Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, Ucenicul cel preaiubit al Domnului [26 septembrie]

Ioan si Prohor

Viaţa Sf. Evanghelist Ioan, pomenit în Biserica Ortodoxă astăzi, 26 septembrie.

Despre complexul monastic ortodox din insula Patmos, unde Sfântul Ioan a avut vedeniile Apocalipsului şi despre Sfintele Moaşte din Grecia.

Update:

Acatistul Sf. Evanghelist Ioan, de la Sf. Mănăstire Dervent din România.

Pentru alt articol închinat Sfântului Ioan, apelaţi la Război întru Cuvânt.

Pr. Dorin.

The Gentlemans and the Ladies from Team of the WordPress

WordPress

I am glad because I am the limb of your platform of blogging and for your daily attention for my work. I am an orthodox priest from Romania, a man graduated in Theology, writer and analyst of the problems of postmodern age and my pages is a departure of my consciousness.

In my posts, our Church’s believers, to discover many solutions to their daily problems and in my tags exists an appreciable diversity and beautiful solutions from our life. For the orthodox believers from Romania, my blog is a point of meeting with our Tradition and belief.

When I put for my blog images or icons from another part is not consider of anyone between us an illegal operation but a sign of friendship. I don’t carry with steeled but of writes! I publicize many blogs and sites and my links toward the other locations is a tribute of attentions from my part and my express of the gratitude.

From this reason, this post is a clarification of my position opposite of personal intentions in your platform. I am a man with the best intentions and I don’t trespasser of the law of personal property.

My works from The Theology for Today [ Teologie pentru azi], from my blog, which in Romania is a really brand in online Theology, is a work in the public benefit, non-profit and a homiletic place for a priest.

I considered I am due to you saying of these things, because I heard some insults to my address, that is possible, shall arrive and to your ears.

I thank still once for all your hospitality and I desire for you merely well for our part!

Father Dorin Octavian Piciorus

Bucharest,

Romania,

25 September 2007 .

Una dintre cele mai penibile întâmplări din viaţa mea de blogger

The image “http://www.online.ro/timpolis/1003/porci.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

Scroafa cu 8 purcei: imagine dintr-o gospodărie românească

®

Subtitlul acestui articol: De la ameninţări la melodramă.

Când copiii dormeau sau ar fi trebuit să doarmă, adică pe la 10:24:59 minute aseară, ora României, am primit mesajul de aici. Eram la sfârşitul celei de a 10-a zi a colocviului decenţei, am văzut când a venit mesajul…dar am mai stat puţin, îngrijindu-mă de alte treburi. Dacă era iconul dumnealui…ştiam cine este.

Când l-am citit şi am privit mesajul şi IP-ul am ştiut…cum să răspund unui astfel de mesaj. Şi am răspuns ca şi când copilul mi-ar fi dat mesajul şi nu tatăl. Tatăl s-ar fi aşteptat să fiu prost crescut cu un copil care nu are nimic de-a face cu…afacerile tatălui său. Polemica noastră e cu dumnealui şi nu cu tot neamul său până la a 10 spiţă.

Răspunsul nostru a fost prea simţit ca să fie penibil.

Asta a enervat şi mai mult pe domnul care ştie să sape groapa altuia şi [proverbul e biblic, ştie dumnealui]…cade în propriul adânc…

Primim email de la groparul altora la ora 10:40:13 minute, şi îl găsiţi aici şi aici. Scrisesem răspunsul pentru pretinsa interpelare a fiului, şi îl enervase că nu prizasem la …melodramă.

Astăzi melodrama a continuat, şi a ieşit bazaconia, că aş fi stricat frântura de copilărie pe care o mai avea fiul său, deşi fiul său nu a citit, paradoxal, răspunsul meu de pe blog.

Deci, un presupus copil nesupravegheat [oare se poate întâmpla asta?!] la 10: 24 noaptea, adică 22: 24 ne scrie un mesaj. Copilul are un blog, cu acelaşi dashboard ca şi tatăl său şi cu acelaşi icon. Dar, când apeşi pe icon, iconul e legat la:

Author : patratosu (IP: 86.120.60.222 , 86-120-60-222.rdsnet.ro)
E-mail : marius.cruceru@gmail.com
URL : http://patratosu.wordpress.com/

şi ajungi, bineînţeles la tată şi nu la fiu.

Concluzia noastră e aceea că a fost tatăl şi nu fiul. De ce? Pentru că tatăl era atunci covorbitor pe blogul său cu confraţii săi. Emailul pe care l-am primit e în gmail şi a ajuns în yahoo-ul nostru. După cum se vede din răspunsul tatălui [care nu are diacritice pentru că s-a făcut trecerea de la gmailul în română la yahoo-ul în engleză] îmi odrdonă să şterg mesajul, pe care tot el mi-l trimisese, dar la care noi răspunsesem…sublim de atent.

Astăzi a făcut două postări, iar în a doua a pus [felicitări că v-aţi prins cum se face!] mesajul său când se dă de fiul şi mesajul meu când îi răspund presupusului fiu.

Melodrama tomnatică cât p-aci să îţi taie răsuflarea!

Fiul său a fost agresat de răspunsul meu frumos şi nu-l agresează deloc răspunsurile tatălui său. Poate că este antrenat de pe acum în acelaşi spirit de frondă şi de supravieţuire evanghelizatoare, prin aceste hăţişuri române.

Copilul care stă în turnul de fildeş, dashboardul care se întretaie în mod fantomatic dar dă cu rest, răspunsuri de noapte şi de zi disperate, ironii râncede, ameninţări, degringolade, iarăşi comentarii zbenguitoare, care nu rănesc pe nimeni ci…îngraşă, dezinvoltură, tupeu, megalomanie…

Poate că sunt prea sensibil la grotesc.

Viitorul, dacă nu va fi de aur…cel puţin va fi alimentat din plin de imagologii de cel mai fin prost gust.

Pr. Dorin

Se acordă distincţia penibilul anului, domnului…

…te rog să mă ajuţi Manuela,…belissima 😡 noastră Manuela Leone…[apluze?! :D]…da, se acordă… [ştiu că sunteţi nerăbdători :-O să aflaţi cine este favoritul principal, că doar suntem la decernarea premiilor Zmeurica de wordpress :)) :)) :))], domnului… aveţi vreo idee?! 😉 …nu? [rumoare în sală n.n. :-& / :-B /:(], domnului… MCD/CMD/DMC :((…căruia îi înmânăm în acest moment, marele trofeu al… Penibilului anului.

Nicio aplaudă.

MCD este entuziasmat, nu îşi crede urechilor ce aude!:-$

Totuşi, ca să nu îşi strice buna reputaţie, ţine următorul discurs de prezentare şi de consolare:>:P

Domnilor şi doamnelor,

fraţii mei,

surorile mele,

familia mea,

casa mea,

maşina mea,

laptopul meu,

creierul meu…

dragă Românie,

dragă Mioriţa,

dragă patria mea,

dragă limba română în care nu prea ştiu să mă exprim,

draga mea eminenţă,

dragul meu duşman de moarte

şi alţi…câţiva,

tuturor vă mulţumesc pentru că m-aţi ajutat să scriu cele 400 de postări pe care le-am scris în aproape un an de zile, pentru care am primit acest premiu pe care nu îl merit [furie în sală! :)] şi cărora, cu greu, cu foarte mare greu le fac faţă.

