Despre Fericitul Gheorghe Calciu

Redăm în cele ce urmează un articol semnat de R. Sălcianu și scrisoarea de condoleanțe a ÎPS Nicolae al Americii și Canadei, cf. locației: sursă.

UN SFANT AL EXILULUI

In aceasta experienta a vietii, adeseori traita la limita, omul intelege cu adevarat cat de greu este atunci cand te rupi de neamul si credinta ta… pentru ca neamurile se vor prezenta la “judecata de apoi”.

Poate Dumnezeu sa “ridice” un sfant al exilului, poate El sa incurajeze aceasta rupere?

Si totusi cat de mult cauta tot crestinul indurerat o icoana a unui sfant incercat de exil ca si el, care la randul sau sa stie mai bine cum sa inspire rugaciunea credinciosului exilat si sa se roage pentru el la Bunul Dumnezeu.

Ma aflu de peste 20 de ani pe acest drum al exilului si este prima data cand constientizez aceasta mare nevoie de sprijin in rugaciune pe care o icoana a unui sfant al exilului ar putea sa o aduca celui incercat si indurerat, dar si pentru cel care si-a gasit linistea si pacea aici, in noua viata, pe un alt taram. Cat de mare ar fi bucuria de a impartasi aceasta simtire cu icoana sfantului.

Daca Dumnezeu se va indupleca si in iconomia Sa va randui un astfel de sfant – atunci indraznesc asa, dupa putinele mele cunostinte adunate de-a lungul anilor, sa-l propun pe Parintele Gheorghe Calciu, care pe 21-11-2006 (zi sfanta si sarbatoare mare in ceruri: Intrarea Maicii Domnului in Biserica) s-a ridicat la cer si bate la poarta Raiului.

Cine doreste sa cunoasca viata acestuia, va patrunde intr-un univers de iubire daruita lui Hristos si tuturor celor din jurul sau, pentru care Prea Cucernicul Parinte a platit cu lacrimi, rugaciune, ani grei de temnita si tot felul de privatiuni.

A iubit-suferit si s-a rugat pentru noi toti, iar acum suntem noi cei care ne rugam pentru sufletul lui.

Daca incercam sa intelegem doar periplul demn de frumoasa traditie a ciobanului mioritic, care asemeni planetelor se “rotea” in aceasta transhumanta pentru a asigura hrana turmei sale, la fel putem vorbi de aceasta etapa ultima a vietii Parintelui care a fost invrednicit de Dumnezeu spre a iubi pe toti romanii, atat pe cei din tara, cat si pe cei raspanditi in lume.

Pana la urma, iata, el a venit aici, pe Noul Continent, si de acolo, de la mica lui biserica inchinata Sfintei Cruci, a fost prezent si printre noi, chiar si aici in Canada, a fost legat si de cei de la Paris, dar nici un moment nu s-a rupt de tara.

Simtindu-si sfarsitul, iata ca a dorit sa-si ia ramas-bun de la locurile si oamenii pe care i-a iubit.

Inainte de plecarea spre Romania a scris prefata la cartea lui Ioan Ianolide, Intoarcerea la Hristos, o carte care cunoaste un adevarat succes deosebit in momentul de fata. Este o carte despre care Parintele spunea ca reprezinta adevaratul “Testament al generatiei noastre”.

In tara a vizitat locurile copilariei, la Mahmudia, apoi a fost la Parintele Iustin Parvu la Manastirea Petru Voda. S-a dus la Cluj la IPS Bartolomeu Anania, la Ocisor, la prietenul sau Marcel Petrisor, dar n-a mai putut merge si la Timisoara, pentru ca boala l-a silit sa revina urgent la Bucuresti, unde prietenii sai l-au internat la Spitalul Militar Central.

Acolo, la capataiul sau, au venit, intre altii, Prea Fericitul Patriarh, Inaltul Bartolomeu si Ambasadorul Statelor Unite ale Americii, iar multi tineri si credinciosi au asteptat ore in sir sa poata veni la patul sau de suferinta si sa-i sarute mana.

Acolo, la patul de suferinta, a primit si ajutorul lui Gigi Becali, care a facut o donatie importanta pentru biserica noua la care Parintele incepuse deja constructia.

Readus pentru putina vreme in America, si-a revazut enoriasii si familia, apoi a plecat spre viata vesnica.

