Cum se naşte râsul ? [III]

Vinul se degustă…nu se bea!

Bun e vinul ghiurghiuliu… vine din turceşte. Şi cine bea ghiurghiuliu, crede că e vorba despre ameţeală de vin nefermentat…Însă nu, frate: ghiurghiuliu înseamnă roşu-deschis, trandafiriu! Putea să însemne şi castaniu, că Gică bea de stinge.

În expresia mi-a secat apa în gură sau sunt în perioadă de secetă, Gică vrea să spună că e lihnit [adică însetat] după votcă, vin, ce-o fi acolo…. Când vrea să spună ceva nu mai contează cuvintele ca la mine, ci el o spune de-a dreptul, el spune ce simte. Adică vorbeşte…instinctiv. Te vede, doar te vede…şi te dă în aia a mă-tii pentru că eşti dat dr******. La el să te înjure este un fel de bună-ziua, ciao, good morning…E un reflex…de limbaj, un reflex de…promptitudine.

Gică te loveşte prompt cu un… sărut de curtoazie; cu unul lingvistic. Dacă X, om stilat, se screme trei minute pentru o frază de o palmă lungime, pentru Gică pronunţia sau mai degrabă pronunţarea pe teme sociale, presante, politice, economice…e o nimica toată. El îşi bagă imediat în toată politica, îi dă dr*** pe toţi, le …la toate mamele lor, poate scuipa chiar ecranul, face tumbe, se smuceşte, te smuceşte de mână, de nervi îţi poate şuta una în c** şi ţie…pentru că este…incendiar.

Gică a învăţat toate aceste expresii, privirile de o clipă, fulgerătoare, întorsăturile de spectacol de la televizor. El are color, are plat televizorul, e cu mână…dar are nervozitate poroasă, distructivă/distractivă…în mişcare. Când încep ştirile începe şi discursul său anti-prezidenţial, anti-naţional, anti-burghez, anti-UE, anti-Bush, anti-antilope, anti-grauri, anti… E o descărcare de neuroni compactă. Desigilarea comportamentului său aberant, ca o veioză care cântă folk este…aglutinantă.

Nu s-ar zice că e de vină ştirile, că vremea de afară e în schimbare, că strategia de implementare a banilor în buzunarul românilor tinde a se diminua constant…Ci cred că e vorba de un sindrom: de sindromul gustului fals-scârbit de toţi şi de toate. Gică, aşa cred eu, vrea să se dea şi el de intelectual, de cugetător, şi de aceea spune că nu merge nimic în ţara asta, că totul e corupt, că industria e în paraşută, că nu merge nimic bine.

Aşa l-a învăţat televizorul: că dacă dracui cu spume, dacă faci spume ca ăia de la televizor, care iau bani ca să ne înşire minciuni pe… rulantă, te faci…intelectual. Însă, mai ales, pentru că mănâncă/mânca rulade…Gică face şi mai spume. Totul e de la mâncare, de la rulade.

Ştiţi de unde vine chestia… cu spumele? De la caii alergaţi prea mult, care le iese transpiraţia prin piele, ca o spumă albă….şi care nu e deloc urâtă…pentru că, calul chiar a fost muncit ca să facă spume. Dar expresia e urâtă cu spume, frate, nu vine de la cal. Sau: a face spume la gură…înseamnă a vorbi mult, în exces, cu patimă, ca Gică, care ar mânca televizorul…dacă ar fi o ruladă.

Zis şi făcut. Într-o dimineaţă Gică a făcut miting, el, cu nevastă-sa, cu copiii lui, cu toată strada, cu toată planeta unde sta el. A făcut miting pe viaţă şi pe moarte. S-au întâlnit, şi-au zis-o neaoş, cu emfază….şi au început să strige că: nu se mai poate!!!! Au strigat în neştire ore întregi, zile, luni….Era un SF de strigăte, un fel de CAP de emoţii, un fel de UE de discriminări.

Dar…nu au primit nicio indexare, nicio litră cu ţuică, nicio macaroană, nicio somniferă. Că vorba dictonului: dacă nu dormi…naşti monştrii. A fost o perioadă când Gică a dormit buştean la domeniul activism. El dormea în front, dormea pe el…aţipea de-a-mpicioarelea. Dar de când a venit preşedintele Băsescu, marele om de stat al momentului, el a stat drept, frate, a zis: dreptate şi adevăr, a zis: noi nu ne vindem ţara… A intrat în el un spirit de competiţie, un tupeu nemăsurat, de nu te mai urci la Gică la nas nici cu aeroplanul.

Pentru că el e în stare să sfărâme pietrele în pumni chiar dacă drăcuie pe toată lumea, că, deh, oamenii au şi ei defectele lor…Ce să faci cu defectele oamenilor? Dacă le elogiezi…greşeşti. Dacă le amendezi prea mult…înfierbânţi. Dacă le zici în două ape…necsam, frate, şi asta e rău! Cum o dai…tot roză e. Roz bombon este o altă chestie ca şi: nu o mai da la întors.

Premeditată. Adică pre + meditată. O meditezi înainte şi apoi o faci. Când o faci, o faci premeditată…adică condamnabilă. Dar Gică nu are el chef cu Dumnezeu, cu Sfinţii, cu Biserica…La el banu e ochiul dr******, dar e bun la portofel. Bani premeditaţi. Adică prima dată îi pretinzi…şi apoi îi învârţi în portofel, şi spui că i-ai câştigat cinstit. Sunt banii în portofel la mine? Sunt! Deci dacă sunt…sunt ai mei, sunt bani munciţi. Iar dacă sunt bani munciţi, atunci sunt plătitor de taxe şi impozite, de şpăgi, de acareturi…de amnistii.

Aha…Deci aşa stă treaba?! O dai la învârtit, o dai cu râsul, partea a treia, mai vine şi partea a patra, şi îţi arde de morală?!! Ce morală, frate? V-am mai zis-o pe asta, dar o repet. Există un om în România, fost profesor de Filozofie, care merge pe stradă şi strigă: Kant! El este adevărul! Adică non disputatione ce este în bed headul omului. Ce are, are, e pus deoparte, e al lui. Ce, eşti gelos?!

Partea a patra va fi sau nu va mai exista. Poate că va mai fi, nu?!….

Acelaşi, prietenul inimitabilului Gică.