţ [Neamţ]

Piteşti [Argeş]

Ploieşti [Prahova]

Râmnicu Sărat [Buzău]

Râmnicu-Vâlcea [Vâlcea]

Satu Mare [Satu Mare]

Sibiu [ Sibiu]

Suceava [Suceava]

Timişoara [Timiş]

Tulcea [Tulcea]

Vaslui [Vaslui]

Zalău [Sălaj]

Dacă internetul a început să intre masiv şi la sate, este un lucru foarte îmbucurător pentru noi. Însă nu despre acest lucru vreau să vorbesc, ci despre ceva foarte corect din punctul nostru de vedere: despre interacţiunea dintre noi, cititorii, şi noi, creatorii acestei punţi de comunicare.

Când am spus de recurenţă, de revenire a unor cititori în mod zilnic, înseamnă că am spus despre existenţa unor cititori care ne urmăresc pas cu pas ceea ce publicăm. Iar dacă urmăresc un blog ortodox pas cu pas, nu pot fi, majoritatea, presupunem, decât ortodocşi sau foarte interesaţi de problematici religioase.

Adică vorbim despre nişte cititori serioşi, avizi să vadă updateurile noastre, noutăţile zilei şi care, în ciuda revenirilor zilnice, nu au decât foarte puţine reacţii, directe sau private, vizavi de webmasterii acestui blog.

Statistica de mai sus este un elogiu al nostru vizavi de dumnealor, un mulţumesc larg, deschis, sincer, pe care îi rugăm să îl primească din partea noastră. Însă, să ne creadă, că şi noi ne-am dori să îi cunoaştem şi să vorbim cu dumnealor tot la fel de mult pe cât ne doresc dumnealor pe noi.

Zilele acestea ale colocvialităţii pe care le-am iniţiat, ale colocvialităţii în mod angajat, puteam să le petrecem uitându-ne pe pereţi, dormind, scriind la cărţile noastre, rugându-ne, plimbându-ne prin oraş, făcând o mulţime de lucruri. Nimeni nu ne plăteşte să facem ceea ce facem şi nu o facem pentru că ar fi uşor, ci pentru că vrem să fim de folos cumva, puţin, cât mai multora.

Există o mulţime de bloguri şi de siteuri cu divertisment, cu muzică şi ştiri, cu ce vreţi şi ce nu vreţi, iar dv. aţi venit să vedeţi un blog ortodox, veniţi să îl vedeţi zilnic, şi nu aveţi dorinţa niciodată să treceţi de faza anonimatului pentru o idee, o opinie, o bifare cu nu sau da, a unor lucruri?

Mulţumesc celor care au ieşit din anonimat şi care ne-au scris. Însă ne-au scris în mod personal, privat, şi parcă ar fi ca şi cum nu ar fi. Ajutaţi-ne să trecem peste această dezamăgire personală şi măcar o dată pe zi sau la trei zile scrieţi trei cuvinte, o frază la articolele noastre, cu numele mic, Mioara sau Stelică, dacă nu cu tot numele, dacă noi vă scriem pagini întregi.

Nu cred că vă cerem mult şi nici ceva imposibil, atâta timp cât dv. veniţi zilnic şi ne citiţi, în mod gratuit şi nu mergeţi la colţ de stradă sau la librărie să luaţi ditamai cartea cu ce scriem noi.

Repetăm pentru cei care vor să înţeleagă corect ceea ce spunem: din localităţile de mai sus intră zilnic sau la două-trei zile, oameni cu aceleaşi Ip-uri, din aceleaşi zone, pentru minute bune de timp. Am scos din listă pe cititorii care au IP-uri dinamice sau pe cei care intră sub mască/mascaţi…Deci vorbim despre cititori fideli, pe unii îi cunoaştem deja, dar, pe majoritatea nu îi cunoaştem.

Vă mulţumim frumos dacă luaţi în considerare cererea noastră de conştiinţă!

Pr. Dorin.

Internetul poate fi un spaţiu al …ascezei dialogice

http://www.microsoft.com/library/media/1033/windows/ie/images/community/columns/internet2.jpg

Domnul Bogdan Stârceanu a scris acum câteva zile un articol foarte interesant, despre spaţiul virtual ca mediu ascetic pentru un creştin ortdox. Vă invităm să citiţi depoziţia sa, din care cităm câteva pasaje:

Oare asceza mai are actualitate într-un astfel de spaţiu?
Răspunsul la această întrebare poate veni tot din interiorul nostru, deoarece spaţiul virtual este unul în care cred că “mulţi dintre Părinţii Bisericii noastre ar fi dorit să se nevoiască”. Poate pare exagerată această idee a mea dar nu cred că poate fi ignorată. Această realitate există şi chiar dacă ea nu este palpabilă este totuşi prezentă, sesizată.

Oricine are un calculator, acces la internet îşi poate creea un blog şi scrie ce doreşte, ce simte, ce gândeşte. Dacă facem o retrospectivă a blogurilor vom observa o aplecare foarte mare spre manifestare a unui interior ascuns, de care ne-ar fi frică să manifestăm în concret. Intransigenţa, răutatea, huliganismul intelectual sunt la ordinea zilei în spaţiul blogging-ului.

Vedem la fiecare pas lovituri în gură, o bardă în cap, o bâtă în genunchi, şi asta prin simplul cuvânt. De curând în dialogul meu cu o persoană X am primit reproşul că prea mă “domnesc” cu el. Deci pentru persoana respectivă a vorbi frumos înseamnă o ofensă, o trivialitate. O astfel de atitudine nu este singulară din păcate, ci ceva obişnuit. În acest context o asceză a cuvântului prin dialog civilizat, puterea de a-l asculta pe celălalt, de a-l respecta, dar şi de a fi sincer şi direct în acelaşi timp este necesară mai mult ca oricând.

Având posibilitatea să ne manifestăm cu adevărat în mod real, nefiind constrânşi de nimic şi de nimeni, să ne gândim, în faţa monitorului fiind, că Cel de sus priveşte, iar nimic nu Îi poate fi ascuns, iar faptul că nu “îi tragem la crăcane” interlocutorului, ci doar “i-o zicem bine!” nu ne exonerează de vină, de păcat.

Psa. Gianina.