Si daca am pomenit cuvantul transhumanta, iata ca in testament Parintele a lasat dorinta sa se intoarca in tara, unde sa fie expus la Bucuresti, la Seminarul teologic unde a predat multor generatii de invatacei. Apoi sa fie ingropat la Manastirea Petru-Voda, unde Parintele Iustin Parvu, prietenul sau, se va ingriji de tot rostul.

Joi 22-11-2006, la Biserica Inaltarea Domnului din Montréal s-a facut o slujba pentru sufletul Parintelui. Au slujit preotul-paroh Nicolae Stoleru si Parintele profesor Cezar Vasiliu, iar in continuare s-a produs acea stare minunata declansata de taina iubirii, cand toate sufletele celor care au depus marturie pentru sufletul Parintelui s-au deschis, iar lacrima s-a infratit cu lumina candelei. Atata curatenie sufleteasca, ce a facut sa vibreze toata suflarea tuturor celor prezenti, nu mi-a fost dat sa traiesc niciodata de cand ma aflu aici, la mari departari; am fost cu totii intr-un duh, iar Parintele Gheorghe Calciu ne-a privit cu zambetul sau plin de iubire, ascuns parca smerit in barba sa de lumina.

Vineri 24-11-2006, la Biserica Sfanta Cruce din Washington a fost o zi de priveghi neintrerupt, iar sambata a avut loc slujba arhiereasca, in frunte cu Inalt Prea Sfintitul Parinte Nathaniel, Prea Sfintitul Parinte Irineu si un sobor de 30 de preoti. Biserica a fost neincapatoare, iar slujba s-a tinut in aer liber.

Dupa spusele unui martor ocular (Cristian Geoagiu din Montréal), pentru cateva momente totul a incremenit, chiar si circulatia automobilelor s-a oprit la semafor, s-a citit scrisoarea trimisa de Inalt Prea Sfintitul Parinte Nicolae, ca gest de fratietate cu „fratele nostru”, Prea Cucernicul Parinte Gheorghe.

Daca Parintele Gheorghe a „suparat” sau „smintit” pe cineva, el a platit in aceasta lume cu ani grei de temnita, cu intoarcerea si a celuilalt obraz etc. A reusit sa treaca prin toate incercarile si provocarile, dar nu s-a abatut de la dreapta credinta pentru nimic in lume, si cu iubire a marturisit Adevarul, care este Iubire, Viata si Unire in Iisus Hristos, peste toate lucrarile intortocheate ale „ierarhiilor si intereselor umane”.

R. SALCIANU

*

Scrisoarea de condoleanţe

P. S. Inalt Prea Sfintitul Parinte Nicolae Condrea, in duh de iubire crestina, ne permite transcrierea scrisorii pomenite mai sus..

23 noiembrie 2006

Înalt Prea Sfintitului Parinte Nathaniel,
Prea Sfintitului Parinte Irineu
Inalt Prea Sfintia Voastra, Prea Sfintia Voastra,

Vestea trecerii la cele vesnice a Prea Cucernicului Parinte Gheorghe Calciu-Dumitreasa ne-a intristat profund. Biserica Ortodoxa Romana a pierdut un parinte devotat, un luptator pentru libertate si adevar, un slujitor vrednic, un exemplu pentru multi preoti si credinciosi in aceasta lume care are tot mai putine chipuri pilduitoare.

Am avut bucuria sa slujesc impreuna cu Parintele Gheorghe si P. S. Episcop Irineu [Duvlea] in Biserica Sf. Cruce din Alexandria [Virginia, U.S.A.], si ma bucur de prezenta unui om incercat care a strabatut timpurile si a continuat sa slujeasca cu daruire Biserica strabuna. Suntem convinsi ca acest sentiment de bucurie pentru impreuna-slujire este impartasit de toti cei care s-au aflat in preajma Parintelui Gheorghe si toti simt acum o mare pierdere.

In numele preotilor si al credinciosilor Arhiepiscopiei noastre, al Prea Sfintitului Episcop Vicar Ioan Casian, doresc sa va transmit condoleante si sa va asigur de rugaciunea noastra pentru sufletul fratelui si parintelui nostru Gheorghe.

Suntem alaturi de familia indoliata, de toti pastoritii sfintiei sale din Washington si il rugam pe Bunul Dumnezeu sa le aduca alinare.

Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l numere in ceata dreptilor.
Vesnica pomenire robului lui Dumnezeu Gheorghe preotul, fratele nostru!
† NICOLAE,
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane
in America si Canada

……………..

Pr. Dorin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *