”De-a lungul a șaptezeci de ani am păcătuit în fiecare zi și m-am pocăit, și Domnul m-a miluit, nu m-a pedepsit după dreptatea Sa, așteptând zi de zi îndreptarea mea.

Zilele tinereții mele au trecut, și în Academia duhovnicească am început să dau mai multă luare-aminte lumii mele lăuntrice. Ajungînd preot, nu am trăit fără de păcat, dar pătrundeam tot mai adânc rostul chemării mele – și Domnul m-a miluit în fiecare zi, dăruindu-mi lacrimi de pocăință, învrednicindu-mă de deasa împărtășire cu Sfintele Taine.

Slujirea pe care am adus-o Sfintei Biserici, săvârșirea de către mine a rugăciunilor și a Tainelor n-a fost lipsită de poticniri: vrăjmașii nevăzuți se luptau cu mine din răsputeri și mă robeau, mă tulburau, mai ales la săvârșirea Tainelor. Lupta era pe viață și pe moarte. Mă pocăiam, plângeam când eram biruit, și primeam iertare.

În primii ani de preoție nu am săvârșit Liturghia zi de zi, și de aceea slăbeam duhovnicește uneori. Pe urmă vâzând folosul săvârșirii zilnice a Liturghiei și a împărtășirii zilnice cu Sfintele Taine, am început să slujesc și să mă împărtășesc zilnic – și câtă milă am primit de la Dumnezeu în toți anii de preoție și de slujire adusă Lui!”.

Cf. Sfântul Ioan de Kronstadt, Ultimele însemnări, trad. din lb. rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Ed. Sofia și Cartea ortodoxă, București, 2006,p.52-53.

Pr. Drd.  Dorin Octavian Picioruș

Did you like this? Share it: