Ziua a 7-a, a 8-a şi a 9-a a Colocviului internaţional: „Şi noi ştim să comentăm decent!”

The image “http://www.invierea-domnului.org/VestitorulMai2007_files/image006.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

Înălţarea Domnului

Discuţiile acestui sfârşit de săptămână sunt lăsate în seama mea ca să le conduc şi să le moderez. Părintele Dorin a avut discuţii tematice pe fiecare zi cu dv., în afară de o singură zi, în care s-a stabilit o discuţie plurală, cu mai multe teme.

Pentru ca să nu stric traiectoria pe care Sfinţia sa a creat-o, a gândit-o, vă propun în aceste trei zile să mergem tot pe varianta pluralităţii, a temelor multiple, pentru ca nimeni să nu se simtă constrâns de un subiect anume.

Vă mulţumesc anticipat tuturor celor care vor vrea să discute cu mine în aceste zile.

Dumnezeu să ne lumineze în discuţiile noastre!

Psa. Gianina Picioruş.

Artă şi morală

http://www.doaks.org/ByzImages/EBS_63.36.1.jpg

Perioada modernista este cea in care prapastia dintre cele doua valori umane, arta si morala, imbraca una dintre cele mai adanci forme de pana acum. Artistul se preocupa de opera de arta. Nu prea conteaza daca el este un pacatos sau un virtuos, vesel sau trist, esentialul este sa lucreze bine, sa obtina o performanata tehnica.

Arta acum este o forma de perfectiune exterioara ce ar trebui sa se gaseasca intr-un raport de cauzalitate nemijlocita cu perfectiunea interioara a artistului, care nu poate fi alta decat cea morala. Obiectul moralei este sa faca din viata o capodopera interioara, iar obiectul artei este acela de a se realiza in afara desavarsirii interioare, cf. Sebastian Chilea „ Etica si estetica„.

Cuceririle tehnice au facut ca valorile religioase si morale sa fie eliminate, ele fiind considerate perimate si superflue sau chiar daunatoare progresului. Asistam la o rasturnare de valori in dauna valorilor morale si in avantajul celor materiale. Cu toate acestea, omenirea n-a devenit mai fericita. Toate valorile n-au fost suficiente pentru a-i da omului fericirea pentru ca aceasta nu este posibila fara desavarsirea morala si credinta religioasa.

Diaconul Andrei Kuraev vorbeste despre un eventual comportament al crestinului fata de perioada postmoderna: „ …sincer sa fiu, pe mine inca nimeni nu m-a convins ca miscarea postmodernista, indreptata spre distrugerea formelor clasice, este acea miscare la care crestinii ar trebui sa ia parte si inca sa mearga in primele randuri. Dupa parerea mea, aici noi mai bine am ramane in urma…” Tot diaconul Kuraev subliniaza existenta armoniei si a frumusetii, care nu merita sa fie schimbate pe mazgaliturile postmodernistilor.

Vorbind despre relatia oamenilor de arta postmodernisti cu religia, monahul Savatie Bastovoi spune ca aceasta relatie este una directa, astfel incat postmodernistii sau lupta cu religia, respingand-o, sau o interpreteaza, punand-o intr-o lumina postmoderna: „ Unii care neaga existenta lui Dumnezeu, ateii si altii, care, desi recunosc ca Dumnezeu exista, totusi il interpreteaza cum vor ei, acestia sunt ereticii. De aceea iti spun cu certitudine: nu poate exista poet postmodern crestin. El poate fi sau eretic sau ateu.”

Savatie marcheaza în fragmentul citat, punctul din care religia si postmodernismul literar se despart. Lucrurile grave, care privesc in mod direct mantuirea noastra sunt neschimbate, Ortodoxia este in vesnicie, in timp ce postmodernismul este in timp.

„Cel care in timp nu-l poate aduce pe Dumnezeu la sine, trebuie sa se duca el in vesnicie, in ospetie la Dumnezeu. Dumnezeu nu incape in casa timpului, in schimb El te asteapta in palatul Sau, pentru a-ti sluji tie. Iar postmodernismul, chiar daca spune ca exista Dumnezeu, nu se duce la El, ci vrea sa-l inghesuie pe Dumnezeu in casuta sa. Postmodernistului nu-i place ca Dumnezeu este atat de simplu si de smerit, el ar fi vrut un alt Dumnezeu,mult mai spectaculos, mai postmodernist. Dar Dumnezeu e simplu, El vorbeste simplu in Biblie, nu cu intertexte.”( Ortodoxia pentru postmodernisti, Monah Savatie Bastovoi).

Arta se vrea eliberata de orice fel de constangere, mai ales de cea morala, ajungand la simpla expresie estetica, izolata de perimetrii obiectivi ai timpului si ai spatiului.