Am scris vreo-mie de fraze scurte în toate cele 400 de postări, dintre care jumătate sunt cu poze şi jumătate cu emoticoane [I-) I-) I-) …

Nu sunt eu prea deştept, dar sunt…muncitor!… 😀 😀 😀

Se vede din cele 4000 de comentarii pe care nu le-am scris eu cel mai adesea ci alţii

şi în care mi-am aşternut rumorile, fandaxiile, propinolina, scorbutul,

ascensiunea mea fulminantă

şi mai ales

…tupeul… >:)

Am primit zeci de scrisori la scenă deschisă în care mi se cerea, nu ca dv. acum~x( [sala a fost iritată rău!], să nu las blogul, să îl continui…

De aceea nu mă voi lăsa/ NU MĂ VOI LĂSA, voi lupta pentru blogul meu şi pentru ţărişoara mea, şi pentru Mioriţa, pentru extinderea şi cunoaşterea Mioriţei şi a blogului meu în Uganda, în Paraguay, în Insulele Canare, în Mauritania, Mozambic…

şi voi demonstra, că blogul meu va ajunge carte,

după cum mi-a spus Mama Omida,

o să ajungă best seller în curând

şi o să moară toţi duşmanii mei de ciudă

şi mai ales unul X-(…ştie el care,

pe care îl voi demasca în viitoarea mea carte blog.

Voi arăta că nu are inimă acest om [dar ce are frate, are turnesol?!!! B-)],

că nu are niciun Dumnezeu, că este un blasfemiator,

un om care împroaşcă /împroşcă cu noroi orice tupeu al meu, orice manifestare

diversionistă a mea,

şi care nu vrea să prizeze la glumele mele.

De ce nu vrea, domnilor şi domnilor, să mă considere şi pe mine bloggăr în

toată regula?

De ce zice despre mine ceea ce eu fac de obicei

şi de ce râde de mine?

Adică ce, eu nu am voie să trăiesc şi să fac ce vreau?!

Nu am voie să fiu şi eu

un om nesimţit ca mulţi alţii, un om care să nu facă ceea ce spune

şi

să nu spună ceea ce face?

Dar, mă voi răzbuna! [A se vedea filmul „Răzbunarea Sfântului”, film poliţist, fandoseală multă…actor principal: Simon Templer]

Voi face carte din blogul meu,

mă voi duce cu ea în toată lumea şi o voi prezenta

şi o să crape de invidie… 🙂

Ropotele de bătaie de palme nu au existat… :-c

Domnul MCD a coborât de la tribună şi s-a dus şi a băut un pahar de apă, cu nişte întăritoare…că i se secase gura.

Am transmis pentru dv., Emilia Crizantemă şi John Travolta, gazdele dv.

de la festivităţile din acest an.

Pe curând…şi nu uitaţi: Ţineţi departe!

Articol semnat, tipărit şi parafat de:

Garibaldi Ortografix

Ps1: Pentru relaxare 2007 , să fie cu… cântec, lol frate! =P~:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8tI7Jht2SOg]

Ps2: Errată

Semnele alea de prin text, care nu îşi au rostul sunt nişte…emoticoane ratate. Nu au vrut să

îşi arate faţa. Cei care ştiu să le descifreze să folosească Messengerul pentru sublinieri…

Lol! Să ne auzim…departe!

Despre mireasa cu barbă, discriminare şi …muncă subliminală

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_wtcqIH72GE]

Clipul de mai sus [umoristic pentru unii comentatori de pe You tube] nu e decât un mesaj subliminal despre etosul gay, pe care, de vrei de nu-l vrei, intră la tine în rochia de mireasă şi nu mai poţi să îl scoţi afară.

Deci, ce spune subliminalitatea filmului? Doi bărbaţi pot să aibă şi să împartă o casă a lor, adică să fie only man, cerem legislaţie în România pentru treaba asta şi, până una alta, ne batem joc de ceea ce au ăştia mai sfânt, adică de rochia de mireasă, adică de căsătorie, de curăţia căsătoriei.

Unul e travestit cu barbă, celălalt e pseudo-muncitor cu pixul. Şi, ca să fie expre anti-feminin, pune o replică în gura miresei cu barbă, tipic feminină [nu feministă!]: O, fată, ce m-au strâns pantofii ăştia astăzi! Sunt insuportabili!…Şi abia i-am luat!!!…

Mesajul publicitar subliminal în postmodernitate nu este ultragenial, ci ultrabanal, dar de un banal care sfidează. Targhetul clipurilor publicitare nu este expandat, nu este evident, ci subcutanat, el este ascuns în banalitatea filmului. Banalul situaţiei poartă mesajul care trebuie şi nimeni nu poate să spună: Ia uite, domne, ăştia vor să ne schimbe viaţa! Se luptă cu noi şi vor să ne strice familiile şi copiii, homosexualii ăştia, ci aruncă o pastilă de intenţie şi fiecare se uită la ea şi o ţine minte. Nu contează că acum nu ai văzut reclama, că ai pierdut-o de la ştirile sau din cadrul calupului de la ora 10:15. Va mai fi unul şi la 12:30, la 13:00, la 13: 15, va mai fi unul pe gard, unul în metrou, unul într-o revistă…va fi peste tot…

Şi dacă tot vezi pe băiatul care vrea Fanta sau o ciocolată numai pentru el şi nu le împarte cu nimeni sau vezi pe mireasa cu barbă, care are pantofi ce o strâng şi vrea masaj, zici: Ei şi ce! Fiecare să facă ce vrea…E liber să trăiască cum vrea… Însă, după cum spuneam într-un articol anterior, pentru statul român şi pentru corporaţiile serioase care se ocupă cu munca şi nu cu statul, băieţii cu belciuge în nas, cu pantalonii rupţi în genunchi, cei care au probleme sexuale din cauza sexului neprotejat sau sunt persoane gay cu un comportament dubios şi o stare de sănătate precară, nu sunt agreaţi şi nici invitaţi la statutul de egalitate cu cei care nu au deviaţii de acest fel.

Filmul nostru merge pe ideea: Dacă noi ne lăsaţi să vă agresăm, noi o facem sistematic! Iar dacă voi lăudaţi ceva şi consideraţi acel lucru extraordinar, noi, venim în forţă, cu cea mai mare nesimţire, şi vi le facem praf!

Şi astfel, paradoxal, cei care se cred discriminaţi discriminează pe cei care nu îi discriminează agresiv ci reţinut, la nivelul opiniei şi a non-afilierii cu ei. Acum noi, căsătoriţii, ce să facem, să dăm în judecată pe cei care au făcut filmul acesta publicitar şi alte un miliard de filme ca acesta? Să facem mitinguri, marşuri, ca cele de sub poalele Patriarhiei şi apoi să mergem pe blogurile noastre, cum merg câţiva blogări gay şi să ne batem joc de ăia cărora nu le place sexul anal sau oral, ci preferă să facă copii, în cadrul căsătoriei sau să fie feciorelnici şi monahi pentru Dumnezeu?

Eu nu râd când e vorba de publicitate şi nici nu dispreţuiesc bugetul enorm alocat manipulării publicitare la nivel local şi mondial. Însă sunt şi trebuie să fim atenţi, să decriptăm la timp mesajul, mesajul care devine comportament cu timpul, care devine cotidian, care transformă societatea, care face din creştinii ortodocşi nişte cumpărători fără atitudine critică…

Te dor picioarele şi ai barbă? Nu te îmbrăca în mireasă cu voal! Mai bine îmbracă-te în sudor, în zidar, adică în salopetă, puneţi costum la patru ace, dă o mână de ajutor să reconstruim ce am dărâmat în România şi mai…lasă-ne cu problemele tale perverse. Noi ne rezolvăm problemele sexuale, ispitele şi ne trăim sexualitatea în cuplu, cu soţul şi soţia, nu pe stradă, la televizor sau la radio.

Deci, să avem ochii lucizi, că minciuni sunt destule!

Pr. Dorin.