Cuvânt pentru pelerini. Comoara sfinţeniei – frumuseţea cea netrecătoare

De ziua serbării sale, Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi îi adună la un loc pe toţi cei care Îl iubesc şi Îl caută pe Dumnezeu. Tineri şi vârstnici, oameni din toate colţurile ţării, dar şi de peste hotare, vin să o întâlnească pe Sfânta Parascheva, renunţă la viaţa lor obişnuită pentru a deveni, preţ de câteva zile, pelerini.

Pelerinajul – mijloc de întărire a credinţei

Marile sărbători religioase, cum este şi cea din 14 octombrie de la Iaşi, au darul sfânt de a-L face mai aproape şi mai iubit pe Dumnezeu. Mulţi oameni simt ce caută când îşi îndreaptă paşii, an de an, către racla Cuvioasei, depăşind lipsurile materiale şi înfruntând cu speranţă greutăţile călătoriei. Ei cred cu tărie că Dumnezeu le va răsplăti nevoinţa, după dragostea pe care ei înşişi I-o arată. Este poate adevărat că sunt şi semeni de-ai noştri atraşi doar de strălucirea sărbătorii, de mulţimile de oameni care se adună, înţelegând, poate, mai puţin din semnificaţia spirituală profundă a evenimentului. Totuşi, văzând credinţa celorlalţi, răbdarea cu care înfruntă oboseala, uneori vremea rea dar, mai ales, văzând lumina de pe chipurile celor ce se roagă, unii încep să devină şi ei mai interesaţi de sfinţenie, de mântuire şi de viaţa veşnică.

Pelerinii sunt ca nişte prieteni ai Mântuitorului Iisus Hristos care, de-a lungul veacurilor, iubesc şi mărturisesc pe cel Unul Sfânt, „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6).

Sunt oameni care, văzând dragostea pelerinilor faţă de Dumnezeu şi de sfinţii Lui, reaprind în ei înşişi harul pe care Dumnezeu l-a sădit în ei la Sfântul Botez şi, astfel, dobândesc puterea de a căuta mai intens frumuseţile duhovniceşti netrecătoare ale rugăciunii şi ale faptelor bune.

Pelerinajul poartă în el căutarea sfinţeniei şi fiorul rugăciunii

Pelerinajul este, pe lângă o şcoală a credinţei – aşa cum am arătat mai sus – şi o expresie a vieţii îndreptate către Dumnezeu. Toată viaţa îl căutăm pe Dumnezeu – chiar dacă uneori, poate, nu ne dăm seama de acest lucru – însă în timpul unui pelerinaj această căutare devine călătorie cu Dumnezeu şi întâlnire cu El. Există, în această călătorie, o lucrare sfântă a luminării sufletului şi o sfinţire a vieţii. De pildă, pentru a ajunge la racla Cuvioasei Parascheva, ne facem planuri cu multă vreme înainte, ne sfătuim cu cei care au mai venit în alţi ani, ne punem rânduială în treburile casei, cumpărăm bilet pentru transport, ne îngrijim de pachetul cu hrană pe care trebuie să-l luăm cu noi şi multe alte pregătiri. Vedem, aşadar, că pelerinajul cuprinde multe acţiuni obişnuite. Însă, toate aceste gesturi practice au ceva din fiorul sfânt al rugăciunii. De fapt, totul, de la gândul de a porni în pelerinaj şi până la revenirea acasă devine o sfântă rugăciune, nu doar a buzelor, ci a întregii noastre fiinţe. În mod minunat, pelerinul învaţă că orice faptă, orice clipă a vieţii poate fi oferită lui Dumnezeu, Care sfinţeşte darurile noastre (Cf. I Corinteni 10,31).

Dacă învăţăm să trăim ca pelerini, călători în această lume, nu mai contăm în primul rând pe noi înşine, pe avere sau putere, ci trăim din iubirea lui Dumnezeu. Cu cât înţelegem mai mult că suntem trecători, cu atât căutăm şi iubim mai mult pe Cel netrecător, pe Dumnezeu Cel veşnic şi nemărginit, Izvorul vieţii veşnice.

Sfântul Ioan Gură de Aur prezent la hramul Cuvioasei Parascheva

În acest an, cu prilejul hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, vor fi prezente la Iaşi moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, de la a cărui trecere la Domnul se împlinesc 1600 de ani (407-2007).

Sf. Ioan Gură de Aur a fost nu doar un mare tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos, ci şi un luptător pentru dreptate şi sfinţenie.

Dascăl al pocăinţei, al rugăciunii şi al milosteniei, Sf. Ioan Gură de Aur a arătat că Evanghelia lui Hristos este lumina vieţii creştine pe pământ, ca pregătire pentru viaţa cerească, veşnică.

Din cuvintele acestui sfânt, pline de aurul înţelepciunii, se poate învăţa că cei ce trăiesc în oraşe, cei ce nu se pot ruga neîncetat ca monahii din pustie, totuşi se mântuiesc prin rugăciunea în biserica de parohie, prin creşterea copiilor în credinţă, prin milostenie, prin fapta cea bună, prin cumpătare şi prin smerenie.

Să-L rugăm pe Hristos-Mântuitorul ca, prin rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur şi ale Sfintei Cuvioasei Parascheva, să ne lumineze viaţa întărindu-ne în credinţă şi sporind în fapte bune spre slava Preasfintei Treimi şi mântuirea noastră.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Locţiitor de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

Spiritualitate liturgică, ştiinţă academică şi misiune socială.Cuvântul Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel la deschiderea cursurilor Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” din Bucureşti

pf-patriarh-daniel

Ca ştiinţă a mântuirii sau a unirii veşnice a omului cu Dumnezeu, teologia este conştiinţa misionară a Bisericii preocupată de apărarea dreptei credinţe şi de promovarea sfinţeniei vieţii creştine în orice context social-cultural.

Ca atare, în fiecare şcoală teologică ortodoxă, vorbirea despre Dumnezeu pe bază de cercetare, studiu şi expunere sistematică, nu poate fi despărţită de convorbirea cu Dumnezeu în rugăciune, personală şi comunitară. Cu alte cuvinte, formarea teologică este deodată o formare spirituală şi ştiinţifică, o cunoaştere profundă a textelor sacre ale Scripturii şi Tradiţiei Bisericii Ortodoxe, precum şi o cunoaştere adecvată a contextului pastoral-misionar în care trăieşte şi activează astăzi orice comunitate creştină ortodoxă.

Prezenţa Facultăţii de teologie ortodoxă în Universitatea de Stat este o şansă pentru dialogul teologiei cu alte ştiinţe şi pentru cooperarea Facultăţii de teologie cu alte Facultăţi în vederea unei înţelegeri mai ample şi mai nuanţate a contextului naţional şi internaţional în care este chemată Biserica să-şi desfăşoare activitatea ei pastorală şi misiunea ei socială.

Pe de altă parte, prezenţa Facultăţii de teologie într-o universitate laică de Stat prezintă şi riscul unei secularizări ca diminuare a vieţii spirituale şi liturgice a profesorilor şi studenţilor, dacă viaţa liturgică a Facultăţii de teologie îşi pierde intensitatea şi ritmicitatea, iar cadrele didactice nu ţin legătura cu viaţa liturgică a parohiilor şi mănăstirilor.

Ca atare, într-o Facultate de teologie ortodoxă, trebuie mereu apărate şi intensificate atât viaţa spirituală, cât şi studiul ştiinţific, promovând deodată frăţietatea liturgică, colegialitatea academică şi cooperarea misionară, pentru a ajuta Biserica în lucrarea ei sfinţitoare şi mântuitoare.

O teologie vie şi dinamică, profund duhovnicească şi bine documentată, poate fi deodată apologetică şi profetică, apărătoare şi promotoare a credinţei ortodoxe într-o societate din ce în ce mai fragmentată şi secularizată, care are nevoie de vindecare spirituală şi de comuniune existenţială, pentru a percepe sensul ultim al vieţii şi speranţa mântuirii în iubirea eternă a Preasfintei Treimi, descoperită şi dăruită nouă de Hristos.

Ca priorităţi ale teologiei noastre academice pentru viaţa spirituală a Bisericii şi misiunea ei în societate, este imperios necesară continuarea şi intensificarea traducerii operelor Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, antrenând în această lucrare atât profesori clerici, cât şi profesori laici de limbă greacă şi latină, cunoscuţi prin competenţa lor academică.

În acelaşi timp, trebuie intensificat dialogul teologiei cu ştiinţele naturii şi cu ştiinţele umane, pentru o mai profundă înţelegere şi preţuire a tainei existenţei universului şi a caracterului sacru al vieţii umane în Biserică, familie şi societate.

Pe lângă elaborarea teologică actuală, trebuie evidenţiată şi contribuţia teologiei ortodoxe române din trecut la promovarea credinţei şi la viaţa Bisericii ortodoxe prin redactarea şi publicarea unei Istorii a teologiei ortodoxe române sau printr-o Enciclopedie a Ortodoxiei româneşti. Acestea ar putea fi elaborate prin participarea tuturor facultăţilor de teologie din ţară, în coordonare cu Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.

La această Facultate de teologie au predat iluştri profesori de teologie, care s-au făcut cunoscuţi în toată lumea ortodoxă. Aici s-au format zeci de generaţii de teologi şi preoţi. Şi astăzi Facultatea aceasta este chemată să fie un model de conştiinţă misionară eclesială, de cercetare şi colegialitate academică, de cooperare cu alte facultăţi din ţară şi din străinătate.

În acest sens, este nevoie de depăşirea urgentă a tuturor disensiunilor prezente care împiedică astăzi o astfel de afirmare. Totodată, este necesară finalizarea cât mai rapidă a lucrărilor de consolidare şi restaurare a clădirii Facultăţii şi desăvârşirea dotării ei cu toate cele necesare procesului de învăţământ şi cercetării academice avansate. De asemenea, căminul studenţesc trebuie pregătit pentru a găzdui, în timpul vacanţelor, participanţi la conferinţe şi colocvii teologice naţionale şi internaţionale, care trebuie organizate aici.

Acum la început de an nou universitar, care ne aminteşte de studiile personale făcute în tinereţe la această Facultate, dorim să vă încredinţăm pe toţi, profesori şi studenţi, de preţuirea noastră şi de sprijinul nostru pentru ca Facultatea de teologie din Bucureşti să poată ajuta şi mai mult activitatea pastorală şi misiunea socială a Bisericii noastre.

Cu 33 de ani în urmă, în toamna anului 1974, am început să studiez în această Facultate ca doctorand, sub îndrumarea profesorilor Constantin Galeriu şi Dumitru Stăniloae, iar în data de 31 octombrie 1980, am susţinut aici teza de doctorat. Pentru că-i datorăm mult acestei facultăţi, dorim să o ajutăm mult.

Rugăm pe Hristos Domnul, Învăţătorul Mântuirii noastre, să vă dăruiască tuturor bucuria de a primi personal şi a împărtăşi altora lumina cea preaslăvită a Cuvântului Său cel sfinţitor şi mântuitor.

SS † DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

4 0ct. 2007.

Mesajul de felicitare a Patriarhului României din partea cardinalului romano-catolic Christoph Schönborn, Arhiepiscopul Vienei

Prea Fericirea Voastră, iubit şi venerat frate în Hristos,

Biserica Romano-Catolică din Austria se bucură împreună cu Biserica Ortodoxă Română de alegerea Voastră ca păstor şi patriarh. Domnul aşează pe umerii Voştri această măreaţă misiune într-un moment istoric. Aderarea României a îmbogăţit Uniunea Europeană cu o ţară mare şi frumoasă, care poartă pecetea unei culturi creştine. Ea oferă numeroase posibilităţi de dezvoltare acestei ţări şi întăreşte în mod remarcabil creştinii din Europa. Într-adevăr, multe nădejdi se leagă de această înfăptuire.

Bucuria pe care o resimţim pentru întronizarea Voastră este cu atât mai intensă cu cât ea vine să se adauge bunelor şi îndelungatelor relaţii dintre Bisericile noastre, la care şi Prea Fericirea Voastră aţi avut o contribuţie substanţială prin angajamentele cu Fundaţia PRO ORIENTE. Într-adevăr, predecesorul meu, Cardinalul Franz König, a fost primul cardinal al Bisericii Romano-Catolice care a vizitat România în 1967, şi ca urmare, în 1968, Patriarhul Iustinian a venit să ne viziteze la Viena. Ospitalitatea ecumenică, numeroasele schimburi de studenţi şi de profesori, precum şi conferinţele teologice comune au îmbunătăţit şi au consolidat după aceea relaţiile dintre Bisericile noastre.

În Austria, această bună înţelegere ecumenică s-a manifestat prin ajutorul şi sprijinul foarte concret oferit Bisericii Ortodoxe Române de cele două mitropolii ale Bisericii Romano-Catolice – de la Viena şi Salzburg. La Viena, ca Arhiepiscopie, am putut face să înainteze edificarea noii biserici româneşti în mod direct, printr-o contribuţie financiară importantă.

Astfel, cea mai mare parohie românească din Austria şi parohul său, părintele Dr. Nicolae Dura, au găsit la Viena un nou cămin duhovnicesc. Construirea unei biserici ortodoxe româneşti de lemn la Salzburg este acum unul din exemplele cele mai recente pentru această înţelegere ecumenică la nivel practic. Înălţarea acestei biserici a devenit posibilă prin dreptul de construcţie gratuit garantat de Benedictinii de la Mânăstirea St. Peter, precum şi prin finanţarea integrală de către Fundaţia Propter Homines (Vaduz-Liechtenstein), al cărei vicepreşedinte, Dr. Hans Katschthaler, este în acelaşi timp şi preşedintele secţiunii PRO ORIENTE de la Salzburg. Într-adevăr, Arhiepiscopia de Salzburg şi îndeosebi întâistătătorul său, Arhiepiscopul Dr. Alois Kothgasser, şi-au arătat sprijinul deosebit faţă de acest proiect.

Astfel, creştinii Bisericii romano-catolice din Salzburg şi parohia ortodoxă română, cu parohul său, părintele Dr. Dumitru Viezuianu, convieţuiesc într-un mod excepţional.

Cu prilejul întronizării Voastre ca patriarh al tuturor creştinilor ortodocşi din România, vă felicit din toată inima. Fie ca Domnul să Vă binecuvânteze râvna. Încă o dată, Vă încredinţez de rugăciunile mele cordiale.

Întru dragostea lui Hristos, Vă dau sărutarea păcii
+ Christoph Cardinal Schönborn
2 oct. 2007.

Articolele teologice ale preotului Daniel Vraciu din rev. “Felicia”

Psa. Gianina.

Părintele Daniel Vraciu,
Preot al „Aşezământului studenţesc Sf. Ap. Andrei”, din Bucureşti.

Asociaţia “Femeilor Ortodoxe din Maramureş” a plecat cu ajutoare în Vaslui

9w56yzf -

In permanenta maramuresenii s-au gandit si la persoanele care sufera de pe urma capriciilor vremii. De data aceasta au venit in ajutorul familiilor sinistrate din Vaslui, care in luna septembrie si-au pierdut mare parte a agoniselilor de-o viata. Ieri, la ora 18, un tir de 22 tone, precum si un camion de 10 tone au pornit catre localitatea Ivesti, din Vaslui. Mobila noua, lenjerii de pat, articole de imbracaminte, incaltaminte, geamuri, usi, aparatura electrocasnica, toate au fost stranse, timp de trei saptamani, de la oamenii cu suflet din municipiul Baia Mare.

Elevii Scolilor „Lucian Blaga” si „Alexandru Ivasiuc” au facut pachete pentru sinistrati

„De fiecare data, oamenii sunt alaturi de noi si ne sprijina in actiunile caritabile pe care le organizam. Am ramas placut surprinsa ca mai multi agenti economici ne-au dat toate cele necesare pentru cele 91 familii din localitatea Ivesti afectate de inundatii. Dintre acestea, trebuie sa precizez ca 30 si-au pierdut toata munca de-o viata”, a precizat Florica Soponar, presedinta Asociatia femeilor ortodoxe „Mironositele femei din Maramures”. „Printre cei care au dorit sa ii ajute pe sinistrati s-au numarat si elevii claselor I-IV de la Scolile Lucian Blaga si Alexandru Ivasiuc.

Elevii au facut pachete, special pentru copiii din Ivesti. Fiecare a pus cate o jucarie, rechizite, precum si hainute. Pe aceasta cale, dorim sa le multumim tuturor persoanelor care ne-au intins o mana de ajutor”, a spus Florica Soponar. Cei care au ajutat la incarcarea pachetelor si a materialelor au fost si elevii de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sf. Iosif Marturisitorul” din Baia Mare.

In localitatea Ivesti, delegatia maramuresenilor va fi intampinata de preotul Cristian Ionica Barcau. Cu ajutorul acestuia, donatiile vor fi depozitate si distribuite oamenilor greu incercati de inundatii.

Cf. sursa.

Psa. Gianina.