Noua forma a artei, arta pentru rafinati, cea care se afirma in perioada moderna, ezoterica, care presupune pentru a o intelege un efort al decriptarii este un un fenomen ce decurge din procesul autonomizarii ei.

Tudor Vianu, in Estetica sa precizeaza faptul ca locul artei religioase in epoca noastra este luat de o religie a artei, „insa zeitatea careia i se aduc inchinari, scoasa din altarul mare care intretine vitalitatea, ameninta sa moara”.

Ca o concluzie, se poate spune ca estetismul este un protest impotriva asa-zisei dictaturi morale in arta. Estetismul ignora finalitatea vietii umane, desavarsirea morala.

Oscar Wilde – estetul prin excelenta – in prefata Portretului lui Dorian Gray scrie: „… o carte nu este nici morala, nici imorala. Ea este bine sau rau scrisa. Si asta este tot”.

Insasi crima poate fi reprezentata artistic si poate fi privita asemeni unei opere de arta daca este infatisata in conformitate cu normele artistice acceptate. Tailhaude scrie: „Ce importa victimele, daca gustul e frumos.”, iar pictorul Degas ar fi zis intr-o zi:” un tablou este ceva care cere tot atata siretenie, rautate si viciu ca savarsirea unei crime.”

Prof. Gheorghe Cristina-Valentina

…………….

Îi mulţumim domnişoarei profesor pentru amabilitatea de a ne fi trimis aceste rânduri.

Pr. Dorin.

Ai bună educaţie?

The image “http://www.crestinortodox.ro/lib/templates/new/img/Hristos.JPG” cannot be displayed, because it contains errors.

Educatio, educationis nu vorbeşte despre şcolarizare ci despre creştere, despre hrănire. Ed, de la edo, edere, edi, esus înseamnă a mânca, a consuma, a devora ceva. Ce devorăm noi din clasa întâia până la liceu sau facultate [ ca să mergem pe o şcolarizare medie]? Devorăm cărţi, cunoştinţe, date, cu scopul de a ne hrăni sufletul, mintea, de a ne specializa creierul pentru o anumită direcţie.

Şi educo, educare, educavi, educatus vorbeşte tot despre creştere, ca şi educo, educere, eduxi, eductus. De ce însă nu mai percepem educaţica ca pe o creştere a noastră în cunoaştere, ca pe o armonizare a fiinţei noastre după anumite standarde şi credem că educatio trebuie să însemne statistică, cifre şi date luate de-a valma?

Ce înseamnă să ai o bună educaţie? Elementar vorbind, am spune că cei 7 ani de acasă ar însemna să ai cunoştinţe teologice, morale şi de comportament care să te facă un elev silitor şi un copil ascultător, manierat şi cu bun simţ incipient. Ca să existe aşa ceva trebuie să te naşti într-o familie credincioasă, cu părinţi care să se ocupe de tine şi care să facă din educaţia ta o adevărată vocaţie. Studiul teologic, studiul limbilor străine, sportul, manierele elegante, folosirea tehnologiei care îţi stă la îndemână, cultura incipientă credem că sunt elemente pentru până te duci la şcoală, care trebuie inoculate în inima copiilor noştri.

O familie ortodoxă cablată la realitate şi care are o anumită deschidere faţă de cerinţele lumii de astăzi, credem că nu poate sări peste aceste elemente fără urmări dramatice în viaţa copiilor lor. Toate studiile copiilor noştri trebuie să aibă, sub ele, dedesubtul lor, ca un fluviu de viaţă, fundamentul teologic al învăţăturii şi al creşterii în viaţă, acela că ne pregătim nu numai pentru o carieră profesională în această viaţă, ci ne pregătim pentru viaţa veşnică, trecând printr-o serie de etape ale vieţii actuale.

A merge la grădiniţă şi apoi la şcoală nu înseamnă îndeajuns de mult dacă cele două instituţii nu sunt unite cu mersul la Biserică. Şcoala fără Biserică e ca tacâmul fără farfuria cu mâncare. Degeaba ştii tu cum se zice cuvântul cutare, teorema, povestea, compoziţia chimică etc…dacă nu ai unde să exersezi uneltele câştigate. Şcoala îţi dă unelte ca să fii om productiv, energic, cu o anume viziune. Biserica te face să îţi extinzi viziunea asupra vieţii şi a folosirii uneltelor educaţionale, într-atât de mult, încât îţi dă să vezi că tu eşti destinat să cunoşti veşnic şi să cunoşti împlinitor pentru viaţa ta.

Istoria românilor, descoperirile ştiinţifice ale marilor savanţi, tabloul lui Mendeleev, sintaxa şi morfologia unei limbi, teoremele lui Euclid, secţionările pe ţesuturile umane…sunt bucăţi de realitate care se vor îmbinate una cu alta, pentru că altfel sunt un trup mort. Numai credinţa uneşte cunoaşterea, o face să aibă finalitate ontologică, adică să ne folosească nouă, în interiorul nostru.

Pentru că altfel, faci studii superioare, eşti un om respectabil, descoperi şi scrii cărţi…şi mama ta aude la ştiri, într-o dimineaţă, că fiul ei s-a sinucis în baie din cauză că se simţea …indispus pe viaţă. Educatio înseamnă să te hrăneşti, să devii cineva, să fii cineva în mod real, în Dumnezeu, cu fundament, cu lumină în suflet, şi nu să fii o magazie, o hală imensă de date, cărţi, anexe care nu îţi dau niciun sens vieţii tale.

Suntem educaţi? Pentru mine educaţia nu se termină niciodată. Cunoaşterea noastră e veşnică, pentru că experiem veşnic din punct de vedere ontologic, al fiinţei noastre, apropierea de Dumnezeu şi de oameni. Dacă vrem să fim educaţi, atunci să nu ne oprim din educatio, adică din creştere! Dacă e să creştem, atunci să creştem pe fiecare zi, spre înnoirea vieţii şi a veacului ce va să vină.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

Avem o viaţă de…, dar vom avea o moarte…capitalistă

Numărul ziarului Gardianul de astăzi, 20 sept. 2007, conţine articolul d-nei Claudia Marcu despre noua ordonanţă a Ministerului Sănătăţii, care reglementează donarea de organe post-mortem. Cu alte cuvinte ne putem vinde organele [unii doar, după cum o să vedem] şi de banii rezultaţi în urma vânzării lor să beneficieze urmaşii sau întreţinătorii noştri.

Cred că s-a dat undă verde prin acest act legislativ omorârii celuilalt pentru bani şi asta, în mod legal. Copiii care îşi iubesc părinţii până la ai vedea morţi vor putea să facă bani frumoşi din eliminarea fără conştiinţă a părinţilor şi bunicilor lor din viaţa aceasta. Din punctul meu de vedere avem o perspectivă macabră şi mai puţin umanitară. Nu exclud faptul că vor ajunge, unele ţesuturi şi organe şi acolo unde trebuie şi din voia decedatului. Însă, cele mai multe organe, tare mie-e frică, că vor ajunge mai repede la beneficiar decât ar fi vrut omul de la care s-au prelevat.

The image “http://www.gardianul.ro/pics/size2/93441_pic.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

Dăm câteva pasaje din articolul d-nei Marcu:

„In prezent, in Romania exista cinci spitale care detin banci de piele, patru spitale cu banci de os si tendon, un institut pentru valve cardiace si vase, un spital si un institut pentru celule pancreatice si un spital pentru cornee. Singurele banci private sunt cele care recolteaza si stocheaza celule reproductive, pentru fertilizarea in vitro. Astfel, bancile de celule se afla in patru spitale de stat si in patru clinici private.

Potrivit noilor reglementari, bancile de tesuturi si celule vor trebui sa verifice identitatea donatorului, consimtamantul donatorului sau familiei acestuia pentru prelevare, sa evalueze criteriile de selectie a donatorilor, precum si testele de laborator efectuate pentru donatori. Pentru donatorul viu va exista un chestionar, in urma completarii acestuia fiind exclusi cei care au intretinut relatii homosexuale in ultimele 12 luni si cei care si-au administrat droguri in ultimul an.

Exclusi vor fi si cei care au avut in ultimele 12 luni parteneri sexuali bolnavi de SIDA, hepatita B si C sau care prezinta risc pentru acestea. Nu vor putea deveni donatori cei care au fost incarcerati in ultimul an si cei care au fost diagnosticati cu sifilis sau gonoree in ultimele 12 luni. Bancile vor trebui sa-i excluda de la donare pe cei care si-au efectuat transfuzii, tatuaje sau piercing cu ace nesterile in ultimele 12 luni.

„De la un donatr viu se pot preleva, teoretic, piele, tendon, os, cap femural, membrana amniotica. Toate acestea vor fi platite de spitale daca vor sa le obtina de la bancile care le stocheaza. Acum cativa ani am cumparat o bucata de aorta de la o banca din Franta si am platit 10.000 de dolari. De la donatorii decedati putem folosi valva cardiaca, bucati de vase si cornee. Pe foamea asta de cornee nu cred ca o s-o stocheze nimeni. Avem ceva banci la ora actuala, dar sunt foarte modeste. Noile criterii le va desfiinta insa pe toate“, ne-a declarat dr.Victor Zota, directorul executiv al Agentiei Nationale de Transplant. Acesta recunoaste ca Romania se confrunta in continuare cu o criza de donatori, dar spera ca lucrurile se vor imbunatati”.

Dacă datele prezentate în articol sunt reale [ceea ce nu ne îndoim], atunci homosexualii, bolnavii de SIDA, consumatorii de droguri, hepaticii, recent eliberaţii din penitenciare, cei cu boli sexuale dobândite, cu tatuaje şi bodypiercing-uri la negru sunt excluşi de la donarea de organe şi ţesuturi.

Cum aşa? Nu sunt aceştia oamenii pentru care noi milităm, pentru care dăm atâţia bani pentru marşuri gay, pentru bolnavii de SIDA, pentru dezintoxicare, pentru condiţii mai bune în penitenciare sau pentru tatuarea pielii cu draci şi monştri, garofiţe şi cercei în ombilic? Aţi văzut cum Ministerul Sănătăţii nu acordă prea mult credit celor cu astfel de orientări?

Sănătatea lor nu e atât de bună ca sănătatea omului care îşi vede de treabă, are familie şi copii, are loc de muncă şi nu se dă în stambă. Aşa că, un argument mai bun împotriva acestora, decât cel al sănătăţii suspecte, nu se putea da. Şi el a venit de la un minister şi nu de la un ONG. Cred că s-a făcut dreptate, măcar acum: dreptatea evidenţei.

Pr. Dorin.

Legea salarizării pentru personalul din învăţământul de stat

O găsiţi aici.

LEGEA SALARIZĂRII

care reglementează drepturile de natură salarială ale personalului din învăţământ

În temeiul prevederilor art. 73 alin. (1) din Constituţia României,

Parlamentul României adoptă prezenta lege:

Capitolul I

Dispoziţii Generale

Art.1. – Dispoziţiile prezentei legi se aplică personalului din învăţământ, unităţilor, instituţiilor şi unităţilor conexe finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale.

Art.2. – (1) În limita fondurilor bugetare alocate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, veniturilor extrabugetare şi bugetele fondurilor speciale, ordonatorii principali de credite repartizează sumele destinate cheltuielilor salariale, în vederea realizării serviciilor programate.

(2) Gestiunea sistemului de salarizare din învăţământ de asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare alocate anual şi în numărul de posturi stabilit prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale, precum şi în limita posturilor aprobate.

Capitolul II

Reglementări cu privire la elementele sistemului de salarizare

Art.3. – Sistemul de salarizare asigură remunerarea personalului în raport cu munca depusă, cantitatea şi calitatea acesteia, cu importanţa socială a muncii, cu condiţiile concrete în care acestea se desfăşoară, precum şi cu rezultatele obţinute. Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele şi alte drepturi.

Secţiunea 1

Salarii de bază

Art.4. – (1) Salariile de bază se diferenţiază pe funcţii în raport cu nivelul pregătirii profesionale, experienţa şi răspunderea în muncă, precum şi cu nivelul de complexitate al activităţii specifice fiecărui post.

(2) În cadrul fiecărei funcţii salariile de bază se diferenţiază pe tranşe de vechime în învăţământ şi pe un anumit număr de grade sau trepte profesionale, în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane.

Art.5. – (1) Pentru personalul care ocupă o funcţie de conducere, salariul de bază este cel corespunzător funcţiei de execuţie în care acesta este încadrat la care se adaugă o indemnizaţie de conducere, care face parte din salariul de bază, şi care constituie bază de calcul pentru sporuri şi alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază, diferenţiate în raport cu răspunderea funcţiei de conducere, cu mărimea compartimentului condus, precum şi cu ponderea activităţii de conducere faţă de cea de execuţie.

(2) Indemnizaţia de conducere se stabileşte la încadrarea în funcţie de către ordonatorul de credite şi se poate revizui anual, în raport cu rezultatele obţinute de personalul de conducere.

Art.6. – (1) Pentru rezultate deosebite în activitatea desfăşurată, ordonatorul de credite poate acorda în limita a 15% din numărul total de posturi prevăzute în statul de funcţii la începutul anului bugetar un salariu de merit de 15% din salariul de bază care face parte din acesta şi care constituie bază de calcul pentru sporuri şi alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază. Salariile de merit se vor acorda personalului încadrat pe funcţii de execuţie în proporţie de cel puţin două treimi din numărul total de posturi stabilit în condiţiile prezentului alineat. Ordonatorii principali sau secundari de credite, care au în subordine unităţi cu un număr redus de posturi pot aproba salarii de merit pentru unităţile respective luate împreună, cu încadrarea în numărul maxim de beneficiari de salariu de merit şi în proporţiile stabilite pentru funcţiile de execuţie. Repartizarea numărului de beneficiari de salarii de merit pe unităţile luate în calcul, în acest caz, se face de către ordonatorul principal sau secundar de credite.

(2) Numărul salariilor de merit se calculează la totalul posturilor existente la nivelul inspectoratului şcolar, instituţiei de învăţământ superior şi se distribuie pe unităţile de învăţământ, indiferent de numărul salariaţilor acestora, cu excepţia judeţelor pilot unde calculul se va face la fiecare unitate.

(3) La repartizarea salariilor de merit pe unităţi/instituţii de învăţământ se va avea în vedere acordarea pentru personalul nedidactic a unui procent de până la 15% din numărul total al salariilor de merit.

(4) Personalul care beneficiază de salariu de merit se stabileşte o dată pe an, de Consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar respectiv senatul universităţii, după aprobarea bugetelor anuale, pe baza rezultatelor obţinute în activitatea desfăşurată în anul precedent, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, acolo unde nu sunt astfel de organizaţii sindicale. În cazul în care pe parcursul anului intervin modificări ale funcţiei deţinute, care nu sunt imputabile persoanei beneficiare de salariu de merit, inclusiv modificarea funcţiei prin promovare, acordarea acestuia se menţine până la expirarea perioadei pentru care a fost stabilit. În cazul în care pe parcursul anului se întrerup raporturile de munca ale unor beneficiari de salariu de merit sau beneficiarii renunţă în favoarea gradaţiei de merit, acestea se pot redistribui pe perioada rămasă, de la data de 1 a lunii următoare, altor persoane care deţin funcţii din aceeaşi categorie de salarizare, respectiv funcţii de conducere sau de execuţie.

(5) Pentru personalul contractual nou-angajat, salariul de merit se poate acorda după perioada de cel puţin 6 luni de la angajare.

(6) Personalul salarizat cu indemnizaţie lunară ca unică formă de remunerare a activităţii nu se cuprinde în numărul total de posturi în vederea determinării numărului de beneficiari ai salariului de merit.

(7) Gradaţia de merit acordată personalului din învăţământ, potrivit prevederilor art. 50 alin. (3) şi ale art. 90 alin. (6) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, face parte din salariul de bază şi constituie bază de calcul pentru sporuri şi alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază.

(8) Personalul didactic nu poate beneficia simultan de gradaţie de merit şi de salariu de merit.

Secţiunea a 2 – a

Sporuri

Art.7. – (1) Personalul salarizat potrivit prezentei legi beneficiază, la funcţia de bază, de un spor de vechime în muncă de până la 25% (30%!), calculat la salariul de bază, corespunzător timpului lucrat în program normal de lucru, astfel:

Tranşa de vechime în muncă Cota la salariul de bază

între 3 si 5 ani 5%

de la 5 la10 ani 10%

de la 10 la 15 ani 15%

de la 15 la 20 ani 20%

de la 20 la 25 ani 25%

peste 25 ani 30%

(2) Sporul corespunzător vechimii în muncă se plăteşte cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă, prevăzută la tranşa respectivă.

Art.8. – (1) Personalul care, potrivit programului normal de lucru, îşi desfăşoară activitatea în timpul nopţii, între orele 22,00 si 6,00, beneficiază, pentru orele lucrate în acest interval, de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin jumătate din programul normal de lucru.

(2) Salariaţii care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte beneficiază fie de program de lucru redus cu 1 oră faţă de durata normală a zilei de muncă, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie un spor la salariu de minimum 15% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată.

Art.9. – (1) Orele prestate, de personalul din învăţământ, altul decât cel de predare, peste durata normală a timpului de lucru de personalul încadrat se compensează cu timp liber corespunzător. Dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, orele suplimentare se vor salariza cu un spor de 100% din salariul de bază. Cu spor de 100% se plătesc şi orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.

(2) Munca peste durata normală de lucru poate fi prestată numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de ordonatorul de credite. Plata sporurilor se poate face conform alin (1) fără a se depăşi 360 ore anual.

(3) La locurile de muncă la care durata normală a timpului de lucru a fost redusă, potrivit legii, sub 8 ore pe zi, depăşirea programului de lucru astfel aprobat se poate face numai în situaţii cu totul deosebite, fiind obligatorie compensarea cu timp liber corespunzător.

(4) Prevederile alin.(1) nu se aplică persoanelor salarizate prin plata cu ora sau prin cumulul de funcţii, potrivit reglementărilor în vigoare, cu excepţia orelor suplimentare efectuate la funcţia de bază.

Art.10. – Personalul care posedă titlul ştiinţific de „doctor”, beneficiază de un

spor de 15% din salariul de bază, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific respectiv. Acest spor se include în salariul de bază pentru calcul sporului de vechime.

Art.11. – (1) Salarizarea personalului didactic de predare din învăţământul universitar şi preuniversitar se stabileşte diferenţiat, în raport cu:

a) funcţia şi norma didactică îndeplinită;

b) nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcţiei didactice, potrivit art.7;

c) gradul didactic;

d) titlul ştiinţific;

e) vechimea recunoscută în învăţământ;

f) calitatea activităţii instructiv-educative;

g) locul şi condiţiile specifice în care se desfăşoară activitatea.

(2) Personalul didactic calificat conform art. 7 din Statutul personalului didactic, care desfăşoară activitatea didactică în mediul rural sau în localităţi izolate, primeşte o indemnizaţie de 5-80% din salariu de bază al funcţiei didactice îndeplinite, în raport cu zona geografică respectivă. Diferenţierea pe zone şi localităţi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării cu consultarea sindicatelor.

(3) Personalul din învăţământul special beneficiază de o indemnizaţie de 15% din salariul de bază al funcţiei didactice îndeplinite, care se include în salariul de bază pentru calcul sporului de vechime.

(4) Personalul care îşi desfăşoară activitate efectivă în domeniul învăţământului şi cu o vechime neîntreruptă de peste 10 ani beneficiază de un spor de stabilitate de 15% din salariul de bază al funcţiei îndeplinite, care se include în salariul de bază.

(5) Personalul didactic beneficiază, la fiecare tranşă de vechime efectivă în învăţământ, grad/treaptă profesională, de un spor de 3% din salariul de bază al funcţiei didactice îndeplinite, pentru suprasolicitare neuropsihică, care se include în salariul de bază, numai pentru funcţiile didactice pentru care acest spor nu a fost inclus în salariul de bază.

(6) Personalul didactic de predare care îndeplineşte funcţia de diriginte, învăţătorii, institutorii şi educatoarele primesc o indemnizaţie de 10% din salariul funcţiei didactice îndeplinite. Aceste indemnizaţii se includ în salariul de bază pentru calcul sporului de vechime.

(7) Personalul didactic desemnat să conducă şi să realizeze practica pedagogică pentru pregătirea viitoarelor educatoare şi a viitorilor învăţători, institutori şi profesori beneficiază de un spor de 10-25% din salariul de bază al funcţiei didactice, calculat în raport cu numărul elevilor sau al studenţilor practicanţi, potrivit regulamentului de practică pedagogică aprobat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

(8) Sporurile prevăzute la alin (4) şi (5) vor fi incluse în coeficienţii de multiplicare prevăzuţi pentru tranşele de vechime la funcţiile didactice de predare, prin aplicare succesivă.

(9) Personalul didactic din învăţământul preuniversitar cu rezultate deosebite în procesul instructiv – educativ, va fi salarizat cu un salariu mai mare cu până la 50% din salariul de bază al funcţiei didactice îndeplinite. Cuantumul procentului se va stabili prin negociere pe baza unor standarde de evaluare, stabilite în comisia paritară .

(10) Personalul didactic care este de acord să îndeplinească un volum mai mare de activităţi, altele decât cele din norma didactică de predare va fi salarizat cu un salariu de bază mai mare cu până la 30% decât salariul de bază al funcţiei didactice îndeplinite. Cuantumul procentului se va stabili prin negociere în urma evaluării în comisia paritară. Activităţile concrete suplimentare vor fi stabilite printr-o metodologie elaborată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu consultarea federaţiilor sindicatelor reprezentative din învăţământ.

(11) Personalul didactic de predare şi instruire practică poate fi salarizat şi prin plata cu ora sau prin cumul, conform Legii nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

(12) Personalul didactic care are activităţi de predare în limbi străine beneficiază de un spor de 10% din salariul de bază al funcţiei didactice, calculat în raport cu numărul de ore pe care le efectuează.

Art.12. – În raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pot fi acordate personalului din învăţământ, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri :

a) pentru condiţii periculoase, vătămătoare şi nedorite, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.

b) pentru activităţi ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau se desfăşoară în condiţii de muncă deosebite, un spor de până la 15% din salariul de bază. De acest spor poate beneficia:

– personalul din instituţiile de învăţământ special;

– personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-4 clase de elevi în învăţământul primar şi gimnazial. (dar superiorul ?)

c) pentru condiţii grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.

Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la lit.(a)-(c), precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau reprezentanţilor salariaţilor după caz.

d) personalul care lucrează cu copii bolnavi de SIDA şi TBC, beneficiază de un spor de până la 50% din salariul de bază.

e) personalul didactic, didactic auxiliar şi de cercetare din învăţământul superior care desfăşoară activităţi în condiţiile de risc potrivit legii, beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază. Sporul respectiv se acordă în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării potrivit prevederilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Secţiunea a 3-a

Premii şi distincţii

Art.13. – Ordonatorii de credite pot constitui un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de 10% asupra cheltuielilor cu salariile prevăzute în bugetul propriu al acestora. Din acest fond se pot acorda premii în cursul anului personalului care a realizat sau a participat direct la obţinerea unor rezultate în activitate, apreciate ca valoroase. Sumele neconsumate din acest fond pot fi utilizate în lunile următoare, în cadrul aceluiaşi an bugetar.

