http://www.microsoft.com/library/media/1033/windows/ie/images/community/columns/internet2.jpg

Domnul Bogdan Stârceanu a scris acum câteva zile un articol foarte interesant, despre spaţiul virtual ca mediu ascetic pentru un creştin ortdox. Vă invităm să citiţi depoziţia sa, din care cităm câteva pasaje:

Oare asceza mai are actualitate într-un astfel de spaţiu?
Răspunsul la această întrebare poate veni tot din interiorul nostru, deoarece spaţiul virtual este unul în care cred că “mulţi dintre Părinţii Bisericii noastre ar fi dorit să se nevoiască”. Poate pare exagerată această idee a mea dar nu cred că poate fi ignorată. Această realitate există şi chiar dacă ea nu este palpabilă este totuşi prezentă, sesizată.

Oricine are un calculator, acces la internet îşi poate creea un blog şi scrie ce doreşte, ce simte, ce gândeşte. Dacă facem o retrospectivă a blogurilor vom observa o aplecare foarte mare spre manifestare a unui interior ascuns, de care ne-ar fi frică să manifestăm în concret. Intransigenţa, răutatea, huliganismul intelectual sunt la ordinea zilei în spaţiul blogging-ului.

Vedem la fiecare pas lovituri în gură, o bardă în cap, o bâtă în genunchi, şi asta prin simplul cuvânt. De curând în dialogul meu cu o persoană X am primit reproşul că prea mă “domnesc” cu el. Deci pentru persoana respectivă a vorbi frumos înseamnă o ofensă, o trivialitate. O astfel de atitudine nu este singulară din păcate, ci ceva obişnuit. În acest context o asceză a cuvântului prin dialog civilizat, puterea de a-l asculta pe celălalt, de a-l respecta, dar şi de a fi sincer şi direct în acelaşi timp este necesară mai mult ca oricând.

Având posibilitatea să ne manifestăm cu adevărat în mod real, nefiind constrânşi de nimic şi de nimeni, să ne gândim, în faţa monitorului fiind, că Cel de sus priveşte, iar nimic nu Îi poate fi ascuns, iar faptul că nu “îi tragem la crăcane” interlocutorului, ci doar “i-o zicem bine!” nu ne exonerează de vină, de păcat.

Psa. Gianina.

Did you like this? Share it: