„Înnoirea Bisericii, bucurie şi responsabilitate”.Cuvânt la întronizarea Prea Fericitului Părinte Daniel,30 septembrie 2007

//www.greco-catolic.ro/media/stiri/images/streza.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

Prea Fericite Părinte Patriarh Daniel,

Excelenţa Voastră Domnule Preşedinte la României,

Înalt Prea Sfinţiile şi Prea Sfinţiile Voastre,

Stimaţi oaspeţi de peste hotare şi din ţară,

Iubiţi credincioşi,

În această aleasă şi sfântă zi am fost cu toţii martori ai intronizării celui de-al şaselea Patriarh al BOR, în această catedrală venerabilă şi încărcată de istorie din inima Bucureştiului. Este un eveniment duhovnicesc, liturgic şi canonic plin de adânci şi multiple semnificaţii atât pentru ortodoxia românească cât şi pentru cea ecumenică. Cu adevărat aceste momente, care au devenit istorie, ne obligă la reflecţie, deschizându-ne mintea şi inima pentru a putea înţelege lucrarea tainică a Duhului Sfânt, care pretutindeni este „şi pe toate le plineşte”.

În Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, întronizarea oricărui episcop, dar mai ales a întâiului dintre episcopii, este o sărbătoare a înnoirii Bisericii înseşi. În acest sens Sfânta Scriptură arată că Dumnezeu Creatorul, fiind prezent prin energiile Sale divine în creaţia şi umanitatea Sa ca într-un templu sfânt, sfinţeşte şi înnoieşte toate, cum se spune la proorocul Isaia: „Înnoiţi-vă pentru Mine! Aşa zice Domnul Cel ce a făcut cerul şi a pus în rânduială pământul… adunaţi-vă şi veniţi laolaltă, sfătuiţi-vă voi, cei mântuiţi dintre oameni! Eu sunt Dumnezeu şi afară de Mine nu este altul, un Dumnezeu Drept şi Mântuitor! Întoarceţi-vă la mine şi vă veţi mântui!” (Isaia 45, 16-22). Templul Cel Sfânt al lui Dumnezeu prin excelenţă este Biserica, trupul tainic al Domnului, plinirea celui ce plineşte toate, unde Fiul lui Dumnezeu înomenit, răstignit, înviat şi înălţat, este prezent văzut şi nevăzut, adică este împreună cu Tatăl şi aici nevăzut împreună cu noi locuieşte. Totodată, El este Calea, Adevărul şi Viaţa noastră, fiind prezent în mărturisirea dreptei credinţe, lucrător în Liturghia, Tainele şi Cultul Bisericii, călăuzitor şi învăţător în ierarhia Bisericii. Unitatea inseparabilă a acestor trei elemente se împlineşte în Mântuitorul Iisus Hristos, care face din Biserică realitatea, actualizată anticipat, a Împărăţiei sale, în care se înnoiesc toate. În El şi prin El episcopii înconjuraţi de preoţi, diaconi şi popor, formează imaginea Împărăţiei lui Dumnezeu care înnoieşte lumea.

Mântuitorul Iisus Hristos ne-a descoperit taina comuniunii persoanelor treimice şi ne-a arătat că unitatea este singura formă adevărată de vieţuire duhovnicească. După această învăţătură au trăit Sfinţii Apostoli, pe care Domnul i-a ales şi aşezat ca urmaşi ai Săi în lume, şi episcopii, din toate timpurile şi din toate locurile. În acest sens, canonul 34 apostolic spune: „Episcopii fiecărui neam (ethnos) trebuie să-l cunoască pe Primul (proton) dintre ei drept cap (kephalen), şi să nu facă nimic fără voinţa (gnome) lui, dar nici acela să nu facă ceva fără voinţa (gnome) tuturor. Fiindcă aşa va fi armonia aceleaşi gândiri (homonoia) şi va fi slăvit Dumnezeu Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt”. Aşadar, Ortodoxia, ca adevărată Biserică a lui Dumnezeu, este Biserica Sfintei Treimi, zidită pe taina unităţii celor Trei Persoane într-o unică fiinţă. Această taină a comuniunii fundamentează unitatea şi diversitatea, ierarhia şi libertatea, reflectându-se în toate nivelele de existenţă ale Bisericii: local, regional şi universal. Astfel, în Biserica Ortodoxă, episcopi şi preoţi, reprezentanţi ai principiului ierarhic, săvârşesc Liturghia şi celelalte slujiri bisericeşti mereu cu poporul credincios şi pentru el. La rândul său poporul lui Dumnezeu primeşte această slujire dumnezeiască şi participă activ la viaţa Bisericii, încadrând ierarhia în ampla comuniune a sobornicităţii – al doilea principiu constitutiv al Bisericii Ortodoxe. Episcopii, deşi deplin egali şi autonomi în eparhiile lor, sunt cuprinşi în comuniunea sinodalităţii – cel de-al treilea principiu constitutiv de organizare a Bisericii Ortodoxe.

În sensul celor arătate episcopii formează un corp ordonat având în frunte drept cap un protos sau un primat, care în cadrul Bisericilor locale surori şi egale are în frunte un primus inter pares pe Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului. Rolul patriarhului este deci acela de a exprima şi exercita unitatea în comuniune frăţească a unei Biserici locale, asigurând integrarea tuturor principiilor constitutive ale poruncilor evanghelice în viaţa credincioşilor.

Iată, prin urmare de ce evenimentul la care am participat, întronizarea patriarhului nostru, are o semnficaţie eclesiziologică şi reprezintă o înnoire a Bisericii noastre în Iisus Hristos Domnul slavei. Prin acest act liturgic şi pe deplin canonic am readus înaintea lumii conştiinţa realităţii noastre autocefale, aşezând în scaunul de protos pe cel ce formează împreună cu noi Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Prin Părintele nostru Patriarh Daniel, Biserica Ortodoxă s-a reîntregit şi a redevenit un corp unic, după trecerea la cele veşnice a vrednicului de pomenire, Patriarhul Teoctist. Azi, în frunte cu Patriarhul nostru în calitate de părinte, sinodul este o icoană a Împărăţiei cerurilor. Dacă în Preasfânta Treime Tatăl nu e niciodată singur, ci împreună cu Fiul şi Sfântul Duh, aşa şi în Sinodul nostru, Patriarhul este încadrat de dubla comuniune, sinodală a episcopilor şi sobornicească a întregului popor al lui Dumnezeu. Aceasta e taina şi bucuria comuniunii în Biserica Ortodoxă – cea a intercondiţionării şi dependenţei reciproce a tuturor de toţi, unde fiecare contează şi e de neînlocuit: nici ierarhi fără patriarh, nici patriarh fără sinod; nici popor fără păstori, nici sinod şi patriarh fără poporul lui Dumnezeu.

Prea Fericirea Voastră,

Aţi devenit acum, prin voinţa lui Dumnezeu şi a întregii noastre Biserici, patriarhul unui popor insuflat de Duhul Evangheliei lui Hristos. Poporul român, această sinteză unică de latinitate orientală şi romanitate ortodoxă este moştenitorul vieţii creştine apostolice, martirice şi patristice. Atât limba, cât şi naţionalitatea lui s-au înfiripat odată cu Biserica Ortodoxă, mama lui duhovnicească de milenii. Cu toate că a trebuit să treacă prin suferinţele crucii acest popor ortodox binecuvântat a devenit, în timp, o Naţiune unită şi independentă cu o Biserică autocefală patriarhală în comuniune frăţească cu celelalte Biserici Ortodoxe. Au fost decenii lungi şi pline de suferinţe în care Biserica noastră s-a aflat împreună cu întregul popor sub valurile unei terori istorice care părea fără sfârşit. Prin înţelepciunea şi prudenţă, Patriarhi de fericită pomenire: Miron, Nicodim, Iustinian, Iustin şi Teoctist au rezistat ca o adevărată cetate zidită pe stâncă înfruntând fiecare valuri copleşitoare şi înscriind fapte memorabile în istoria continuităţii poporului nostru.

Prin alegerea Prea Fericirii Voastre din 12 septembrie ierarhi şi reprezentanţi ai poporului lui Dumnezeu V-a identificat prin lucrarea Duhul Sfânt să fiţi ales şi pregătit pentru această misiune şi slujire.

Aceste puţine cuvinte, rostite în numele membrilor Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, se doresc să motiveze bucuria întregii Biserici, pentru această alegere, dar şi să mulţumească Prea Sfintei Treimi pentru darul deosebit făcut Bisericii noastre. Pregătirea teologică aleasă a Prea Fericirii Sale, începută la Institutul Teologic din Sibiu a fost încununată cu un doctorat la Bucureşti şi cu altul la Strasbourg. Astfel, discipolul părintelui Stăniloae s-a făcut, în 1987 la Sihăstria Neamţului, ucenicul duhovnicesc întru monahism al stareţului de sfântă pomenire care a fost părintele Cleopa.

Personalitatea Prea Fericirii Sale s-a impus în activitatea didactică, ca profesor la Geneva, Bucureşti şi Iaşi, cu o operă publicistică remarcabilă. Pentru vestirea Cuvântului Adevărului, ca Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Prea Fericirea Sa a reactivat Facultatea de Teologie, a înfiinţat 5 Seminarii Teologice, 2 Şcoli postliceale sanitare, Institutul Trinitas (cu editură, tipografie şi radio), Institutul Ecumenic şi Social-Pastoral „Sf. Nicolae„, Centrul de presă „Lumina”, Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru”, Durău, Academia Ortodoxă „Sf. Ioan de la Neamţ”.

Teologia Dogmatică şi cea Liturgică au fost trăite prin lucrarea de sfinţire a credincioşilor, pe care i-a legat de Hristos prin sfinţii a căror moaşte au fost venerate alături de cele ale Cuvioasei maicii noastre Parascheva.

Filantropia creştină, ca slujire a aproapelui în suferinţă şi în nevoi, bazată pe Filantropia divină, şi-a găsit împlinirea în activitatea Prea Fericirii Sale într-o seamă de instituţii, unităţi şi centre medicale, social-caritative şi cantine pentru săraci, mijloace de mare importanţă în lucrarea pastoral-misionară a Bisericii.

În acest moment liturgic înălţător, pregătit de Sf. Liturghie prin Jertfă Euharistică, când Prea Fericirea Voastră aţi fost investit cu demnitatea de Patriarh, Întâiul Păstor al Bisericii noastre, care implică multă jertfă, membrii Sf. Sinod Vă asigurăm de înalta preţuire şi mai ales de împreuna noastră lucrare în cadrul sinodalităţii Bisericii.

Ne rugăm Bunului Dumnezeu să Vă dăruiască Prea Fericirii Voastre sănătate şi multă putere pentru a conduce corabia Bisericii pe calea mântuirii. Prin atribuţiile speciale de Patriarh şi preşedinte al Sf. Sinod sunteţi chemat să vegheaţi continuu la menţinerea unităţii şi comuniunii sinodale, la aplicarea unitară în cadrul Bisericii noastre a Sfintelor Canoane şi a regulamentelor bisericeşti şi mai ales a principiilor acriviei şi iconomiei bisericeşti. În consens sinodal, suntem în consecinţă, chemaţi să dăm răspuns teologic şi canonic tuturor provocărilor lumii contemporane secularizate.

Mulţumim lui Dumnezeu pentru darul făcut Bisericii noastre, intrată astăzi pe o nouă cale de înnoire în împlinirea chemării sale. Vă dorim din tot sufletul, Prea Fericite Părinte Patriarh Daniel, să aveţi o păstorire rodnică şi binecuvântată la cârma Bisericii Ortodoxe Române.

IPS Laurenţiu,

Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

*

„The renewal of the Church, joy and responsibility”

Speech on the enthroning of His Holiness Daniel,

September 30, 2007.

Your Holiness, Patriarch Daniel,

Your Excellency, Mister President of Romania,

Your Most Reverend and Reverend Fathers,

Distinguished Guests from abroad and from Romania,

Dear brothers and sisters in Christ,

On this special and holy day, we have all witnessed the enthroning of the sixth Patriarch of the Romanian Orthodox Church, in this venerable cathedral in the heart of Bucharest. It is a spiritual, liturgical and canonical event, full of profound and multiple meanings for the Romanian orthodoxy, as well as for the ecumenical one. These moments, which have become history, invite us to reflection, and open our minds and our hearts in order to understand the mysterious working of the Holy Spirit, who is present in all places and „filling all things”.

In our holy Orthodox Church, the enthroning of any bishop, and especially of the first in the line of bishops, is a celebration of the renewal of the Church itself. In this respect, the Holy Scriptures show that God the Creator, being present, by His divine energies, in His creation and His humanity like in a holy temple, sanctifies and renews all, as the Prophet Isaiah says: „For thus saith the Lord that created the heavens; God himself that formed the earth and made it … Assemble yourselves and come; draw near together, ye that are escaped of the nations. For I am God, and there is no God else beside me; a just God and a Saviour; there is none beside me. Look unto me, and be ye saved.” (Isaiah, 45, 16-22)

The Holy Temple of God is, above all, the Church, the mysterious body of the Lord, the fulfilment of the one who fulfils all things, where the Son of God who became man and was crucified, who arose again and ascended into Heaven is present, visible and invisible, being together with the Father and living with us invisibly. In the same time, He is our Way, our Truth and our Life, being present in the confession of the true faith, working in the Liturgy, the Sacraments and the Cult of the Church, guide and master in the hierarchy of the Church. The inseparable unity of these three elements fulfils in our Lord Jesus Christ, who transforms the Church into the reality of His Kingdom made topical in advance, where all renew. In Him and through Him, the bishops surrounded by priests, deacons and the people, create the icon of the Kingdom of God which renews the world.

Our Saviour Jesus Christ revealed the mystery of the communion of the Trinitarian Persons, and showed us that unity is the only true form of spiritual life. The Holy Apostles, who were chosen by God and became His followers in the world, as well as the bishops from all times and all places, they all lived according to this moral. In this respect, the apostolic canon 34 says: „The bishops of each people (ethnos) must recognize the First (proton) among them as the head (kephalen), and not do anything against his will (gnome), the way he will not do anything against their will (gnome). In this way, there will be harmony in the same way of thinking (harmonoia), and God the Father will be glorified through the Son in the Holy Spirit.” Thus, Orthodoxy, as true Church of God, is the Church of the Holy Trinity, founded on the mystery of the unity of the Three Persons in one being. This mystery of the communion substantiates unity and diversity, hierarchy and freedom, and it is to be found in the life of the Church at all levels: local, regional and universal. Thus, in the Orthodox Church, bishops and priests, representatives of the hierarchical principle, always celebrate the Liturgy and the other divine services together with the faithful people, and for the people. In his turn, God’s people receives this divine service and participates actively in the life of the Church, the hierarchy being integrated in the vast communion of counselling – the second constitutive principle of the Orthodox Church. Bishops, although fully equal and autonomous in their dioceses, are involved in the community of synodality – the third constitutive principle in the organization of the Orthodox Church.

Thus, the bishops form an organized body, at the head of which there is a protos or a Primate, and which, together with the local sister and equal churches, is under the direction of a primus inter pares, the Ecumenical Patriarch of Constantinople. Therefore, the role of the Patriarch is to express and exercise the unity, in fraternal communion, of a local Church, assuring the integration of all the principles that represent the evangelical commands in the life of the believing.

This is why the event at which we have participated, the enthroning of our Patriarch, has a very strong ecclesiological signification and represents a renewal of our Church in our Lord of Glory, Jesus Christ. Through this liturgical and complete canonical act, we have brought back in front of the entire world the conscience of our autocephalous reality, by enthroning as protos the one who, together with us, will form the Holy Synod of the Romanian Orthodox Church. Through our Father, the Patriarch Daniel, our Orthodox Church has regained its integrity and has become again a unique and, hopefully, a strong body, after the passing in the eternal life of our regretted and worthy of remembrance Patriarch Teoctist.

Today our Synod, having as leader and spiritual father our new Patriarch, is an icon of the Kingdom of heavens. If in the Holy Trinity, the God the Father is never alone, and always together with the Son and the Holy Spirit, in the same way, in the Holy Synod, the Patriarch is integrated in a double communion: the synodal one, of the bishops, and an ecumenical one, of the entire people of God. This is the mystery and the joy of communion in the Orthodox Church – that of interdependence. Thus everyone is very important and irreplaceable: that means no Bishops without Patriarch, no Patriarch without Synod, no people without Shepard and no Synod and Patriarch without God’s people.

Your Holiness,

You have become now, by the will of God and of our entire Church, the Patriarch of a people inspired by the Spirit of our Lord’s Jesus Christ Gospel. The Romanian nation, this unique synthesis of oriental Latinity and orthodox romanity, is the inheritor of the apostolic and martyred Christian life through our Saints Martyrs and Fathers. Both his language and his nationality have appeared together with the Orthodox Church, his millenary spiritual Mother. Although our blessed people had to pass through the sufferings of the Cross, he has become, through the ages, an independent and unite Nation with a patriarchal and autocephalic Church in communion and brotherhood with the other Orthodox Churches. There were long decades, full of sufferings, in which our Church has been, together with our people, under the terror of communism, which seemed interminable. By wisdom and prudence, the worthy of remembrance Patriarchs Miron, Nicodim, Iustinian, Iustin and Teoctist resisted as a true fortress built up on the trial stone, confronting great waves and writing down for the posterity memorably deeds in the history of the continuity of our people.

Your Holiness, by electing you, on September 12, the Bishops and the representatives of God’s people identified you, through the work of the Holy Spirit, to be elected for this mission and worship.

By these few words, addressed in the name of the other members of the Holy Synod of the Romanian Orthodox Church, we wish to motivate the joy of the entire Church for this election, and also to give thanks to the Holy Trinity for the special gift given to our Church. Your excellent theological preparation, started at the Theological Institute in Sibiu, has been accomplished with a PhD at the Orthodox Faculty of Bucharest and with another one in Strasbourg. So, you, the disciple of the father Staniloae, became, in 1987, in the Monastery Sihastria, the spiritual disciple in monasticism of the worthy of remembrance Abbot who was Father Cleopa.

The Personality of His Holiness Father Patriarch has imposed in the professorial activity, as professor in the Theological Faculties in Geneva, Bucharest and Iassy, through a great and remarkable work as publicist and theologian. In order to announce the Word of Truth, as Archbishop of Iassy and Metropolitan of Moldavia and Bucovina, His Holiness reactivated the Faculty of Theology in Iassy, founded 5 Theological Seminaries, two sanitary Colleges, the Trinitas Institute (with publishing house and radio), the Ecumenical and Social-Pastoral Institute „Saint Nicolas”, the „Light” Mass media Center, the „Saint Daniel the Hermit” Cultural-Pastoral Center in Durau, and the Orthodox Academy „Saint John” in Neamt.

His Holiness has lived the dogmatic and liturgical theology also in a practical and pastoral way by the continuous work for the sanctification of the believers, whom he has attached to Christ through the Saints, through the pilgrimages which he organized, when the relics of saints were worshiped together with those of our Venerable Saint Mother Parascheve.

The Christian philanthropy, as the service of our friend and brother found in sufferings and in needs, grounded in the divine philanthropy, has found its accomplishment in the activity of His Holiness related to several institutions, unities and medical centers, social-charitable centers and cantinas for the poor, which are very important means in the pastoral and missionary work of the Church.

In this very high liturgical moment, prepared by the Eucharistic Sacrifice in the Holy Liturgy, when Your Holiness have been invested with the Patriarchal Dignity, as the First Shepard of Our Church, dignity which implies a lot of sacrifice, we, the members of our Holy Synod, assure you of our high esteem and, first before all, of our cooperation in the synodality of our Church.

We pray our Merciful God to give Your Holiness health and much force to rule the Boat of the Church on the way of Salvation. You are now called, through the special attributions as Patriarch and President of the Holy Synod, to vigil continuously to maintain the synodal unity and communion, to apply in a unitary way the Saint Canons and Rules in our Church, and first of all, the principles of rectitude and accommodation specific to our church life. In a synodal consensus, we are thus called to give a theological and canonical answer to all the challenges of the secularized contemporary world.

We thank God for the gift He made for our Church, which takes today a new way of renewal in the fulfillment of its calling. We wish His Holiness Father Daniel, from the bottom of our hearts, a fruitful and blessed pastorate at the head of the helm of the Romanian Orthodox Church.

IPS Laurenţiu,

Archbishop of Sibiu and Metropolitan of Transylvania

…………….

Psa. Gianina Picioruş

Did you like this? Share it:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *