Floarea de bananier

Contrastul este evident. Mâncăm niște fructe galbene iar copacul are o floare roșie. Vorbind despre iubirea de Dumnezeu, Sfântul Simeon Noul Teolog spunea că frica de Dumnezeu este rădăcina iubirii de Dumnezeu și că floarea fricii e o floare străină, pentru că floarea ei este iubirea. Iubirea alungă frica. Deși se naște din sfiiciune, din teamă, din reverență, iubirea e cea care elimină teama pentru că produce intimitate.

Pr. Dorin.

Să vezi înainte!

Lumina de dincolo de întuneric…O imagine paradigmatică. Dacă ești în spațiul întunecat și vrei să ajungi acolo unde este lumina, atunci lumina te atrage la ea. Dacă cauți pe Dumnezeu și presimți că El este acolo unde inima ta se odihnește în mod real, atunci acolo să mergi! Cel care caută cu inimă bună va ajunge în Biserica Sa.

Credincioșii autentici sunt cei care sunt mânați de harul lui Dumnezeu acolo unde El voiește. Ei merg spre locul unde simt că harul îi inundă. Cei care s-au convertit la credința ortodoxă au simțit în cele din urmă că s-au întors acasă. Acasa noastră este acolo unde este Lumina cea în trei străluciri, unde e Treimea noastră, unde e Hristos împreună cu Duhul și cu Tatăl, acolo unde Prea Curata e Născătoare de Dumnezeu și Sfinții sunt făcători de minuni.

Dacă sunteți la întuneric, veniți la lumină! Veniți de luați lumină! Lumina lui Hristos luminează tuturor și ne face să uităm vremea dureroasă a necredinței.

Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian.

Frumuseţe de primăvară

De când mă știu, în fiecare primăvară, la începutul primăverii, m-a îmbătat parfumul copacilor, al florilor. Prea mult parfum, prea multă frumusețe, căreia nu îi rezist prea bine. Te dor ochii de atâta culoare, inima îți palpită cu putere, polenul și parfumul îți intră până în inimă parcă, când te aproprii și le miroși, când le lași să te încânte.

Primăvara este o ieșire la viață, un nou început. La strană auzim deja mirosul acelei primăveri dulci, a sărbătorilor de Paști. Primăvara dulce este Hristos, Dumnezeul nostru. El este încântarea, El e Floarea frumuseții celei veșnice, El este bucuria noastră. Rugăciunile noastre vorbesc despre frumusețea, bucuria, curăția lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Când vedem frumusețea lumii ne înălțăm cu mintea la frumusețea Raiului. Frumusețea de aici, această prea multă frumusețe e palidă pe lângă frumusețea Împărăției Sale. Tocmai de aceea ne înălțăm mintea de pe pământ la cer, ca să vedem frumusețea cea nepieritoare.

Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian.

Scara către Rai

Întotdeauna această Sfântă Icoană, această vedere duhovnicească a urcării noastră la cer, m-a făcut să mă văd între cei care sunt gata să cadă în gura balaurului sau care au căzut deja, sunt acolo, jos. Nu m-am văzut niciodată între învingători, nici măcar între cei de la jumătatea scării.

Conștiința mea mă învață că sunt la început, mereu la început, deși simt că sunt om căzut. Căderile noastre sunt multe într-o viață de om. Și ridicările noastre sunt multe. Dumnezeu ne învață zilnic că fiecare zi este o nouă învățătură pentru fiecare dintre noi. Fiecare zi este un examen pe care trebuie să îl trecem; un examen pe care îl trecem de multe ori cu răni adânci.

E o zi fericită când nu ne simțim cu sufletul împovărat. E o zi fericită când nu avem prea multe să ne reproșăm. Însă de cele mai multe ori îmi reproșez zeci de lucruri. Nu îmi inventez lucruri pentru care să îmi pare rău, ci sunt multe lucrurile pe care știu că le greșesc pe fiecare zi.

A patra duminică din Postul Mare este închinată pomenirii Sfântului Ioan Scărarul, care ne aduce aminte că fiecare virtute este o treaptă din lanțul haric al faptelor bune. Dacă nu ai pus început bun, dacă nu ai urcat pe prima treaptă și apoi pe celelalte, nu poți să ajungi în vârful scării.

Scara din această icoană e scara sfințeniei. Greutate, asceză și har, mult har. Ca să ajungi sus trebuie să fii purtat de către Duhul. Hristos ne aștepată sus, ne așteaptă în capul scării deși întru El facem fiecare pas spre vederea Sa și sălășluirea împreună cu El.

Greutatea vieții duhovnicești e plină de odihnă duhovnicească. Ajungem sus smerindu-ne unii în fața altora, iubindu-ne unii pe alții și văzându-ne greșelile proprii, înaintea celor ale altora.

Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian.

1 2