Reflexe rapide…

În numai două ore de la ultimul nostru articol, neprevăzutul are…inimă de frate.

Teologie pentru azi › Blog Stats — WordPress_1190402369390 -

Când îţi apare, pe dashboard-ul tău de blog, adică în spatele a ceea ce vedeţi dv. online o astfel de siglă, fără http înainte, dar cu sigla blogului, înseamnă că webmasterul cu pricina te…urmăreşte sau te invită să vezi… ce a scris despre tine.

Credem că lucruri decente….

Ca să fiţi siguri că sunteţi la curent cu anumite amănunte picante, şocante sau de prost gust din protipendada online,

nu uitaţi de acest folder: Ieşiri în decor.

Multe lucruri or să se lege pe…parcurs.

Pr. Dorin.

Update:

După o jumătate de oră de la prima fotografie…

 Teologie pentru azi › Blog Stats — WordPress_1190405795812 -

 

Pr. Dorin.

Manipulări personale şi comunitare

Evidenţele ne omoară. Evidenţele sunt iritante, stresante…umilitoare, salvatoare. Depinde din ce parte a frazei le citeşti. A manipula pe cineva înseamnă a-l face să creadă că este un om care nu valorează nimic, situaţia fiind contrară.

Situaţia actuală a blogului nostru, cea din spatele aparenţelor

Teologie pentru azi › Blog Stats — WordPress_1190388916375 -

Se observă discrepanţa enervantă [adică rolul binefăcător al muncii] între postări şi comentarii:

1072-808.

Probabil scriem foarte prost şi puţin de avem atât de mulţi comentatori.

Niciodată nu am folosit tergiversări ale ratingului deşi sunt uşor de făcut.

Dacă ai 10 postări pe o pagină şi intri pe acea pagină o singură dată, numai odată, de la un alt IP, adică de pe un alt calculator, şi ştii cum să faci ca să faci,

rezultă…100 de vizite în contorul de vizitatori al blogului.

Dacă mai ai un script care te votează automat ajungem la cifre record: de milioane de vizite pe zi. Numai că trebuie să nimereşti…scriptul care trebuie.

Aceste ultime două paragrafe, bineînţeles, sunt pentru.. necunoscători.

Nu e adevărat?!

Dacă ştim, de ce nu facem şi noi la fel ca să avem…rating?

Unul dintre răspunsuri, singurul: nu e bine să te autoiluzionezi. Tu ştii că te citeşti de unul singur dacă faci acest lucru!

Ora dimineţii a blogului nostru, undeva prea devreme.

Abia se trezise lumea, şi…

Teologie pentru azi › Blog Stats — WordPress_1190358648984 -

Ora 19, 21 sept. 2007:

Teologie pentru azi › Blog Stats — WordPress_1190388877609 -

Mai mulţi oameni [vezi în dreapta] au încercat să manipuleze ratingul meu personal, de uz intern.

De ce?

Unii să apară la cele mai citite articole iar alţii la cele mai accesate bloguri sau siteuri.

Din acest motiv am dezactivat ambele widgeturi publicitare.

*

Ieri, 20 septembrie 2007, orele 14.00.

Nu mă întrebaţi pe mine: De ce?

No comment!

Top Blogs « WordPress.com_1190285342218 -

După 3 ore…acelaşi top.

 

Top Blogs « WordPress.com_1190299449406 -

Motto: „E bine să vezi la timp lucrurile care trec neobservate…dar care fac diferenţa”.

Diferenţa…contează!

Pr. Dorin.

Ps: Salvaţi fotografiile pe desktop ca să le puteţi analiza şi…păstraţi-le! O să vă ţinem la curent şi cu alte … surprize.

Update 1:

După 2-3 ore, ora 00:19 minute, 22 sept. 2007.

 Top Blogs « WordPress.com_1190409532453 -

 Pr. Dorin.

Update 2:

Ora 11:09 dimineaţa, ziua de 22 sept. 2007…surpriză!!!?

Top Blogs « WordPress.com_1190448530953 -

Psa. Gianina.

Biblioteca parohiei ortodoxe române Sfânta Treime din California

1.1 . Cărţi, Manuale şi Tratate de Teologie Ortodoxă, dicţionare…

Citiţi „on-line” cărţi de Teologie Ortodoxă, din următoarele secţiuni: Izvoarele Revelatiei Divine ; Istoria Religiilor ; Învatatura de Credinta Crestina Ortodoxa; Din scrierile patristice si ale marilor duhovnici.

1.2 . Reviste, broşuri şi articole de Teologie Ortodoxă

Accesati reviste, broşuri şi articole cu tematici „ortodoxe” din sfera spirituală, pastorală, dogmatică, liturgică şi misionară a Bisericii Ortodoxe Universale.

Psa. Gianina

La mulţi ani, Bucureşti, oricum ai fi la… culoare!

Stema oraşului Bucureşti

Stema oraşului Bucureşti

Se împlinesc 548 de ani de la prima atestare documentară a urbei noastre [20 septembrie 1459].

Antena 3 vorbeşte despre evenimentele prilejuite de acest eveniment.

Cum arată Bucureştiul în Wikipedia [RO].

Potrivit EduSoft:

Date generale, despre astăzi:

Municipiu, Capitala Romaniei, 2,3 milioane locuitori, situat in partea centrala din Campia Romana, de o parte si de alta a raului Dambovita, alt. 70-90 m. Constituie cea mai mare aglomerare urbana din Romania, fiind principalul centru politic si administrativ, economic si comercial al tarii, citadela a stiintei, Invatamantului de toate gradele, culturii si artei, nod de convergenta rutiera, feroviara si aeriana de importanta nationala si internationala, iar prin multimea monumentelor istorice si de arhitectura, a asezamintelor de cult si de cultura, a monumentelor de arta si a valorilor sale peisagistice, este cel mai mare, mai important si mai atractiv centru turistic al Romaniei. In Bucuresti se concentreaza peste 9% din populatia Romaniei, 13% din numarul total al personalului muncitor, 51,2% din productia poligrafica, 18,7% din constructiile de masini, 16,9% din industria sticlei, portelanului si faiantei, 17,2% din industria textila, 14,2% din industria chimica, 11,5% din industria alimentara, 10,8% din industria confectiilor.

În antichitate:

Prezenta omului pe meleagurile bucurestene se pierde in negura vremurilor, cercetarile arheologice scotind la lumina vestigii din epoca pietrei cioplite (dealurile Radu Voda si Mihai Voda) – cu 150000 de ani in urma, apoi din epoca pietrei slefuite (cca.6000-1000 i.Cr. – la Dudesti, Bucurestii Noi, Giulesti,dealul Piscului etc.), din epoca bronzului(1700-1150 i.Cr.-dealurile Radu Voda si Mihai Voda, lacul Tei), din epoca fierului (1150-450 i.Cr. – cu numeroase asezari: Straulesti, Bucurestii Noi, Herastrau, Baneasa, Tei, Ciurel, Mihai Voda, Filaret etc.) cand este consemnata prezenta triburilor traco-gete si apoi geto-dace in aria bucuresteana. Una dintre cele mai importante si vechi asezari omenesti se considera a fi cea de pe dealul Radu Voda (unde existenta omului a fost, se pare, neintrerupta, incepand chiar din paleoliticul inferior), care, in secolele IV si III i.Cr. era bine conturata si puternica, intarita cu un sant de aparare, ceea ce i-a facut pe unii istorici sa o considere „capitala-cetate” getica a lui Dromihete.

±

Biserici

Curtea Veche Biserica Domneasca
Curtea Veche – in cel de al XV-lea veac, din porunca lui Vlad Tepes s-a construit prima Curte Domneasca din Bucuresti.
In 1558-1559 se construieste Biserica Domneasca, ctitorie a domnitorului Mircea Ciobanu, fiind cel mai vechi salas de cult din Bucuresti, pastrat in forma lui originala.
Biserica Snagov La mormantul lui Vlad Tepes Biserica Snagov – in aceasta biserica este inmormantat Vlad Tepes (poreclit „Dracula”, fiul lui Vlad Dracul, unul din fii nelegitimi ai lui Mircea cel Batran), domnitorul Tarii Romanesti.
El a murit in decembrie 1476 in urma unei batalii pierdute in fata turcilor care a fost de fapt si singura. Capul i-a fost trimis sultanului Mahomed ca o recompensa pentru problemele pricinuite turcilor, iar corpul i-a fost macelarit. Niste supusi credinciosi i-au luat ramasitele si i le-au ingropat pe ascuns la Biserica Snagov.
<!–

Biserica Snagov

–>

Biserica Patriarhiei Palatul Patriarhial
Biserica Patriarhiei – Complexul Patriarhiei Romane cuprinde o biserica,o manastire si Palatul Patriarhal, construite intre 1654-1708.
Patriarhia
Orasul gradinilor

Parcul Herastrau Parcul Herastrau Parcul Herastrau
Parcul Carol Parcul Carol Parcul Carol
Muzee

Muzeul Satului - mester popular Muzeul Satului - mester popular Muzeul Satului - mester popular
Muzeul de Arta
Muzeul de Arta
Muzeul de Istorie
Muzeul de Istorie
Muzeul Antipa
Muzeul Antipa
Muzeul Taranului Roman
Muzeul Taranului Roman
Muzeul de Geologie
Muzeul de Geologie
Muzeul George Enescu
Muzeul George Enescu
Muzeul Pompierilor
Muzeul Pompierilor

Monumente arhitectonice

Ateneul Roman
Ateneul Roman
Arcul de Triumf
Arcul de Triumf
Opera Romana
Opera Romana
Parlamentul
Parlamentul
Cercul Militar National
Cercul Militar National
Teatrul National
Teatrul National
Intercontinental
Inter
Teatrul National
Teatrul National
Piata Unirii
Piata Unirii
Piata Presei Libere
Piata Presei Libere

Un articol de la Ziare. com

despre evenimentul de ieri şi din următoarele zile.

Pr. Dorin.

O invitatie la dezbatere publica, sau de ce la filmul laudat (4 luni, 3 saptamani si 2 zile) nu trebuie sa te duci cu sacul

Filmul lui Mungiu candidează la premiile Academiei Europene de Film

Regizorul Cristian Mungiu

De cateva luni bune, pe scena opiniei publice romanesti se perinda sirul nesfarsit de omagii aduse filmului „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”. Faptul ca aceasta realizare cinematografica a fost premiata la Festivalul de la Cannes a umplut personalitatile cele mai marcante ale politicii romanesti, respectiv presedintele si primul-ministru al Romaniei, de o maxima admiratie. În paginile ziarelor, condeieri avizati au punctat, cu o retorica de sarbatoare, valentele exclusiv estetice, ale acestei opere, care, dupa prezentarile lor, ar constitui una din capodoperele cinematografiei romanesti.

Am trecut în revista aceste puncte de vedere ca sa întelegeti de ce am considerat ca este necesar sa scoatem la vedere si alte opinii care izbucnesc, credem, în mintea oricarui spectator de bun simt, cel putin. Chiar autorul filmului, regizorul Cristian Mungiu, a prefigurat aceste impresii, altele decat cele strict estetice, atunci cand a declarat ca nu vrea sa vorbeasca despre faptele povestite. Caci istoria, atat cat se vede, cat si figurile celor doua eroine, doua tinere studente, inspira aceeasi uratenie sufleteasca si morala ca si peisajul monstruos al decorului, un oras în care toate lucrurile – case, apartamente, institutii – mucezesc, crapa si se îngaleaza de scursorile mizeriei totale ale societatii comuniste, aflate în pragul prabusirii.

Nu e greu de apreciat ca, printre cauzele care determina aceasta uratenie, numita de criticii straini thriller social, autorii indica indirect si legislatia anti-avort din acea perioada. Tragedia celor doua eroine de aici porneste. N-au nici o tresarire sufleteasca ce ar putea sa le opreasca de la avort. Pentru asta, ele sunt de acord sa se lase violate si nu se linistesc pana cand fatul de patru luni nu este scos afara din pantecele acelei tinere fete. Actiunea avortarii acestui copil, care se desfasoara de-a lungul întregului film, este redata ca o simpla operatie medicala. Autorii filmului, cu un cinism maxim, dau imaginea copilului ucis pe mozaicul unei bai de hotel, iar aruncarea lui la tomberon are încarcatura unui happy end.

Pornind cel putin de la acest moment, credem ca autoritatile, în loc sa se extazieze în fata unui succes european, ar trebui sa initieze o dezbatere publica. Xavier Darcos, ministrul Educatiei Nationale din Franta, de altfel, nu a fost de acord ca filmul sa fie difuzat în reteaua scolilor din aceasta tara. Hotararea lui, motivata de cruzimea imaginilor, a fost rapusa în cele din urma de o comisie guvernamentala. În Franta si Italia, de altfel, au fost semnalate proteste ale unor institutii de mare prestigiu, care au aratat viziunea cinica si degradanta în care este prezentat copilul nenascut.

Nici o teza social-politica, cum ar fi în cazul acestui film ilustrarea mizeriei comuniste, nu poate sa se sustina pe o slabiciune morala ca aceasta, care are ca efect decaderea omului, a vietii lui biologice si spirituale. Trupul atacat chimic al unui copil nenascut, înfatisat ca un caz secundar, mai mult, ca un reziduu sanitar, deschide un drum catre o lume infinit mai neagra decat cea a lumii comuniste zugravita de autorii filmului. E regretabil ca ziaristii romani, care traiesc si s-au format într-un mediu modelat, am putea spune exclusiv, dupa cutuma crestina, n-au semnalat acest pericol.

Prin aceasta scrisoare încercam sa semnalam un fapt grav, care nu numai ca a fost trecut cu vederea, dar a fost înfatisat fie trunchiat, fie total pe dos. Am dori ca punctul nostru de vedere sa declanseze o serie de dezbateri, care sa configureze pana la urma adevarul, cel putin cel de natura morala, pe care îl evoca acest film atat de mult mediatizat.

Larisa Iftime, Asociatia Provita Media, Bucuresti

provitamedia@gmail.com

Scrisul nostru cel de toate zilele

Poetul român Grigore Vieru

Casa părintească

Lui Mihai Ciobanu

Ascultaţi-mă, surori, pe mine,
Şi voi, fraţii mei, ce vă sfădiţi:
E păcat, nu-i drept şi nu e bine
Să vinzi casa care te-a-ncălzit.

Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toţi avem copii şi vremea-i grea.
Însă cum să vinzi fereastra oare,
Cea la care maica te-aştepta?!

Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt.
Din atâtea lucruri dragi şi sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.

O vom da şi vor schimba lăcata
Şi vor pune şi ferestre noi.
Şi trecând pe lângă ea vreodată,
Va privi ca la străini la noi.

Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt.
Din atâtea lucruri dragi şi sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.

Vom pleca şi noi cândva din viaţă
Şi părinţii sus ne-or întreba
Ce mai face casa lor cea draga,
Cine are grijă azi de ea.

Este oare scrisul un monolog? Eu cred că orice carte este un dialog. Scrisul se naşte din cea mai adâncă dorinţă de a comunica cu alţii. Temeiul scrisului nu este vorbirea cu tine însuţi, ci realizarea comuniunii, împărtăşirea şi altora a ceea ce ai tu.

Scrisul formează experienţa sau experienţa formează scrisul? Prima variantă este posibilă. Dar a doua variantă este adevărul care face un scris mirific. Atât din cărţile duhovniceşti cât şi din experienţa mea literară, am înţeles că există oameni care învaţă să gândească scriind. Obiceiul de a scrie, de a ţine jurnale, îi face să se problematizeze, să se adâncească în ei înşişi sau în înţelegerea lumii şi a semenilor lor.

Însă există şi oameni, mai rari, dar cu atât mai preţioşi, care au un suflet bogat şi o minte adânc gânditoare în permanenţă şi care scriu în mod neapărat. Nu dintr-un efort de auto-perfecţionare. Nu! Ci dintr-o nevoie dialogică, care se transformă în durere a duhului, dacă nu este lăsată să-şi mărturisească prea plinul.

Cred că adevăratul scris, care cucereşte, este acela care, dacă îl citeşti, nu vezi litere, forme gramaticale, perfecţiune stilistică sau talent, talent scriitoricesc, ci vezi duhul omului care ţi se comunică. Îl vezi pe scriitorul care a scris textul ca şi când ar fi de faţă, aevea. Îl vezi din interiorul lui şi nu din afara lui, îl vezi la dimensiunile lui adânci şi nu te loveşti de carne şi oase.

Sunt un om care a crescut vorbind mai mult cu cărţile şi de aceea le socotesc ca pe nişte fiinţei vii, cărora le miros adierea duhovnicească sau putoarea, pe cât pot eu.

Scrisul, pe de altă parte, este o asceză. Cei care au scris de nevoie, că li se cere la şcoală sau că trebuie să publice neapărat pentru a creşte în funcţie, nu au gustul format pentru o astfel de asceză.

Însă, cei care au scris pentru ca să se comunice pe ei înşişi, au ajuns la înţelesuri adânci. Forţa creatoare, de care tot se vorbeşte atât de mult în critica literară, nu este o forţă intrată din senin în tine, ci e tocmai forţa pe care ţi-o dă iubirea oamenilor. E puterea sufletului de a iubi pe Dumnezeu, pe semenii tăi, tot ce există.

Marii creatori de literatură nu au fost decât oameni cu mari resurse interioare de dragoste. Însă, când scrisul nu este împletit cu asceza duhovnicească, începe să curgă pe foaie numai apa murdară a patimilor şi doar mici licăriri de maiestuozitate.

Izvorul frumuseţii e nesecat când răsare dintr-un suflet îndumnezeit sau pe cale. Când omul rămâne numai la filosofie sau la artă, când se cantonează în temporalitate, se văd în scrisul nostru sincopele, dezechilibrele, carenţele şi neînţelegerile noastre enorme.

Mizaţi pe scrisul zilnic! Pe scrisul cu gânduri, fapte, idei. Pe fiecare zi veţi descoperi că gândurile încep să se scrie mai bine, mai cursiv, mult mai autentic sub mâna dv.

Psa. Gianina.