Art.14. – (1) Pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu salariul mediu lunar de baza brut, realizat în anul pentru care se face premierea.

(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul se acordă proporţional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare, realizate în perioada în care au desfăşurat activitate.

(3) Ordonatorii de credite pot reduce sau anula premiul anual în cazul personalului care în cursul anului a desfăşurat o activitate profesională slabă sau necorespunzătoare, ori a avut abateri, sancţionate disciplinar.

(4) Personalul din învăţământ care se pensionează la vârstă standard va primi o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară pensionării.

Art.15. – (1) Personalul didactic titular cu rezultate excelente în activitatea didactică, educativă şi ştiinţifică poate primi decoraţii, ordine, medalii, titluri, precum şi premii, potrivit legii.

(2) Ordinele şi medaliile care pot fi conferite personalului didactic sunt:

a) Ordinul Spiru Haret, clasele Comandor, Cavaler şi Ofiţer; ordinul se acordă personalului didactic din învăţământul preuniversitar;

b) Ordinul Alma Mater, clasele Comandor, Cavaler şi Ofiţer; ordinul se acordă personalului didactic şi de cercetare din învăţământul superior;

c) Medalia Membru de onoare al corpului didactic; medalia se acordă cadrelor didactice pensionabile, cu activitate deosebită în învăţământ.

Art.16. – În afara distincţiilor prevăzute la art. 15, ministrul învăţământului este autorizat să acorde personalului didactic şi de cercetare din învăţământ următoarele distincţii şi premii:

a) Adresă de mulţumire publică;

b) Diploma Gheorghe Lazăr, clasele I, a II-a şi a III-a, cu acordarea unui premiu de 20%, 15%, respectiv 10% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni; diploma se acordă personalului didactic din învăţământul preuniversitar;

c) Diploma Titu Maiorescu, clasele I, a II-a şi a III-a, cu acordarea unui premiu de 25%, 20%, respectiv 15% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni; diploma se acordă personalului didactic şi de cercetare din învăţământul superior;

d) Diploma Alexandru Rosetti, clasele I, a II-a şi a III-a, cu acordarea unui premiu de 25%, 20%, respectiv 15% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni; diploma se acordă bibliotecarilor din învăţământul superior.

e) Diploma de excelenţă se acordă cadrelor didactice pensionate sau pensionabile, cu activitate deosebită în învăţământ; diploma este însoţită de un premiu de 20% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni.

Art.17. – Distincţiile şi premiile prevăzute la art. 16 din prezenta lege se acordă în baza unui regulament aprobat de ministrul învăţământului.

Secţiunea a 4-a

Alte drepturi

Art.18. – (1) Pentru ocuparea temporară a unor posturi vacante, altele decât cele didactice de predare pot fi angajate prin concurs, cu respectarea prevederilor legale privind cumulul de funcţii, persoane care au funcţia de bază în afara unităţii sau în aceeaşi unitate şi care se salarizează până la nivelul maxim al salariului de bază al postului vacant prevăzut în statul de funcţii.

(2) Angajarea personalului prin cumul de funcţii se face cu acordul conducerii unităţii la care persoana în cauză are funcţia de bază, dacă o parte din programul funcţiei cumulate se suprapune celui de la funcţia în care este încadrat; în acest caz, se va asigura decalarea programului respectiv.

Art.19. – Personalul didactic de predare beneficiază de o primă de instalare, o singură dată, la angajarea în învăţământ prin concurs, în primii 5 ani de la absolvirea studiilor. Cuantumul acestei prime se stabileşte potrivit legii.

Art.20. – (1) La încadrarea într-o autoritate, instituţie publică sau unitate din altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, personalul de specialitate beneficiază de o indemnizaţie de instalare echivalentă cu un salariu de bază corespunzător funcţiei. (2) Pentru personalul didactic de predare se acordă o primă de instalare egală cu indemnizaţia de instalare indiferent de localitatea de domiciliu în conformitate cu prevederile art.51 alin.(6) şi art.92 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Indemnizaţia de instalare poate fi echivalentă cu două salarii de bază pentru acele localităţi unde atragerea specialiştilor se face cu mare greutate, stabilite de ordonatorii principali de credite bugetare şi avizate de Prefectură.

(4) Persoanele care au beneficiat de indemnizaţia de instalare şi care ulterior au demisionat sau li s-a desfăcut contractul de muncă din motive imputabile lor, înainte de împlinirea unui an de la instalare vor restitui, în condiţiile legii, indemnizaţia primită, calculată proporţional cu perioada rămasă până la expirarea termenului de un an.

(5) În caz de deces al unui salariat din învăţământ cei îndreptăţiţi beneficiază de un ajutor de deces în cuantum de 5 salarii de bază ale persoanei decedate, suportat din Bugetul asigurărilor sociale de stat.

(6) Personalul didactic de predare care îşi desfăşoară activitatea, în altă localitate decât localitatea de domiciliu, i se va deconta cheltuielile de transport la şi de la locul de muncă

(7) Personalul din învăţământ poate beneficia şi de alte drepturi salariale potrivit legislaţiei în vigoare.

Secţiunea a 5-a

Angajarea şi avansarea în funcţii, grade sau trepte profesionale

Art.21. – Ocuparea unui post vacant existent în statul de funcţii, în cazul personalului contractual se face prin concurs sau examen, pe baza criteriilor de selecţie stabilite prin regulament de către ordonatorul de credite, în raport cu cerinţele postului, iar la avansare, în raport cu performanţele profesionale individuale ale candidatului, stabilite în cadrul examinării acestuia de către comisia de examinare, desemnată prin dispoziţie a ordonatorului de credite bugetare.

Art.22. – (1) Avansarea persoanelor încadrate cu contract individual de muncă, în funcţii, grade sau trepte profesionale, prin transformarea postului din statui de funcţii în care acestea sunt încadrate, într-unul de nivel imediat

superior, se face cu acordul ordonatorului de credite, prin examen, cu îndeplinirea criteriilor şi condiţiilor stabilite de acesta, cu încadrarea în creditele bugetare.

(2) Activitatea profesională se apreciază anual ca urmare a evaluării performanţelor profesionale individuale, de către conducătorul instituţiei/unităţii de învăţământ – la propunerea şefului ierarhic – prin acordare de calificative: „excepţional” , „foarte bun”, „bun”, „satisfăcător” şi „nesatisfăcător”.

(3) Stabilirea concretă a criteriilor de avansare, inclusiv a criteriilor de evaluare a performanţelor profesionale individuale se face prin regulament aprobat de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor, sau după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.

(4) Persoanele încadrate în funcţii de debutant, vor fi salarizate astfel până la expirarea perioadei de probă, cuprinsă între 3 – 6 luni, şi vor fi avansate, pe baza de examen, în funcţia, gradul sau treapta profesională imediat superioară.

(5) Absolvenţii învăţământului superior de lungă durată, care la data trecerii pe funcţia corespunzătoare studiilor absolvite erau încadraţi pe funcţii cu un nivel de studii inferior, specifice domeniului în care au absolvit studiile universitare, se încadrează la gradul profesional corespunzător care să le asigure o creştere de până la 20% a salariului de bază avut, ţinând seama de performanţele profesionale individuale evaluate în condiţiile prevăzute la alin.(2).

Capitolul III

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art.23. – (1) Ordonatorii principali de credite au obligaţia să se încadreze în cheltuielile de personal, numărul maxim de posturi şi în structura acestora, prevăzute anual în Legea Bugetului, prin stabilirea şi comunicarea numărului de posturi, a salariilor de bază, a indemnizaţiilor de conducere şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de lege, ordonatorilor secundari, iar aceştia ordonatorilor terţiari de credite bugetare.

(2) Statele de funcţii pentru instituţiile/instituţiile de învăţământ universitar şi preuniversitar se aprobă de inspectoratele şcolare, respectiv senatul universitar, cu respectarea prevederilor alin. (1).

Art.24. – Autorităţile şi instituţiile publice centrale vor putea include în statele de funcţii aprobate pentru aparatul propriu şi, după caz, în instituţiile din subordinea şi coordonarea acestora, şi unele funcţii aprobate altor sectoare de activitate bugetară, care se dovedesc necesare, prin preluarea acestora din anexele unde funcţiile respective sunt specifice.

Art.25. – Pentru situaţia în care drepturile salariale stabilite, nu au putut fi achitate datorită neîncadrării în fondurile aprobate pentru cheltuielile salariale, persoanele care au aprobat aceste drepturi salariale vor fi sancţionate potrivit prevederilor Legii nr.500/2002 privind finanţele publice.

Art.26. – Salariile de bază prevăzute în prezenta lege sunt brute şi impozabile, potrivit legii şi pot fi actualizate în raport cu evoluţia indicatorilor economici prin acte legislative.

Art.27. – Ministerul Educaţiei şi Cercetării va elabora norme ce decurg din unele situaţii de aplicare a prezentei legi, cu consultarea sindicatelor, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, după caz.