Astăzi 2 octombrie 2007 la Palatul Victoria domnul Călin Popescu Tăriceanu, Prim Ministru al Guvernului României şi Prea fericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române au semnat următorul protocol de cooperare în domeniul incluziunii sociale:

GUVERNUL ROMÂNIEI

PATRIARHIA ROMÂNĂ

PROTOCOL DE COOPERARE

în domeniul incluziunii sociale

În vederea reglementării acţiunilor de cooperare dintre Guvernul României şi Patriarhia Română

În temeiul:

– art. 29 alin. 5 din Constituţie;

– art. 7 alin. 1 şi 2, art. 9 alin. 3 şi 5 şi art. 10 alin. 7 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor;

– art. 11 alin. 3 lit. a din Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale cu modificările şi completările ulterioare;

– art. 4 lit. d, art. 6 alin. 2 şi art. 24 ş.u. din Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială;

– H.G. nr. 1217/2006 privind constituirea mecanismului naţional pentru promovarea incluziunii sociale în România;

– Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române şi Regulamentele în vigoare;

– Regulamentul de organizare şi funcţionare a sistemului de asistenţă socială în Biserica Ortodoxă Română.

PĂRŢILE

1. Guvernul României, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Victoriei, nr. 1, sector 1, reprezentat de domnul Călin Popescu Tăriceanu, Prim-Ministru,

2. Patriarhia Română, cu sediul în Str. Dealul Mitropoliei nr. 25, sector, 4 Bucureşti, reprezentată de Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul României.

SCOPUL

Protocolul se încheie în scopul reglementării acţiunilor de cooperare în domeniul incluziunii sociale între părţile semnatare, potrivit competenţelor stabilite în documentele de organizare şi funcţionare ale acestora, precum şi a dispoziţiilor legale cu incidenţă asupra activităţilor pe care partenerii le vor derula în cadrul prezentului protocol.

OBIECTUL

Prin prezentul protocol, părţile convin să coopereze în vederea:

– întăririi mecanismului naţional pentru promovarea incluziunii sociale în România;

– promovării dialogului social pentru îmbunătăţirea cadrului normativ şi instituţional din domeniul incluziunii sociale ;

– definirii priorităţilor cheie care vor sta la baza elaborării de programe şi proiecte comune în domeniul incluziunii sociale, în vederea găsirii de răspunsuri la nevoile sociale ale persoanelor aflate în dificultate;

– stabilirii premiselor de colaborare, de schimb de informaţii şi asistenţă.

DURATA PROTOCOLULUI

Prezentul protocol se încheie pe o durată de 10 ani.

În cazul în care nici unul dintre parteneri nu notifică celeilalte părţi intenţia de încetare a valabilităţii sale, înaintea expirării perioadei pentru care a fost încheiat, prezentul protocol se prelungeşte automat pentru noi perioade de câte un an.

OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR

1. Guvernul se obligă ca, prin Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, precum şi prin toate celelalte instituţii publice aflate sub autoritatea sa:

a) să solicite puncte de vedere şi să implice reprezentanţii celeilalte părţi semnatare în procesul de consultare privind proiectele de acte normative;

b) să implice membrii celeilalte părţi semnatare în grupuri de lucru, seminarii, şi alte reuniuni care au drept obiectiv dezbaterea şi definirea priorităţilor din domeniul incluziunii sociale;

c) să faciliteze participarea reprezentanţilor partenerului la lucrările Comisiei Naţionale privind Incluziunea Socială, la lucrările Comisiilor teritoriale privind Incluziunea Socială, precum şi la alte structuri consultative în domeniul social, care implică participarea societăţii civile;

d) să coopereze cu partenerul în vederea iniţierii de proiecte şi programe comune în vederea susţinerii şi dezvoltării sistemului naţional de servicii sociale;

e) să informeze cealaltă parte semnatară (structurile bisericeşti recunoscute ca furnizori de servicii sociale) cu privire la oportunităţile de finanţare puse la dispoziţie de minister în vederea dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale;

f) să asigure condiţii optime în centrele furnizorilor publici de servicii sociale pentru desfăşurarea asistenţei spirituale a persoanelor beneficiare, inclusiv prin asigurarea unor spaţii proprii în acest sens, sub condiţia respectării drepturilor fundamentale şi în primul rând a libertăţii religiei;

g) să sprijine demersurile Patriarhiei Române pentru valorificarea potenţialului specific al absolvenţilor Facultăţilor de Teologie Ortodoxă, Secţia Teologie Socială;

h) să coopereze în domeniul incluziunii sociale şi cu ONG-urile care funcţionează în cadrul şi cu binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Române.

2. Patriarhia Română se obligă:

a) să desemneze reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române care să participe la activitatea de elaborare a proiectelor de acte normative şi a programelor privind domeniul incluziunii sociale;

b) să desemneze reprezentanţi în structurile consultative din domeniul social, care implică participarea societăţii civile;

c) să coopereze cu partenerul în scopul furnizării de servicii sociale în beneficiul persoanelor, familiilor şi comunităţilor aflate în situaţii de dificultate;

d) să identifice, prin intermediul preoţilor şi al personalului implicat în sistemul de asistenţă socială al Bisericii Ortodoxe Române, şi să comunice partenerului situaţii şi informaţii privind persoanele aflate în nevoie, precum şi informaţii asupra persoanelor aflate în evidenţele proprii, potenţiale beneficiare de servicii sociale, prestaţii sociale, în vederea facilitării accesului la asistenţă, contribuind astfel la definirea de către partener a unor strategii sectoriale în domeniul incluziunii sociale;

e) să ofere consiliere spirituală, cu personal specializat, beneficiarilor de servicii sociale organizate de furnizori publici şi privaţi;

f) să asigure implicarea resurselor umane şi totodată a structurilor specializate din domeniul asistenţei sociale în programe pentru dezvoltarea infrastructurii sociale şi a serviciilor sociale;

g) să coopereze la implementarea programelor sociale de interes naţional;

h) să faciliteze diseminarea informaţiilor specifice activităţii de incluziune socială pe care o derulează; să faciliteze diseminarea modelelor de bună practică;

i) să ofere informaţii privind organizaţiile neguvernamentale din domeniul asistenţei sociale, care funcţionează în cadrul şi cu binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Române.

ÎNCETAREA PROTOCOLULUI

Valabilitatea protocolului încetează:

1. la împlinirea termenului, urmare notificării uneia dintre părţi;

2. prin acordul părţilor;

3. la solicitarea unei dintre părţi, în cazul în care partenerul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate de comun acord.

DISPOZIŢII FINALE

1. Prezentul protocol constituie un document cadru de cooperare între părţi, în vederea realizării obiectivelor comune propuse, putând fi completat sau modificat prin acte adiţionale semnate de părţi la iniţiativa oricăreia dintre acestea.

2. Partea care are iniţiativa modificării şi/sau completării protocolului va transmite celeilalte părţi spre analiză, în scris, motivele concrete ce determină această solicitare, precum şi propunerea ce face obiectul modificării/completării.

3. Orice proiect sau activitate concretă pe care părţile vor dori să le desfăşoare împreună pot face obiectul unor alte convenţii sau protocoale.

4. Schimbul de informaţii se va face la cerere sau pe bază de voluntariat, chiar dacă nu a existat o solicitare anterioară. Solicitarea asistenţei se poate face de fiecare parte semnatară, depunându-se eforturi rezonabile pentru a asigura asistenţă celeilalte părţi, sub rezerva respectării legislaţiei şi politicilor promovate de fiecare parte.

5. Implementarea prevederilor prezentului protocol se realizează sub coordonarea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, în colaborare cu autorităţile competente.

6. Părţile vor desemna câte un reprezentant permanent care să asigure coordonarea acţiunilor de cooperare dintre acestea; stabilirea sau schimbarea reprezentantului urmează a fi comunicată celeilalte părţi în scris.

Prezentul protocol s-a întocmit în 2 exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte semnatară şi intră în vigoare la data semnării.

Semnat azi, 2 octombrie 2007, în Bucureşti, la Palatul Victoria.

GUVERNUL ROMÂNIEI

PATRIARHIA ROMÂNĂ

PRIM-MINISTRU,

Călin Popescu Tăriceanu

PATRIARH,

Prea Fericitul Părinte Daniel

Cu acest prilej, Prea Fericitul Părinte DANIEL a rostit următorul cuvânt:

Domnule Prim Ministru,
Domnilor Miniştri,
Prea Sfinţia Voastră,
Prea Cucernici Părinţi Consilieri,
Domnilor Consilieri,

Semnarea Protocolului de cooperare în domeniul incluziunii sociale între Stat şi Biserică are multiple semnificaţii.

Mai întâi, acest Protocol este urmarea firească şi practică a noii Legi a Cultelor care recunoaşte contribuţia Bisericii Ortodoxe Române şi a celorlalte culte religioase la viaţa societăţii româneşti, cultele fiind apreciate ca factori ai păcii sociale şi parteneri sociali ai Statului Român.

Protocolul semnat astăzi între Guvernul României şi Patriarhia Română arată, de asemenea, preocuparea comună şi responsabilitate comună a Guvernului României şi a Bisericii Ortodoxe Române de-a ajuta pe cei defavorizaţi: oameni săraci, copii fără părinţi sau cu părinţi plecaţi în străinătate, bătrâni singuri şi neajutoraţi şi alte categorii sociale aflate în suferinţă.

Implicarea Bisericii în asistenţa socială este deodată o vocaţie spirituală şi o necesitate practică. Opera socială a Bisericii derivă din Evanghelia iubirii lui Hristos pentru toţi oamenii şi din Sfânta Liturghie a Bisericii, în care este celebrată iubirea milostivă şi jertfelnică a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor. Aşa se explică mulţimea instituţiilor de binefacere sau asistenţă socială înfiinţate sau patronate de Biserică de-a lungul secolelor, adesea cu sprijinul împăraţilor, regilor şi domnitorilor creştini, dar şi cu sprijinul tuturor celor milostivi şi darnici, cu dare de mână mai mare sau mai modestă.

Astăzi, prezenţa preoţilor de caritate în spitale, unităţi militare şi penitenciare, precum şi mulţimea unităţilor de caritate ale Bisericii ne arată că vechea tradiţie filantropică a Bisericii a revenit în actualitate, de când cultele religioase au primit libertatea de organizare şi slujire în societatea românească.

Sperăm că astăzi, cooperarea Bisericii cu Statul în domeniul asistenţei sociale înseamnă forţe unite pentru o eficienţă mai mare şi o semnificaţie spirituală mai profundă. Fondurile alocate de Stat şi de Uniunea Europeană, în domeniul asistenţei sociale sunt şi vor fi importante şi benefice, dar este nevoie şi de o motivaţie spirituală şi etică profundă pentru a le folosi corect şi adecvat în vederea ajutorării celor în nevoi şi pentru cultivarea demnităţii lor umane, ca persoane create după chipul lui Dumnezeu, cu valoare unică şi eternă. În omul bolnav, sărac, flămând şi gol, umilit sau privat de libertate, este prezent tainic Hristos Însuşi, iubitorul de oameni care ne cheamă să fim milostivi ca Tatăl nostru Cel din Ceruri, Care revarsă ploaia Sa şi peste cei buni şi peste cei răi; pe cei buni îi răsplăteşte şi pe ceilalţi îi miluieşte.

Cu alte cuvinte, fapta noastră bună izvorâtă din iubire milostivă şi dezinteresată poartă în ea o lumină cerească şi devine o comoară a sufletului pentru veşnicie. De aceea, Biserica pomeneşte totdeauna în slujbele ei pe ctitori, binefăcători şi miluitori, cultivând astfel o civilizaţie a generozităţii sau dărniciei, cu convingerea exprimată lapidar şi înţelept în poporul român prin cuvintele “dar din dar se face rai”.

Deci, contribuţia majoră a Bisericii trebuie să fie tocmai sublinierea legăturii dintre viaţa spirituală şi activitatea socială, dintre rugăciune, muncă şi dărnicie.

În încheiere, dorim să Vă mulţumim, Domnule Prim Ministru, atât pentru disponibilitatea pe care o arătaţi în a ajuta Biserica în activitatea sa, cât şi pentru dorinţa ca Guvernul României să coopereze cu Biserica în parteneriat social pentru a ajuta împreună pe cei neajutoraţi şi defavorizaţi.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

† D A N I E L

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Did you like this? Share it: