Ne-am bucurat să răspundem unui apel la… rugăciune

http://math.arizona.edu/~dumitras/dragos/Acatist/Parinti.jpg

Dorind să introducem în blogroll-ul nostru blogul Maleahi 3, 16 şi apoi pe cel al Bisericii Sfânta Treime din Aleşd [ al comunităţii baptiste], pe ultimul dintre bloguri am dat peste un îndemn la…. rugăciune, adică la decenţă şi la adevăr. Şi, pentru că ne-a bucurat să găsim acest apel, am scris următoarea rugăciune acolo, la comentarii, sub care m-am semnat şi am dat linkul spre blogul nostru:

„Rugăciune pentru a ne scăpa Dumnezeu de eretici

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel care ai dat Sfinţilor Tăi Ucenici şi Apostoli, ca să predice drept cuvântul adevărului Tău şi ai sădit Biserica Ta în toată lumea, prin propovăduirea lor cea curată şi plină de sfinţenie şi, prin Sfinţii noştri Părinţi, în Soboarele cele a toată lumea creştină ai stabilit dreapta învăţătură împotriva ereticilor care sfâşiau veşmântul cel nestricat al Tău, unitatea şi curăţia Bisericii Tale, fie dar şi acum, să strici cugetările cele rele ale ereticilor şi păgânilor, şi să faci de ruşine pe cei care vin cu false tâlcuiri şi nedrepte tocmiri de cuvinte, ca să fure oile Tale din staulul Bisericii Tale.

Luminează pe cei care s-au rupt de dreapta credinţă ortodoxă şi dă-le să vadă înşelarea în care demonii i-au făcut să intre. Dă-le lor să vină la pocăinţă şi lucrători iscusiţi ai poruncilor Tale arată-i pe ei.

Dă-le lor să înţeleagă cuvântul adevărului Tău cel dumnezeiesc şi cuviinţa cea dreaptă a Apostolilor, a Mucenicilor, a Cuvioşilor şi a Maicilor, a Ierarhilor şi a Mărturisitorilor Tăi, Care drept au slujit Ţie şi au mărturisit nefalsificată credinţa Bisericii Tale.

Strică dar, Doamne, Dumnezeul adevărului şi al milei, Cel întreit în ipostasuri, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, clădirile necredinţei şi ale minciunii, dezlipite de Biserica Ta şi râvna cea rea a ereticilor o fă de ruşine.

Că Tu eşti Cel ce ai dat foc din cer lui Ilie, Tu ai făcut pe Pavel să orbească când avea râvnă rea, fără judecată şi lui Ioan Evanghelistul, în Patmos, i-ai dat să vadă cum Biserica Ta va fi prigonită de cei fărădelege.

Că Tu eşti Dumnezeul păcii şi al îndurărilor, Care nu iubeşti minciuna şi viclenia şi Drept Judecător eşti al lumii, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Pr. Dorin Picioruş”

Aici… s-a făcut comentariul.

Rugăciunea ne aparţine, nu este culeasă din altă parte, şi, cu harul lui Dumnezeu, a fost o rugăciune ad hoc, adică creată pe loc şi reprezintă intimitatea unui preot ortodox faţă de fraţii aflaţi în necredinţă, înşelare, apostazie şi erezie.

Bunul simţ al ratingului şi despre…decenţă

The image “http://www.asigurareamea.ro/upload_fisiere/42a_fense1.png” cannot be displayed, because it contains errors.

Bunul simţ al ratingului este că el nu există. Însă, când vine omu’ la tine pe blog se uită la câte vizite ai avut…şi ia plasă. De ce? Pentru că omul nu ştie că ratingul tău, numărul de vizite e fals. Sau nu mai ştie al cui e fals şi al cui nu e fals. Însă există diverse moduri în care se poate afla asta…

De ce contează dacă e fals sau nu e fals targhetul de rating? Pentru că se observă unde vin oameni diferiţi şi citesc, unde se scrie din plin şi unde există o abordare extinsă a problematicii online şi unde… te votezi şi te citeşti tu însuşi. Dacă un om intră la tine de 20 de ori la un articol şi nu îl comentează niciodată, înseamnă că l-a citit de 20 de ori? Trebuie să ia de trei ori Nobel acel text ca să te uiţi sau să-l citeşti de 20 de ori. Sau să ai probleme…

Cred că am mai vorbit despre decens, decentis…însă putem relua problematica… altfel.

Când te uiţi insistent la o femeie şi tu eşti un domn…se zice că eşti...un privitor indecent. De ce? Nu se face asta. Nu e propriu…relaţiilor dintre un domn care nu o cunoaşte pe o doamnă.

Când vrei să vorbeşti cu cineva nici nu ţipi la el, nici nu îl stropeşti cu scuipatul din gura ta, nici nu îl iei la rost pe nepusă masă, nici nu începi să fii pisălog sau pedant şi nici nu te uiţi într-o parte când el vorbeşte cu tine, ci în ochii lui…De ce? Pentru că aşa e…de bun gust sau pentru că aşa vorbesc oamenii…decenţi.

Când crezi că ţi se cuvine un loc… e bine să îl alegi pe cel mai din urmă. De ce? Dacă eşti invitatul principal vei da dovadă de multă decenţă făcând aceasta şi gazdele vor veni şi te vor pune în capul mesei imediat. De ce? Pentru că aşa se respectă oamenii care au …obrazul subţire.

Când eşti un om intelectual şi un creştin [oricare ar fi acest fel de creştin] şi eşti chemat la dialog şi la mărturie frumoasă, clară, binevoitoare…atunci nu mai dormi noaptea din cauza acestui gând, gândind cum să faci ca să spui adevărul care zideşte pe oameni.

Şi, când eşti invitat undeva în mod ceremonios, ca să vorbeşti decent despre experienţa ta, oricare ar fi ea, iar tu răspunzi: Nu am timp! Nu mă onorează prezenţa la dv., dar… scrii împotriva demersului nostru colocvial şi…

Teologie pentru azi › Blog Stats — WordPress_1190449484609 -

te uiţi pe gaura cheii de dimineaţă până seara, înseamnă că te numeşti …indecent. De ce? Pentru că aşa ceva nu se face.

 

Aşa ceva nu se face!

Aşa ceva nu se face!

Aşa ceva nu se face!

Aşa ceva nu se face!

Aşa ceva nu se face!
Aşa ceva nu se face!

De ce nu se face? De ce nu trebuie să se facă aşa ceva? Dacă te interesează tema unei întruniri…vii şi îţi spui o părere mai lungă sau mai scurtă, arăţi că eşti cine eşti sau te punem la Ieşiri în decor [pentru că e vorba de un colocviu onest şi nu de …ba pe-a mă-tii] sau nu intri deloc şi tratezi problema cu indiferenţă maximă. E dreptul tău să nu participi! Dar e indecent să nu participi dar să priveşti peste gard sau cu luneta, ca să vezi ce se petrece în casa vecinului tău, când vine seara de la muncă şi scrie pentru…oameni.

Când am pus titlul colocviului nostru „Şi noi ştim să comentăm decent!” am ales un titlu-condiţie pentru oricine vine şi vrea să vorbească: aceasta fiind singura condiţie de participare. Să vorbeşti decent, onest, propriu despre experienţa ta, ca să înveţe şi altul din ea.

Până acum, cei mulţi sau puţini care au venit au respectat, spre bucuria noastră şi stima lor, această minimă cerinţă: de a comunica cu gust, cu inteligenţă, cu inimă deschisă despre o temă anume sau să propună o temă anume şi să o dezbată. Nimic mai creştineşte şi mai…democratic!

Nimic mai simplu şi mai frumos, credem noi, decât aceea de a vorbi despre ce a făcut Dumnezeu cu tine şi pe unde te-a dus şi ce-ai ajuns să fii. Dacă vrei să dai o mărturie decentă, luminoasă, senină despre tine, despre credinţa, aspiraţiile, întrebările şi nedumeririle tale, atunci ceilalţi cititori vin şi apreciază acest lucru. E foarte simplu!

Dv. spuneţi un cuvânt şi e ca şi când aţi planta un copac în inima altuia dându-i oxigen din destul. Spuneţi un cuvânt din experienţa dv. şi faceţi şi pe alţii să vadă, că pe lumea asta, unde există la ora 5 numai violuri, crime, bătăi, săbii ninja, puşcăriaşi sau devalizatori de bănci, există şi…bun simţ, decenţă, înţelepciune, conştiinţă, grijă pentru adevăr, dragoste de Dumnezeu etc., din partea unor creştini sau necreştini, care vor să comunice.

Dacă mai există întrebări fireşti sau gratuite despre Colocviul internaţional: „Şi noi ştim să comentăm decent”, atunci , astăzi, în a 8-a zi de colocviu, vă invităm

 

AICI

ca să comunicăm şi mai frumos.

Doamna preoteasă vă va modera discuţiile şi v-a discuta cu dv.

Pr. Dorin.