Dacă frumuseţea este numai floare sau numai un corp frumos atunci avem frumuseţe puţină. Dacă frumuseţea e numai afară şi nu şi înăuntrul nostru atunci privim frumuseţea numai cu ochii şi ea nu ne aparţine. Dacă frumuseţea e numai înăuntru şi afară e barbarie, atunci fiecare avem o altă frumuseţe, una subiectivă, non-reală, pe care o putem împărtăşi celorlalţi numai ca un favor.

Dacă frumuseţea e apanajul numai al celor erudiţi şi nu al tuturor, atunci frumuseţea e numai de domeniul inimii. Dacă inima şi dorinţa e frumuseţe, atunci acea frumuseţe nu e sesizabilă minţii. Iar dacă omul nu se umple de frumuseţe şi dacă frumuseţea nu e har şi prezenţă a lui Dumnezeu în creaţie, pentru că El ţine toate, şi e în toate, pentru că a creat toate, atunci nu există frumuseţe nicăieri şi niciunde.

Însă lumea e plină de frumuseţe pentru că e amprenta Creatorului ei care este Frumuseţea mai presus de orice comparaţie. Lumea nepervertită a fost şi este frumoasă. Cei care văd frumos lumea e semn că s-au curăţit de păcatele ei.

Cine nu vrea să fie frumos în inima lui, adică un om sfânt, vrea, inevitabil, să fie un pustiu satanic.

Însă frumuseţea va birui lumea, pentru că Dumnezeu ne va învia întru slavă şi va schimba, va preface cerul şi pământul şi îl va face o grădină a frumuseţii fără seamăn.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian

Did you like this? Share it: