Despre mireasa cu barbă, discriminare şi …muncă subliminală
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_wtcqIH72GE]
Clipul de mai sus [umoristic pentru unii comentatori de pe You tube] nu e decât un mesaj subliminal despre etosul gay, pe care, de vrei de nu-l vrei, intră la tine în rochia de mireasă şi nu mai poţi să îl scoţi afară.
Deci, ce spune subliminalitatea filmului? Doi bărbaţi pot să aibă şi să împartă o casă a lor, adică să fie only man, cerem legislaţie în România pentru treaba asta şi, până una alta, ne batem joc de ceea ce au ăştia mai sfânt, adică de rochia de mireasă, adică de căsătorie, de curăţia căsătoriei.
Unul e travestit cu barbă, celălalt e pseudo-muncitor cu pixul. Şi, ca să fie expre anti-feminin, pune o replică în gura miresei cu barbă, tipic feminină [nu feministă!]: O, fată, ce m-au strâns pantofii ăştia astăzi! Sunt insuportabili!…Şi abia i-am luat!!!…
Mesajul publicitar subliminal în postmodernitate nu este ultragenial, ci ultrabanal, dar de un banal care sfidează. Targhetul clipurilor publicitare nu este expandat, nu este evident, ci subcutanat, el este ascuns în banalitatea filmului. Banalul situaţiei poartă mesajul care trebuie şi nimeni nu poate să spună: Ia uite, domne, ăştia vor să ne schimbe viaţa! Se luptă cu noi şi vor să ne strice familiile şi copiii, homosexualii ăştia, ci aruncă o pastilă de intenţie şi fiecare se uită la ea şi o ţine minte. Nu contează că acum nu ai văzut reclama, că ai pierdut-o de la ştirile sau din cadrul calupului de la ora 10:15. Va mai fi unul şi la 12:30, la 13:00, la 13: 15, va mai fi unul pe gard, unul în metrou, unul într-o revistă…va fi peste tot…
Şi dacă tot vezi pe băiatul care vrea Fanta sau o ciocolată numai pentru el şi nu le împarte cu nimeni sau vezi pe mireasa cu barbă, care are pantofi ce o strâng şi vrea masaj, zici: Ei şi ce! Fiecare să facă ce vrea…E liber să trăiască cum vrea… Însă, după cum spuneam într-un articol anterior, pentru statul român şi pentru corporaţiile serioase care se ocupă cu munca şi nu cu statul, băieţii cu belciuge în nas, cu pantalonii rupţi în genunchi, cei care au probleme sexuale din cauza sexului neprotejat sau sunt persoane gay cu un comportament dubios şi o stare de sănătate precară, nu sunt agreaţi şi nici invitaţi la statutul de egalitate cu cei care nu au deviaţii de acest fel.
Filmul nostru merge pe ideea: Dacă noi ne lăsaţi să vă agresăm, noi o facem sistematic! Iar dacă voi lăudaţi ceva şi consideraţi acel lucru extraordinar, noi, venim în forţă, cu cea mai mare nesimţire, şi vi le facem praf!
Şi astfel, paradoxal, cei care se cred discriminaţi discriminează pe cei care nu îi discriminează agresiv ci reţinut, la nivelul opiniei şi a non-afilierii cu ei. Acum noi, căsătoriţii, ce să facem, să dăm în judecată pe cei care au făcut filmul acesta publicitar şi alte un miliard de filme ca acesta? Să facem mitinguri, marşuri, ca cele de sub poalele Patriarhiei şi apoi să mergem pe blogurile noastre, cum merg câţiva blogări gay şi să ne batem joc de ăia cărora nu le place sexul anal sau oral, ci preferă să facă copii, în cadrul căsătoriei sau să fie feciorelnici şi monahi pentru Dumnezeu?
Eu nu râd când e vorba de publicitate şi nici nu dispreţuiesc bugetul enorm alocat manipulării publicitare la nivel local şi mondial. Însă sunt şi trebuie să fim atenţi, să decriptăm la timp mesajul, mesajul care devine comportament cu timpul, care devine cotidian, care transformă societatea, care face din creştinii ortodocşi nişte cumpărători fără atitudine critică…
Te dor picioarele şi ai barbă? Nu te îmbrăca în mireasă cu voal! Mai bine îmbracă-te în sudor, în zidar, adică în salopetă, puneţi costum la patru ace, dă o mână de ajutor să reconstruim ce am dărâmat în România şi mai…lasă-ne cu problemele tale perverse. Noi ne rezolvăm problemele sexuale, ispitele şi ne trăim sexualitatea în cuplu, cu soţul şi soţia, nu pe stradă, la televizor sau la radio.
Deci, să avem ochii lucizi, că minciuni sunt destule!
Pr. Dorin.