Sfânta Cruce: biruința lui Hristos Dumnezeu asupra păcatului, a morții și a diavolului

Duminica de care ne apropiem este duminica crucii, duminica de la mijlocul Sfântului și Marelui Post, care ne spune că suferința postului e o suferință mântuitoare, că nu e o suferință gratuită, prostească. Durerea postului e plină de dulceața harului. După ce am mâncat astăzi mucenicii cei dulci, așteptăm duminica crucii, duminica cea care ne vestește sensul adânc al mântuirii noastre.

Mântuirea presupune credința în Hristos, fapta iubitoare, plină de credință, care ne umple de har, de frumusețe. Ceea ce facem pentru a ne curăți de patimi primește imediat câștigul ei, câștigul privațiunii asumate. Dai transpirație, dai încordare, dai muncă și primești har. Dai sânge și primești har. Când dăm primim și primim instantaneu mila Sa.

Îmi repugnă ideea că preoții fac morală, că sunt moraliști.Nu e corectă această caracterizare a clerului bisericesc. Ceea ce trebuie să facem noi, faptele noastre decurg din poruncile lui Dumnezeu, sunt fapte ale credinței, nu fapte care nu au nimic de-a face cu credința.Când noi amendăm păcatele și încurajăm pe toți la fapta bună nu suntem moraliști, teoreticieni ai faptelor, ai unor fapte care nu duc la nimic, ci ai faptelor credinței, ai faptelor care ne întăresc și ne mărturisesc în același timp credința.

Milostenia nu este o pomană care nu schimbă nimic în mine. Milostenia e un început de schimbare care mă schimbă. Milostenia este o ieșire din mine spre altul, este o renunțare la mine pentru altul, e o cruce pentru altul. Dacă mă doare pentru copilul meu, pentru soția mea, pentru mama mea, pentru elevul meu, pentru cel pe care îl spovedesc atunci îi port în mine, sunt în mine și eu mă lupt și pentru ei, nu numai pentru mine.

Crucea nu este confortabilă. Ea presupune răni, înjurături nedrepte la adresa ta, scuipări, moarte. Crucea presupune să mori pe nedrept, nu pe drept. Ești omorât de dreptatea omenească pentru ca să trăiești în dreptatea lui Dumnezeu, prin ea.

Duminica crucii ne spune că El, Domnul nostru, a murit pentru noi și noi nu ne mai aparținem. Noi nu mai trăim viața noastră, ci viața Lui. Iar dacă vrem să fim ai Lui trebuie să renunțăm la noi pe măsură ce Îl iubim și mai mult. Suferința te învață să iubești, pentru că suferința este cauzată de iubire. Dacă nu L-am iubi pe Cel ce ne-a iubit mai întâi, n-am simți nimic pentru alții.

Cruce înseamnă să simți pentru toți iubirea lui Dumnezeu pentru lume.

Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.