La ieşirea la pensie a blogului…”La pătrăţosu”

La mulţi ani, pensionarule!

Motto:

Nu vă pot spune ce satisfacţie am avut (păcătoasă, dar păcatul mărturisit e pe jumătate iertat, nu?) cînd am trecut vijelios pe lîngă (la vremea aceea) cele 57000 de accesări ale lui Bastrix şi l-am lăsat în urmă cu ochii în lăcrimi, mirîndu-se de baptiştii cu multe emoticoane )

Pastorul baptist Marius D. Cruceru,

19 oct. 2007, când s-a pensionat ca blogger.

Deşi evocările se fac post-mortem, e bine să începi de pe acum, să începi…cu pensionarea. Când omul se pensionează trebuie să îi dai baston, pălărie, o bucată de ciocolată, un pieptene, un emoticon… Însă, să nu divagăm! Avem lucruri serioase de discutat, şi comunitatea online e cu ochii pe…ceas.

Băi, fratele meu de culoare albastră, n-am văzut articol mai orgolios decât cel de astăzi al fratelui Cruceru, de când mama m-a făcut! L-am citit cu vocea tare, l-am recitat, ne-am râs pe noi din răsputeri…poate o să şi-l înrămez, cine ştie?, şi când vine unul pe la mine sau altul, îi spun: Priveşte aici, bătrâne! Dacă vrei să ştii cum arată cele 8 păcate capitale, amestecate cu alte o mie, ia de citeşte, frate, studiază!

Însă, pardon, aici avem de-a face cu o evocare, nu cu o şezătoare. Motto-ul emisiunii curente, cel din dreapta-sus, are nevoie de o punere în pagină corectă. Să privim indicatorul de normalitate al confratelui nostru, adică producţia sa după un an de blogging, pe blogul său principal, pentru că mai are 5-6 în dotare [atât ştim noi…deocamdată]:

October 2007 (53)
September 2007 (80)
August 2007 (89)
July 2007 (88)
June 2007 (46)
May 2007 (46)
April 2007 (32)
March 2007 (31)
February 2007 (5)
January 2007 (1)
November 2006 (1)
October 2006 (1)

Toate adunate sunt 473 de postări

Atât a putut omul, atât a făcut. Dar dânsul spune: „Sute de pagini, zeci de mii de cuvinte, mii de comentarii, dar a meritat. Din plin”. Dacă dânsul are  473 postări şi are sute de pagini şi zeci de mii de cuvinte, noi, la postările noastre kilometrice, care au ajuns acum, doar la 1169, fără paginile auxiliare, din dreapta sus, care nu intră în calcul şi în afară de scrierile de pe celelalte bloguri ale noastre, noi ar trebui să fim de vreo 10 ori mai mândri decât dumnealui. Dar mândria e caracterul dracului….şi nu ne place să ne complăcem cu el.

Deci, felicitări, domnule Cruceru! Nota 10 la scris şi la numărul de pagini. Sunteţi şi veţi rămâne cel mai bun dintre pastorii baptişti de pe wordpress, o adevărată mirare a mea, o adevărată semilună ivită dintre norii Oradei spre…Bucureşti.

Însă, gura mândrului…adevărul grăieşte. De ce grăieşte adevărul? Pentru că aşa a vrut gura dumnealui: să mai zică şi adevărul! Când dânsul s-a panicat de prezenţa noastră, numai a noastră, s-a întâmplat pe la începutul anului, prin lunile aprilie-mai 2007. Blogul său a apărut pe 19 octombrie 2006 şi a scris o mică zgaibă acolo. În luna noiembrie la fel: o altă mică postare. Noi am apărut pe 6 decembrie 2006, cu vreo câteva zeci de postări odată şi 4 pagini paralele iar dânsul nu a scris nimic în decembrie 2006. În ianuarie 2007 a scris doar o postare. DACĂ VREŢI SĂ VEDEŢI CÂTE AM SCRIS NOI ÎN LUNILE IANUARIE-FEBRUARIE 2007, VĂ STĂM LA DISPOZIŢIE CU LUNILE PE BLOG.

În februarie 2007 a scris 5 postări. Începe să ne vadă. Şi vine şi fatidica zi de 15 februarie 2007, când domnul Cruceru vine la noi pe blog, pe amărâtul nostru blog de ortodocşi, şi ne face primele comentarii:

  1. patratosu | marius.cruceru@gmail.com | patratosu.wordpress.com | IP: 86.120.60.222Imi permiteti o sugestie?
    scoateti trimiterea la site-ul de fotografie,
    nu puteti controla ce apare si unele fotografii nu se potrivesc pe acelasi site cu “imagini cuvioase”

    acelasi mc

    Feb 15, 11:29 PM — [ Edit | Delete | Unapprove | Approve | Spam ] — Anuntam a 5-a prelegere a Cursului online de Tologie Mistica Ortodoxa

  2. patratosu | marius.cruceru@gmail.com | patratosu.wordpress.com | IP: 86.120.60.222Stimate domnule Dorin,
    va felicit pentru acest curs si pentru intregul site.

    este nevoie de acest fel de initiative si in cadrul cultului dumneavoastra si in cel din care eu fac parte.

    sa auzim de bine si Doamne ajuta!

    Feb 15, 11:28 PM — [ Edit | Delete | Unapprove | Approve | Spam ] — Anuntam a 5-a prelegere a Cursului online de Tologie Mistica Ortodoxa

Istoria consemnează această întâlnire de gradul 4 cu mare emoţie. Nu ştiam cine este, ce vrea şi de ce…ne atenţionează asupra unor lucruri. Sau de ce constată unele lucruri. Ne informăm rapid…şi…

Răspundem domnului profesor Marius Cruceru:

  1. bastrix | dorinfather@yahoo.com | bastrix.wordpress.com | IP: 86.121.32.243Domnule profesor,

    ne bucura elogiul dv. si pasul pe care l-ati facut, acela de a trece din umbra cititului la comentariul la vedere. Tocmai de aceea, pentru acest gest, sunteti in blogroll-ul nostru de astazi, atitudine de care nu ne bucuram din partea dv. sau din partea asociatiei Agora Christi, desi noi, ca preot ortodox, stim sa elogiem munca unor frati neoprotestanti sau evanghelici, cum va denumiti de ceva timp in discutiile private sau colocviale.
    Cred ca asta face diferenta.
    Daca avem noblete si stim cine suntem nu ne temem sa vorbim si sa apreciem pe cei cu vederi deosebite. Ci dimpotriva, ca profesor de Patristica, dv. stiti ca Parintii Bisericii celei una nu numai ca aveau noblete ci simteau realitatea iconomiei lui Dumnezeu cu omul ca pe un flux continuu al vietii lor.
    In ceea ce priveste imaginile de la Flickr ele sunt paradigma a ceea ce este lumea si a ceea ce este omul in afara Bisericii lui Hristos, a Bisericii Ortodoxe.
    Oamenii transfigurati ai Bisericii intra in categoria Imagini Sfinte si Cuvioase.
    Intre omul gol de har si omul plin de har se face diferenta, se simte diferenta.
    Pe mine nu ma doare diferenta, daca pot sa o disting.
    Nu ma streseaza marturia dv. personala despre credinta pe care o impartasiti.
    Insa se dovedeste ca nu aveti transparenta prea mare atata timp cat numele dv. sau cultul din care faceti parte nu are o evidenta izbitoare pe blog, adica lipsesc cu desavarsire.
    Asta dovedeste ca inca sunteti tributarul/i cameleonismului religios, pastrat din fostul regim, unde, intre adeptii dv. sunteti Biserica lui Dumnezeu iar in afara sunteti neidentificabili confesional.
    Ma rog, astea sunt problemele dv. Noi asteptam intrarea in Sfantul si Marele Post si umplere cat mai multa de pocainta si har.
    Va dorim si dumneavoasta pocainta si bucurie.
    Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.

    Feb 16, 11:37 AM — [ Edit | Delete | Unapprove | Approve | Spam ] — Anuntam a 5-a prelegere a Cursului online de Tologie Mistica Ortodoxa

Adică, cu actele la vedere. Domnul profesor reintră în penumbră. În martie se apucă de treabă: 31 de postări. În aprilie scrie: 32. Eforturile sale sunt grele sau face eforturi. Când nu cam scrii şi scrii o pagină, ţi se pare că ai scris o carte. Prăpăd de greu!

În luna mai reapare pe blogul nostru cu un mesaj trăsnet:

  1. patratosu | marius.cruceru@gmail.com | patratosu.wordpress.com | IP: 86.120.60.236da! )

    May 25, 9:49 PM — [ Edit | Delete | Unapprove | Approve | Spam ] — M-am gândit să protestez „altfel”: paste-ist.

Eeh, nu e tare?! E beton…Cred că prin mai-iunie 2007 [la oboseala mea de acum, e normal să nu mai îmi aduc aminte exact] a început atacul la cele 57 de mii de accesări ale noastre, corecte, muncite, netrucate. Dacă o singură săptămână, reţineţi, dăm drumul la scripturile de auto-votare ale blogului, de care am făcut rost, avem … o sută de mii de accesări într-o săptămână. Însă acest lucru nu se va întâmpla. Urmăriţi-ne zilnic…şi o să vă daţi seama de acest lucru: nu vor fi niciodată salturi spectaculoase în monitorul nostru de accesări!

Adică domnul Cruceru are peste 200 de mii de accesări acum, fasonate cu grijă, adică trucate…cu mii de ajutoare interne şi externe, trase de păr. Ce s-ar întâmpla dacă peste o săptămână am avea… 100.000 de vizite odată? Nu?!! Am părea mai deştepţi decât suntem? Am scrie mai mult? Dacă ar comenta în neştire o trupă de ciraci de-ai noştri, nişte vai de mama lor de comentarii, mi-ar face articolele mai …deştepte? Nu prea cred.

La câţiva dintre ucenicii şi prietenii mei le-am interzis să scrie comentarii pe blogul meu [îmi scriu în mod privat] şi să mă ajute cu clicăreala… Asta când a început să-i enerveze campania de auto-voting a domnului Cruceru. Detest la culme să mă auto-mint, să mă auto-înşel cu beculeţe, cu sclipici, cu descântece… care astupă urechea conştiinţei.

Să urmărim scorul, totuşi! Odată cu luna iulie-august 2007, era şi domnul Doru Pope în circuit, care atinsese cote delirante tot la fel de …straniu, a început marele orgoliul al pastorului baptist şi al colegilor şi ucenicilor săi…de a face din la pătrăţosu cel mai bun, cel mai viril, cel mai incendiar, cel mai suprem blog. Iarăşi nu mai ştiu luna, s-a intrat în auto-voting înspăimântător. Articolele sale erau tot la fel de mici, tot la fel de slabe, nu se refereau niciodată la teologia baptistă, erau cancanice, la un moment dat a avut străluciri frumoase, dar numai când a fost vorba de persoana şi familia sa…dar comentarii gârlă.

Câtva timp nu ştia cum să pună filme de pe You Tube şi îl enerva asta. Tocmai de aceea nu a pus multe. Părerea mea, nu?! Până la urmă şi-a dat seama. Când vorbeşte în ultimul său articol de astăzi, despre faptul că domeniul său este 70% plin, se referă de fapt la cei 50 mb de fotografie pe care îi are, pentru că domeniul free pe wordpress, în ceea ce priveşte scrisul, adică postările, este nelimitat. Poţi să scrii mii de postări, dacă te duc brâiele de la pantofi şi există şi moduri de a pune fotografii fără să foloseşti contul wordpress, dar pe asta nu o ştie. Eeeei, alta!… Bravo lui!

Am avut polemici de-ale lui peşte cu dumnealui în momentul când am scris, când am scris că am vorbit cu un baptist…şi am simţit draci în el. Asta l-a enervat teribil. Apoi a fost chestia cu Wurmbrand. Atunci, ca şi când l-aş fi înjurat de mamă, pe el şi pe prietenii dumnealui…au început comentariile, injuriile, beştelelile… Şi prostie mare am făcut că nu le-am dat pe toate, fir a păr, la comentarii, ci le-am şters. Era să îmi ia blogul foc şi nu mai multe!

Bineînţeles că era dezolant să văd cum apar, pe fiecare zi, blogul lui X, blogul lui Y, toţi baptişti, care nu spun nimic despre ei, despre ce cred ei…ci taie frunză la câini majoritatea. Mai sunt şi unele excepţii notabile. Erau şi sunt vreo 6-7 bloguri în primele 100, pe faţă, baptiste [adică aşa, cu dute-vino] şi ele ne vizează numai pe noi. Pe altul cine? Nu?! Ce rost are un blog baptist pe primele locuri în top, aşa cum a spus domnul Cruceru astăzi, decât din orgoliu?

Adică ei o are mai mare…şi noi mai mică…Mă refeream la cota de popularitate. Însă, are dreptate: intră 10 pe blog, prieteni de-ai săi, ucenici, pastori şi confraţi de universitate, fraţi şi surori…şi deschid o pagină de zeci de ori. Pagina care vrea să intre în top, aia intră! Vezi acum două minute, în postul postărilor, în primele 10, un articol al său, iar peste 10 minute e alt articol de-al său în top ten. Băi, frate, te minunezi! Zici că nu e adevărat. Mă duc să citesc articolul…şi bineînţeles, e dăla fain…Lol! Îmi trecea repede curiozitatea.

Când am încercat scripturile de care vă spuneam, am făcut un blog experimental pe care l-am rejectat în aceeaşi zi. Am zis să vedem dacă e chiar aşa. Eu am intrat de la un calculator, de la altul, alt prieten a intrat de la altul, iarăşi am intrat…şi în două ore aveam… 7000 mii de vizite. Scriptul face 100 de accesări la fiecare declanşare a sa. Am zis că nu e adevărat. M-a enervat teribil când mi-am dat seama că noi am putea avea un jaf de widget care multiplică traficul în comparaţie cu alţii…nu?! Am şters blogul acela şi gata. Aveam un blog cu o singură postare…şi 7000 de vizite. Tare, nu?! Dacă mă vedea cineva zicea că sunt genial rău. Adică, domnul Ciutacu genial…şi mai veneam şi eu. Nu există aşa ceva…frate! Doi nu să poate. Numai unu. Domnul Ciutacu, autointitulatul geniu al Carpaţilor şi atât!

Scuze că iar am divagat! Ce să mai zic?! Ne bucurăm că fratele Marius Cruceru şi-a ales partea cea bună. Pensionarea e întotdeauna turtă dulce. Poate că o să ne dea, până la urmă, tot cursul de greacă şi, măcar, vreo 3-4 predici de-ale domniei sale, ca să mai vedem cum e cu stilul, cu conţinutul, cu sintagmele în predica baptistă contemporană din congregaţia sa.

Domnul Ţon, dacă acum s-a pătat, trebuie să-i echivalăm multele sale predici la noi parametrii. Domnul Cruceru, fiind dintre cei nepătaţi, dintre stegarii noii generaţii, ca şi domnul Mihail Neamţu al nostru, dintre cei care se dezic şi osândesc vehement, pe cei care au făcut compromisuri, pe cei care s-au mânjit cu comunismul ista, trebuie să ne dea noi exemple de moralitate, verticalitate şi candoare.

Mă încearcă acum emoţia despărţirii. Nu-i aşa, orice despărţire e dureroasă. Îmi întind ambele braţe, domnule coleg David Marius Cruceru, şi vă îmbrăţişăm, da, pe dv., care v-aţi arătat atât de bun şi de cameleonic cu noi, încât, toate manualele de sectologie pe care le învăţaserăm, au pălit pe lângă puterea dv. de penetrare a zidurilor inamice!

Ne cerem iertare că nu am ştiut cât orgoliu vă animă şi cât de mult aţi vrut să ne… faceţi la rating! Ne cerem iertare că nu v-am luat niciodată în seamă în serios…şi dv. v-aţi bătut cu morile de vânt, ca sărmanul Don Quijote. Avem partea noastră de vină, frate David, că nu am fost mai proşti decât trebuia, ci, dimpotrivă, am scris aşa cum scriem noi de obicei. Dv., cred că înţelegeţi, că noi mai avem şi viaţă personală şi alt scris, şi alt vorbit pe lângă vorbiturile astea de pe blog, ca şi dv. de altfel. Şi cred că v-aţi cam pus problema: Bă, nebunu ăsta scrie în neştire pe blogul ăla al lui. Ce cărţi are mă ăsta, dacă aici scrie aşa de mult, că toţi baptiştii noştri, calfe şi zidari, nu îi fac faţă?!

Chiar şi acest scris, după munca şi slujbele de astăzi…e un efort totuşi prea mare….Dar, pentru dv…pentru pensionarea dv., ne-am mai stors puţin de vlagă.

În încheiere: să ne iertaţi că şi noi…v-am iertat, frate David! Aţi auzit că noi ne cam rugăm pentru vrăjmaşi… Asta e de bine, este evanghelică. Şi dv., cu siguranţă, vă rugaţi pentru vrăjmaşi. Eu nu vă sunt vrăjmaş, vă sunt prieten. Unii dintre rarii dv. prieteni, care nu vă suportă orgoliul, mârlănia, care vă detestă tertipurile, căruia nu îi place hoţăria dv. nici în ruptul capului…dar care vă stimează zelul, domnule, zelul dv! Ştiţi cum e cu zelu în greacă: e ca un jug!

Dumneavoastră aveţi jugul dv, zelul dv! Când vă apucă pandaliile, chiar dacă vă doare inima, chiar dacă invocaţi nu ştiu ce sacrilegiu, chiar dacă vă daţi de martir, de tată, de pastor, de înger…tot faceţi ce aveţi în gând să faceţi. Asta îmi place la dv., frate David: zelul nebunesc, zelul de peste tot ridicolul, zelul şi iarăşi zelu!

Vă urăm o pensie uşoară, sper să prindeţi noile indexări ale guvernului Tăriceanu 3, şi, cultul dv., conducerea, ştiu eu ce sponsor, să vă publice blogul odată, ca să vă astâmpăraţi aleanul, să vi-l publice ca pe o…nestemată. Acesta ar fi apogeul orgoliului dv. Dar, zicem ca Nietzsche: omenesc, prea omenesc.

La gară…şi n-am cuvinte!

Pr. Dorin, vă salută din mers.

E bine să ai ce scrie. Sau, să aduni vara…ca să ai iarna

pasi-spre-mai-sus.jpg

Ieş. 9, 8: αἰθάλης καμιναίας = funingine din cuptor. De la καμιναία [caminea], -ας, ἡ vine cămin şi şemineu. Acest καμιναία e sinonim cu furnace. Adică niciun cămin nu poate fi fără foc, fără cuptor. Şi nu e nicio casă fără foc, că mâine-i Moş Crăciun, spune colindul.

Ce este şemineul? O sobă joasă, mare, zidită în perete, cu vatră larg deschisă; cămin. Dicţionarul spune că vine de la fr. cheminée. Dar vine de fapt şi de fapt de la grecesul καμιναία, prin nişte modificări lingvistice specifice limbii franceze.

***

Este stubborn as a mule, adică: încăpăţânat ca un măgar/catâr.

***

Ieş. 9, 19: a căzut ἡ χάλαζα, adică grindină/ hail în en.

***

Ieş. 9, 25: βοτάνη = vegetaţie. De unde Botanică= ştiinţa care se ocupă cu ierburile.

***

Tot în Ieş. 9, 25 apare τὰ ξύλα = pădure/copaci, de unde ξύλον = copac. De aici avem noi pe xilofon, adică instumentul făcut din lemn de copac, din lemn de pădure sau, mai la fix: lemn care răsună.

***

Protosinghel Popa Ioasaf-Ioan : „Mijloace morale de îndumnezeire a vieţii creştine după Sfinţii: Vasile cel Mare, Pahomie şi Ioan Cassian”, Buc, 1983, p. 338, teză de doctorat, ms. dactilografiat. / 276 [p 71] S2 / 19999, FTO. Conspecte din această teză:

p. 3: σκέω (asceză) e prezent doar de trei ori în Vechiul Testament.[1] În NT, acelaşi cuvânt apare doar o singură dată şi cu sens general.[2]

p. 6: Sfântul Pahomie se naşte într-o familie de ţărani, aproape de Ezneh, în Egiptul de Sus, spre anul 286 sau 290 şi e crescut în religie păgână. Bătrânul său e Sfântul Palamon. A fost în bune relaţii cu Sfântul Antonie cel Mare. În 323 întemeiază o mănăstire cu viaţă de obşte, într-un sat părăsit, la Tabene, în Egiptul de Sus. Până la sfârşitul vieţii, mai înfiinţează alte 8 aşezări de obşte. Adoarme la 346.

p. 7: Sfântul Pahomie e primul ctitor al vieţii monahale de obşte.[3]

p. 9: Sfântul Vasile cel Mare, găseşte mai bine de 1500 de texte pentru susţinerea vieţii ascetice, pe care le clasează în regulile monahale şi asceticonul său[4].

p. 26: „desăvârşirea se poate atinge de orice creştin, indiferent de locul unde trăieşte, de munca pe care o face, de vârstă sau de sex”. „Fecioarele (cei din viaţa monahală – n.n.) rodesc o sută, văduvele (caştii din lume – n.n.) produc şaizeci, creştinii căsătoriţi rodesc treizeci”, spunea Sfântul Cezar de Arelate[5].

p. 46: „Sfântul Cassian găseşte că există trei feluri de vocaţii: prima – cea de la Dumnezeu, a doua – cea prin mijlocirea oamenilor, a treia – cea de nevoie”[6].

p. 52: „adevărata frumuseţe a vieţii şi învăţăturii duhovniceşti nu poate fi savurată decât pe măsura trăirii personale”.

p. 59: „cavernele inimii”.

p. 60: „Ceea ce se condamnă în primul rând la păcat este intenţia”.

p. 64: „Cuvântul virtute vine din latinescul „virtus” şi traduce termenul grecesc αρετη a cărui semnificaţie a fost la început de „putere”, „forţă fizică”, apoi de „tărie psihică”, trecând în creştinismul primar cu sensul de „năzuinţă continuă a credinciosului, ajutat de harul divin, spre împlinirea faptelor bune”, cf. Teologia Morală, vol I, p. 338-342.

p. 69: „Procesul despătimirii este însuşi procesul pocăinţei continue”.

Ascetica şi Mistica, p. 73, vol III, Morală, pentru „subconştient” la Fericitul Dumitru.

p. 120: „Când un trăitor în evlavie cade în acelaşi păcat ca şi unul indiferent, ei nu trebuie pedepsiţi la fel”.

p. 146: „Fecioria în adevăratul ei sens este ferirea de orice păcat, căci un singur păcat, de orice natură ar fi el, creează condiţii pentru declanşarea poftei trupeşti”.

p. 149: trupul „este un fel de sinteză a cosmosului”.

p. 154: „dreapta socoteală este numită şi „ochi al sufletului””.

p. 163: „Rugăciunea continuă este săvârşirea oricărui lucru pentru slava lui Dumnezeu, vederea în orice lucru a degetului Creatorului, pătrunderea raţiunilor din lucruri şi zburarea pururea cu mintea la Dumnezeu”.

p. 188: „Destăinuirea…(este) mijlocul principal pentru identificarea şi diagnosticarea răului”.

p. 221. Sfântul Benedict de Nursia adoarme în 549.

p. 223: Sfântul Benedict a cunoscut opera ascetică a Sfântului Vasile, prin intermediul traducerii lui Rufin, (dar şi prin intermediul traducerii Fericitului Ieronim), cf. p. 311: J. Gribomont, „Histoire du texte des ascetiques de S. Basile”.

p. 311, n. 1438: Rufin a stat 5 ani pe lângă Sfântul Ioan Gură de Aur.

p. 229: μονασθηριον = locul unde vieţuiesc monahii.

Această teză a fost prima carte pe care am conspectat-o, ca masterand, de la biblioteca facultăţii. Părintele e de la Mănăstirea Ciolanu-Buzău. Teza a fost făcută sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman.

***


[1] Cf. „Concordance to the Septuagint…” , by the Late Edwin Hateh and Henry A. Redpath, vol.1, Oxford, 1987, p. 172 ( la autorul nostru e la p. 233, pentru că notele sunt puse la final) : II Mac. 15, 4 (Domnul a poruncit să nu lucrezi [ ασκειν] în ziua a şaptea), IV Mac (apocrifă) 13, 22 şi 12, 11, găsim cuvântul : ασκητης , cu sensul de „a lucra”.

[2] Cf. p. 233: F. Ap. 24, 16 : „…mă străduiesc (ασκω) şi eu ca să am întotdeauna înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor un cuvânt neîntinat”.

[3] Cf. p. 236: după cum spune O. Bardenhewer, în „Geschichte der altkirchichen Literatur”, Dritter Band, Freiburg im Breisgau, 1923, p. 83: „Pahomie este fondatorul vieţii de obşte în Egipt”.

[4] Cf. p. 239 : J. Gribomont, „Le monachisme au IV-e siècles en Asie Mineur : De Gangres au Messalianisme”, în Studia Patristica, vol. II, partea a II-a, Oxford, 1957, Akademie, Verlag-Berlin, p. 407.

[5] Cf. p. 248: Cuvântarea 6,7 în „Textes choisis”,traduits et prèsentès , par A. Blaise, Namur, 1962, p. 36-37.

[6] Cf. PSB 57, p. 346-348.

***

Unul dintre Sfinţii Părinţi, vorbind despre Mt. 24, 28 spunea, că „stârvul” e însuşi Domnul, căci S-a făcut aşa prin Răstignirea Sa, în ochii celorlalţi. În GNT avem : ὅπου ἐὰν ᾖ τὸ πτῶμα, ἐκεῖ συναχθήσονται οἱ ἀετοί.”: căci acolo unde va fi cadavrul / stârvul, acolo se vor strânge/ se vor aduna (şi) vulturii”. Unde va fi Hristos, vom veni şi noi să ne împărtăşim.

Cine are viaţă îngerească, vulturească, mare să se apropie de Hristos şi să se împărtăşească duhovniceşte cu El. Conform BibleWork 0.7., în varianta GNT, avem pentru NT, de 6 ori folosit pe τω πτωμα, pe când în SCR doar de două ori. Mt. 14, 12 vorbeşte de trupul mort al Sfântului Ioan Botezătorul. El e luat de ucenicii săi şi înmormântat. Mt 24, 28 – pe care îl discutăm – e al doilea loc amintit de GNT. La Mc. 6, 29 tot despre Sfântul Ioan. Mc. 15, 45 vorbeşte de Trupul Domnului, pe care Pilat i l-a dat Sfântului Iosif din Arimateea. Celelalte două locuri: Apoc. 11, 8,9.

***

George Ivaşcu, Istoria literaturii române, vol 1, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, 630 p. (de la Facultatea de Litere). Pentru Sfântul Antim Ivireanul p. 230-233.

P. 231 se ocupă de moartea sa martirică: Mavrocordat, „obţinu caterisirea de la patriarhul din Constantinopol şi-l trimise în exil spre Sinai, cu ordine secrete. Pe drum, după poruncă, escorta turcă îl hăcui cu săbiile.

După altă versiune, tot contemporană, domnul ar fi organizat o execuţie exemplară chiar în capitală, în faţa clerului îngrozit, după practica în vigoare în împărăţia sultanilor, de unde venea”.

Ivaşcu nu înţelege prea bine teologia Sfântului, tocmai de aceea scrie: „Antim nu este un teolog profund sau un exeget original”[1], însă recunoaşte totuşi: „dar are un dar excepţional de a-şi întreţine auditoriul într-un stil elevat şi totodată accesibil”. [2]

Comentariul autorului suferă de mute tare. I se pare că nu e cât Bossuet, pentru că nu a „avut simţul grandios al destinului uman”[3](sau decât Miron Costin) şi că nu a avut „o experienţă de viaţă multilaterală”[4], dar „este un Coresi, un Ispirescu al teologiei ortodoxe”[5].

Nu mi se par frumoase şi pertinente alăturările lui. Nici comentariile nu sunt relevante, ci unele sunt chiar hilare. Lui Ivaşcu i se pare că face o „exagerare” conştientă Sfântul Antim, când arată păcatele vremii sale[6], deşi, cu o frază mai înainte, îl catalogase ca un diagnostician al moravurilor societăţii, asemenea Sfântului Ioan Gură de Aur[7].

Dar dacă l-ar fi citit pe Sfântul Ioan şi ar fi fost atent la ce a predicat Sfântul Antim, ar fi observat că ambii au luptat nu cu nişte moravuri de basm, fantasmagorice, ci cu unele reale, că nu le-a exagerat deloc şi, că multe din păcatele vremii de atunci, sunt şi azi, se perpetuează; după cum, şi el citează pasajul de la pagina 232, unde : ne batem părinţii şi îi ocărâm, necinstim conducătorii ţării, blestemăm pe arhierei…bisericile le ţinem ca pe nişte grajduri”… şi celelalte[8].

Literaţii grăbiţi, înţeleg tot la fel de superficial cărţile noastre ortodoxe. În locul unor comentarii de bun simţ măcar, găseşti tomuri întregi de scrieri, cu date mai mult sau mai puţin obiective, dar explicitate haotic, injust, fără simţul realităţii.

Înainte de p. 227, avem o pictură murală de la Sfânta Mănăstire Hurezu : „Judecata de Apoi” (alb-negru din păcate). Dacă tot nu avem o discuţie serioasă în această carte, măcar aici să ne oprim. Râul de foc curge pe tot planul. Demonii sunt goi; cei care sunt chinuiţi de către ei de asemenea. Sfinţii Îngeri sunt în poziţie de luptă, în costume militare. Vezi în foc doi arhierei – planul de sus – dar şi capete încoronate.

Deasupra unora dintre cei care sunt chiuiţi apar diferite cuvinte: probabil cu detalii despre păcatele lor. Sfinţii Îngeri înţeapă cu suliţele lor albe, care au la capete 3 colţi, pe dracii care vorbeau de rău un om Sfânt, dar şi pe cei din focul nestins. Dracii au suliţe negre, aripi negre (unii), cozi, coarne, bărbi şi figuri urâte. Doamne, scapă-ne pe noi, de pedeapsa cea veşnică şi ne miluieşte! Apare în plan şi un fel de porc mistreţ, cât şi un balaur. Multe prezenţe.

***

Cel mai vechi manuscris al Didahiilor Sfântului Antim, este ms. 3460, B.A.R., din 1722-1725 şi se dau două pagini într-o ilustraţie. Începutul muceniciei Sfântului Ioan cel Nou are cea mai veche copie din 1439 şi anume, a lui Gavriil Uric. Sfânta Mănăstire Voroneţ a fost zidită de Sfântul Ştefan cel Mare în 1488, în amintirea luptei din 1476. Aceasta a fost mărită şi pictată în exterior de Petru Rareş.

***

Statueta zeiţei Venus, din bronz, sec II d. Hr., descoperită la Potaissa – Turda o prezintă cu sânii goi, dar acoperindu-şi sexul. Se pare că şi atunci frumuseţea era vrută mai mult goală, decât împodobită cu bunul simţ. Pornografia veacului nostru are rădăcini mult mai vechi, decât am vrea noi. Pornografia „sacră” a idolatrilor, nu era decât „venerarea” trupului, a senzaţiilor şi a vieţii omeneşti fulminante. Jocul simţurilor împotriva contemplării lui Dumnezeu. Omul crede că a ieşit victorios „împotriva” lui Dumnezeu, dacă face pe un om cu viaţă Sfântă, să păcătuiască cumva. Dar nu Dumnezeu e Cel care „pierde”, ci noi suntem marii lefteri ai libertăţii, transformate în desfrâu.

***


[1] P. 231.

[2] Ibidem.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] Ibidem.

[7] Ibidem.

[8] P. 232, cf: Antim Ivireanul, Predici, ed. critică, studiu introd. şi glosar de G. Ştrempel, Bucureşti, 1962, p. 95.

***

Astăzi, 2-12-2003, am avut o nespusă bucurie, să întâlnesc o mică lucrare, dar una dumnezeiască. În „The Othodox Word”, noiembrie-decembrie 1976, la p. 182b, am găsit un condac al Sfântului Ioan Maximovici, scris pentru Sfântul Ioan de Kronstadt. Iată textul american şi traducerea mea:

Kontakion, tone 4

„O thou who from infancy wast chosen by God* , and in childhood didst miraculously receive from Him the gift of teaching*, and wast gloriously called to the priesthood in a vision during sleep*, thou wast manifest as a wondrous shepherd of the Church of Christ, * O Father John, namesake of grace*. Pray to Christ God** hat we may all be with thee in the Kingdom of God.”

Condacul pe glas 4

„O, tu cel care ai fost ales din pruncie de Dumnezeu şi în copilărie ai primit de la El în mod minunat darul învăţăturii şi ai fost chemat cu slavă la preoţie, într-o vedenie din timpul somnului şi te-ai arătat ca un Păstor minunat al Bisericii lui Hristos, o, Părinte Ioane, cel numit cu numele harului. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, ca să putem şi noi toţi, să fim cu tine în Împărăţia lui Dumnezeu!”.

***

Pe coperta revistei „The Othodox Word”, din noiembrie-decembrie 1976 e Sfântul Ioan din Kronstadt iar în numărul din mai-iunie al aceluiaşi an, e pe copertă: Sfântul Paisie Velicicovski. Pe alte coperte am văzut pe Sfântul Ioan Maximovici, pe Fericitul Serafim Rose etc. Am găsit mai mulţi Sfinţi apuseni cu totul necunoscuţi pentru mine, o fotografie cu Sfântul Ioan de Kronstadt pe vapor şi o alta, între maicile conduse de Sfânta Taisia, inedite pentru mine. Sfinţii galici au fost foarte iubiţi de Fericitul Serafim. O să consult mai multe numere din „Cuvântul ortodox”, cât şi din „Sobornost”, ce apare în Londra, şi avem numere din revistă, la bibliotecă, de prin anii’ 70 ai secolului trecut.

***

Monahul răstignit pe crucea răbdării, cu dracii care îl împung dimprejurul crucii este o icoană de la Sfânta Mănăstire Esfigmenu, din Sfântul Munte Athos.

***

Sfântul Nicodim Aghioritul (1748-1809). A fost canonizat de Patriarhia ecumenică în 1955. El a format colecţia patristică a Filocaliei, ce a fost publicată în limba greacă la Veneţia în 1782 şi în slavonă, la Sankt Petersburg în 1793, în traducerea Sfântului Paisie Velicicovschi.

***

Cu Maica Teodosia. Palmierul înseamnă Învierea Mântuitorului iar Domnul într-un palmier înseamnă Domnul înviat. Mandorla are mai multe forme: lunguiaţă dar şi un cerc într-un pătrat. Cercul simbolizează perfecţiunea iar pătratul, lumea.

Stilul moldovenesc se caracterizează prin aceea, că propune două rânduri de cercuri şi pătrate suprapuse. Turla e alungită iar baza stelată.

La Suceviţa sunt 40 de scene din istoria poporului lui Israel. Fresce cu elemente din Geneză sunt în Bucovina. Pe fond alb, până la cădere şi arată curăţia primilor oameni iar după păcat fondul e închis: un gri-albăstrui.

„Cornul” din capul Sfinţilor Vechiului Testament e „cornul înţelepciunii” şi e un motiv evreiesc. L-am văzut la Sfântul Moise şi la Sfântul Aaron. Pictura bizantină permite stilizările. Cineva pictează, după motive auzite în imnografie.

Prima mea lecţie de Teologie a Sfintelor Icoane. Îi mulţumesc maicii Teodosia pentru răbdare.

***

* συνείδησιν = conştiinţă , cf. GNT apare de 16 ori în Noul Testament : F. Ap. 24, 16 ; Rom. 13, 5; I Cor 8, 12; 10, 25; 10, 27; 10, 28; 10, 29; II Cor 4, 2; I Tit 1, 19; 4, 2; Evr 9, 9; 9, 14; 10, 12; 13, 18; I Petru 2, 19; 3, 16.

***

Arhiprezbiter Dr. John Breck , „O abordare ortodoxă a exegezei biblice”, în Revista Teologică IX (81), nr. 4, 1999, Ed. Mitropoliei Ardealului, Sibiu[1] : Tradiţia ortodoxă afirmă hotărât că VT la fel ca NT este o „carte creştină”, p. 111. Fiecare teofanie sau manifestare a lui Dumnezeu nu a fost a lui Dumnezeu Tatăl, ci a lui Dumnezeu Fiul, Ibidem.

„Mişcarea VT spre NT este, deci, o mişcare de la Făgăduinţă către Împlinire, de la forma profetică la realizarea ei în Persoana lui Hristos”, p. 112. „Fiul Omului” apare şi în apocriful pus pe seama Sfântului Enoh, Patriarhul VT.

Sfântul Ignatie al Antiohiei a început să folosească titlul de „Fiu al Omului” pentru firea omenească a Mântuitorului, p. 112. Exegeţii din Antiohia înţelegeau prin sensul literal al Scripturii dumnezeieşti „intenţia autorului biblic”, pe când mesajul spiritual, e mesajul pe care Dumnezeu îl transmite prin intermediul textului scris, „în fiecare moment prezent, fiecărei noi generaţii, din viaţa Bisericii”, p. 114.

„Prin termenul „theoria” ei (Părinţii antiohieni) înţelegeau o apercepţie inspirată a sensului interior al Scripturii care dezvăluie atât sensul ei literal cât şi pe cel spiritual”, p. 115. „Duhul luminează fiecare nouă generaţie creştină, în limba şi circumstanţele timpului ei, pentru a o conduce la „tot adevărul””, p. 116.

„Rugăciunea este o operă dumnezeiască, lucrarea lui Dumnezeu în noi. În rugăciune, Dumnezeu vorbeşte lui Dumnezeu: Sfântul Duh Se adresează Tatălui, pentru a da rugăciunile noastre de mulţumire, de laudă şi de cerere”. p. 117.

„A ne ruga „în duh şi adevăr” (In. 4, 23) înseamnă a ne ruga cu puterea Duhului Sfânt Celui care este Adevărul, lui Iisus Hristos Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu”, p. 117.

Interpretarea biblică cere (este de fapt) o sinergie, o cooperare între noi şi Dumnezeu. Dar e şi roada Duhului care sălăşluieşte în noi, p. 117. Sfânta Biserică este locul interpretării iar „exegeza este o funcţie a celebrării, mărturisind comuniunea de credinţă”, p. 116-117.

„Totuşi, pentru a face trecerea de la sensul literal la sensul deplin, „sensus plenior” trebuie să ne supunem în smerenie şi luptă ascetică, influenţei povăţuitoare a Duhului Adevărului. Sfântul Ioan Hrisostom şi alţi Părinţi ai Bisericii afirmă cu tărie că nimeni nu poate interpreta cu adevărat Scriptura dacă nu se supune ei”, p. 119.

Un articol adevărat, curat, smerit. Părintele John a făcut şi face un mare bine, prin lucrările sale, Ortodoxiei ecumenice.


[1] Articolul a fost citit de doamna preoteasă şi aceste însemnări sunt ale ei.

***

Scriitori şi oratori religioşi din secolele XVII-XVIII ( catolici): Francois de Sale, Bossuet, Flechier, Bourdoloue, Fenelon, Massillon.

***

Viaţa Sfântului Marcu Ascetul după lucrări occidentale

Datele sunt puţine, foarte sărace. Încep cu „The Catholic Encyclopedia”, edited by Charles G. Herbermann… and numerous collaborators, vol 9, Ed. The Universal Knowledge Foundation, New York, 1913, p. 650. Un articol semnat de Adrian Fortescue. Numiri: Marcus Eremita / Mαρκον ο ερημιτης | μοναχος | ασκητης.

A trăit în secolul al V-lea şi a fost superiorul unei mănăstiri din Ancyra. A trăit ca eremit în deşertul din partea estică a Palestinei, lângă Sfânta Mănăstire Sfântul Sava.

Contemporan cu Nestorie şi a trăit în timpul lui Teodosie al II-lea[1], murind probabil înainte de Sinodul de la Calcedon( 451). Nichifor Calist în secolul al XIV-lea a spus că Sfântul Marcu a fost ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur[2].

Cardinalul Bellarmine a susţinut în Script. eccl. (1631), p. 273, că Sfântul Marcu ar fi acela care ar fi profeţit cu 10 ani mai înainte, naşterea Împăratului Leon în anul 900. Dar această opinie a fost negată de Tillemont în Mémoires (1705), X, 456 sq.

Alţii l-au identificat cu monahul egiptean menţionat de Paladiu/Paladie în „Istoria Lausiacă”, cf. PG. 32, XX, care a trăit în secolul al 4-lea.

Despre el dă detalii Sfântul Fotie cel Mare în Biblioteca, Cf. PG. 103, col 668 sq. A fost membru al şcolii Antiohiene.

Referinţe: Gallandi, Bibliotheca Veterum Patrum, VIII, Veneţia 1788, 1-140 / PG. 65, col. 839-1140.


[1] Ultima notă, cu timpul în care a trăit, e luată din „A Dictionary of Christian Biography”, edited by William Smith and Henry Wace, vol. 3, London 1882, p. 826.

[2] Cf. „Istoria bisericească”, PG. 146, 14, 30.

***

Sfânta Marcela[1]

S-a născut între 325-335 şi adoarme în 410-411. E sărbătorită – pentru catolici cred – la 31 ianuarie. Tatăl ei moare pe când ea era tânără. Ea însăşi rămâne văduvă la 7 luni după căsătorie.

În casa sa de la Aventine trăieşte cu mama sa Albina şi împreună cu alte surori de credinţă, dintre văduvele de neam nobil din Roma. Grupul acesta a fost instruit la Roma de Fericitul Ieronim între 382-385. Sfânta Marcela a fost o zeloasă cititoare a Sfintei Scripturi şi următoare a exegezei Fericitului Ieronim. Există scrisori ale Fericitului Ieronim către Sfânta Marcela.

A fost interesată de disputa origenistă. A fost rănită de soldaţii lui Alaric în 410 la Roma şi a murit nu după mult timp. Fericitul Ieronim vorbeşte de sfânta ei viaţă în Epistola 127.

Găsim despre ea în CSEL 54-56, 1910-1918.

***

* καλουμενος, η, ον = numit, -ă . Partenonul era dedicat zeiţei protectoare a Atenei. Pallas e un epitet al zeiţei Atena. ησυχιαν ηγομεν = ne odihneam în linişte ; ησυχιαν αγω = stau, trăiesc în linişte .

***

În greacă sunt 24 de litere, 7 vocale şi 17 consoane. Cuvintele greceşti nu se pot termina decât în vocală, în consoanele ν, ς, ρ sau în consoanele duble ψ , ξ . Apar unele excepţii dar numai în scris.

În vorbire sunt rostite împreună cu cuvântul următor: ουκ οιδα = nu ştiu , ουχ οτι = nu că, εκ της χωρας = din ţară etc.

Cuvintele atone sunt cuvintele neaccentuate, şi se numesc proclitice dacă se sprijină pe accentul cuvântului următor sau enclitice dacă se sprijină pe accentul cuvântului precedent.

Procliticele sunt 10 la număr: adverbul de negaţie ου , ουκ, ουχ , conjuncţiile: ως = ca, ει = dacă ; prepoziţiile: εν = în, la , εις = în, la , εκ | εξ = din ; articolul : ο, η, οι, αι.

Enclitice pot fi şi unele forme ale pronumelui personal, pronumele indefinit, adverbele nedefinite ca πως = cumva, şi particulele: γε, θεν, κε, περ, τοι etc.

ωστε = încât, ουτε = nici , καπι[2] = şi pe ( και επι) ; ταλλα = celelalte ( τα αλλα).

Eliziunea este fenomenul lingvistic în care are loc căderea vocalei finale în faţa unei vocale iniţiale: adică αλλ’ εγω = dar eu în loc de αλλα εγω ; κατ’ αυτον = după el, în loc de κατα αυτον , ουτ’ αν = nici, în loc de ουτε αν, οθκ εσθ’οπως = e cu neputinţă să, în loc de ουκ εστι οπως .

***

ανεγραφω = înregistrez , μεταβαλλω = arunc în altă parte, περιβαλλω = arunc în jur, προβαλλω = arunc înainte ; το μη επιχωρειν = a nu da înapoi;

***


[1] Cf. „New Catholic Encyclopedia, vol IX, Ed by The Catholic University of America, Washington D.C., SUA, 1967, p. 188. Un articol de T.C. Lawler.

[2] prin crasă: căderea vocalei finale şi contopirea a două cuvinte.

***

Monitorizarea ziarului Libertatea din 30 ianuarie 2004. Ce fel de fotografii avem? Apar în ziar chipul a 25 de femei şi a 81 de bărbaţi. Bărbaţii sunt excedentari datorită rubricii sport, unde e dată şi o echipă de fotbal în întregime. Dintre cele 25 de femei 4 sunt dezbrăcate mai mult sau mai puţin. Pe prima pagină e Dana Săvuică mai mult goală, la pagina 5 fata de la pagina 5 şi la pagina 15 fetele de la Spicy, care prezintă vremea tot cam goale.

În suplimentul de vineri însă, apar 42 de femei şi 27 de bărbaţi, în care 20 de femei sunt dezbrăcate sau semi-dezbrăcate. Bărbaţi dezbrăcaţi apar decât doi: unul e fotografiat de la spate iar unul e aproape gol, dar fără cap.

Se constată că bărbaţii nu apar dezbrăcaţi în ziarul Libertatea şi dacă totuşi apar, e o reclamă pentru doamne.

Apar trei maşini, dintre care două sunt promovate prin reclamă. Telefoanele mobile apar şi ele ca spot publicitar. Publicitatea mi se pare prea multă iar toate matrimonialele sunt oferte erotice. Editorialele sunt foarte puţine, reduse ca mărime şi sunt subiecte mai mult sau mai puţin serioase. Imaginile şi publicitatea sunt mult extinse parcă, decât zonele scrise.

***

Interview [/intəvju: ] = s. întrevedere, întâlnire, interviu; vt. a intervieva. Interviul e îngroparea de sine a cuiva în privirea, în persoana altcuiva, dacă observăm părţile componente ale cuvântului din limba engleză (inter = a îngropa + view = a vedea).

Interviul este o confesiune din punct de vedere lingvistic. Poate fi şi o întrevedere, o legătură între două personalităţi, între mentalităţile celor două persoane. Ne îngropăm în memoria celuilalt, rămânem în alţii prin ceea ce spunem şi facem.

Memoria e o groapă a trecutului, o groapă în care trecutul e bine structurat sau cărţile lui sunt puse de-a valma sau multe din paginile lui lipsesc, pentru că s-au scurs în uitare.

Trecutul e o istorie care ne aduce aminte sau ne face bine, ne relaxează. Există în el puncte negre şi puncte albe. Însă el nu poate fi schimbat faptic, ci pentru el se poate doar plânge.

El e un timp care ne formulează pocăinţa, starea noastră de durere, de chin interior pentru viaţa noastră de mai dinainte.

***

„Non omne periculum est magister” (Nu orice încercare este un povăţuitor), spunea latinul. Pericol = încercare. Pericolul, ananghia e un moment în care te afunzi în aşteptarea ajutorului dumnezeiesc; e o încercare, o ispitire. E un examen. Pericolul e un examen la care clachezi sau te arăţi un om destoinic şi smerit.

***

Superbia = trufie. O femei superbă e o femeie care pare foarte frumoasă pentru că e trufaşă, dispreţuitoare şi arogantă. Ea se bazează totuşi pe frumuseţea ei, dar orice frumuseţe are nevoie de încă şi mai multă frumuseţe.

***

Aestimo = preţuiesc. De unde a estima înseamnă a preţui.

***

Absolvo = a achita. A absolvi o facultate înseamnă a te achita de toate examenele, de toate poliţele universitare.

***

„Homo sum; humani nil a me alienum puto” = „Sunt om; tot cei omenesc nu-mi este străin”.

***

ST 58, 3-4: „Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite”

BOR 9-10 / 1973.

MB 1-3, 1956: Diac. Nicolae Corneanu, „Îndreptar pentru serviciul liturgic al diaconului”.

Ort. 3 / 1970: Pr. Dumitru Stăniloae, „Slujirile bisericeşti şi atribuţiile lor”.

MB 1-3 / 1965, Uspensky , „Iconostasul”.

MO 5-6, 1960 : Sfântul Sofronie, Descrierea Sfintei Biserici şi a actelor din slujba dumnezeiască.

***

Sfântul Simeon al Tesalonicului, „Voroavă de întrebări şi răspunsuri”, Bucureşti, 1765. Retipărită de Toma Teodorescu, cu titlul de „Tractat asupra tuturor dogmelor credinţei noastre ortodoxe”, Bucureşti, 1865-1866.

***

Fericitul Augustin, De spiritu et littera, în PL. 44.

Ort. V (1953), nr. 4, Fericitul Dumitru Stăniloae, „Starea sufletelor după Judecata particulară în învăţătura ortodoxă şi catolică”.

Viziunea Sfântului Dimitrie al Rostovului despre Patimile Domnului.

Comentariul la Profetul Avacum, vol. 71 din PG, al Sfântului Chiril al Alexandriei.

BOR, nr. 3-4, 1936, p. 183-186: D.L. Balaur, „Paştele Blajinilor”.

Pr. N. Nicolescu-Leordeni, în GB, nr. 11-12 pe 1966, p. 1024-1051: „Crăciunul”.

Pr. Prof. E. Branişte, „Problema unificării calendarului liturgic în Biserica Ortodoxă”, în Ort. 2, 1955, p. 181-216.

Sfânta Cruce, în MMS, 5-6 / 1958, p. 440 sq.

***

Sergiu Al-George, „Arhaic şi Universal. India în conştiinţa culturală românească”, Ed. Herald, Bucureşti, format computerizat.[1]

Ideologia romantică a beneficiat din plin de faptul descoperirii Indiei.

Clasicismul era „un ideal cultural de tip academic strict citadin, realizat printr-o ruptură cu lumea satelor, purtătoare a tradiţiilor arhaice”. Autorul crede că întreaga cultură şi gândire indiană trebuie raportată la „dialectica simbolului”. Iraţionalul şi pesimisul nu sunt coordonate indiene, ci înţelegeri deplasate, occidentale. Filosofii occidentali de factură existenţialistă, cu tente deosebit pesimiste, se pare că nu au luat în calcul latura realităţii de adâncime. Autorul disculpă cumva India de înţelegerile noastre greşite.

În epoca noastră cultura indiană suferă un amplu proces de vulgarizare. Prin Eminescu, cum spunea Blaga, India a devenit o „prezenţă inalienabilă a culturii noastre” româneşti.

Eminescu este un reprezentant al romantismului tardiv. La Eminescu a părecumpănit sentimentul cosmic mai degrabă decât pesimismul de factură schopenhaueriană.

Însă autorul nostru nu aduce, după părerea mea, şi argumente concludente a inspiraţiei brâncuşiene. Nu e o carte citaţională, ci mai mult de construcţie ideatică.

Ezra Pound vedea în sculpturile brâncuşiene nişte „chei în lumea formelor”. Este interesant de ce autorul nostru nu a văzut simbolul oului, al sărutului, al coloanei, ca având legătură directă cu spiritualitatea şi tradiţia română ortodoxă? Ştie autorul nostru că sculptorul român Constantin Brâncuşi era diacon ortodox? Autorul vrea să îl scoată pe Brâncuşi mai mult indian decât român, lucru care se constituie în greşeala originară a cărţii. Mai există şi alte exemple de acest fel.

Stâlpul cosmic sau Arborele vieţii. Cuvântul „spaţiu” este luat din latină ( spatium), pentru că grecii nu aveau un cuvânt sinonim. Însă acceptarea ideii de spaţiu a privat pe europeni de ideea de verticalitate. În India însă spaţiul e legat de ideea de lumină. Aici găsim spaţiu-lumină. Autorul foloseşte o expresie interesantă : „lumină trans-cosmică”. Spaţiul nu poate fi disociat de lumină şi timp. Coloana este o expresie a cosmogoniei cotidiene.

Bradul sau stâlpul mortului sau la nuntă la români e denumit deopotrivă şi steag, suliţă, săgeată. În vârful bradului în Teleorman se pune un covrig mare. Autorul atestă acest obicei ca fiind caracteristic românesc. În Cărbuneşti însă, mirele trebuie să urce într-un copac, ca să ia de acolo steagul de nuntă. Brâncuşi dorea să facă în Indore-India un templu pătrat de 12 metrii „fără porţi sau ferestre, cu o intrare subterană şi în care nu putea să pătrundă decât o persoană”. Nu a apucat să-l mai facă. Forma era aceea de ou, cu o singură gaură pe tavan, pe unde trebuia să intre lumina şi să lumineze Pasărea de aur.

Experienţa indiană a lui Mircea Eliade s-a consumat între 1929-1931. Eliade definea autenticitatea drept ,,o sete ontologică, o deschidere către concret, o tehnică a realului”.

Pentru Eliade „înţelegerea este o experienţă personală directă”, în care luăm „cunoştinţă de anumite lucruri din jurul nostru sau din inima noastră”. El spunea că ne ducem viaţa într-un soi de automatism continuu, în care „suntem trăiţi de viaţă, nu trăim noi viaţa”. Autenticitatea are drept corolar, drept consecinţă directă universalitatea.

Eliade a spus celebra frază, pe care şi eu mi-am însuşit-o şi nu ştiam de unde: „libertatea nu înseamnă libertinaj”. Libertatea gândită de Eliade în tinereţe sa era una eroică.

După Brâncuşi şi Eliade sunt discutaţi Blaga şi Eminescu.


[1] Manuscrisul pe care îl citesc nu are paginarea iniţială.

***

Andrei Pleşu, Jurnalul de la Tescani, Humanitas, Bucureşti, 1993.

O carte subţire, aforistică. „Specialişti ai văzului” = pictori. Proasta dispunere te face obiectiv.

„Creştinul adevărat e bine dispus. Credinţa însăşi e o formă de bună dispoziţie”. Numai străinul degustă peisajul în care tu trăieşti, pe când tu te raportezi la natură cu un aer dur, cu un aer de acceptare înţelegătoare.

Seducţia e o manevră de efect, pe când comunicarea cere autenticitate. Teologii de astăzi, spune autorul nostru, trăiesc un complex faţă de oamenii de cultură. „Teologia trebuie să se reverse peste cultură”. Avem o „Biserică timidă, care nu-şi onorează autoritatea”. Oare?!

Bucuria ingenuă de frumos, de bine are în ea o „lăcomie copilărească, hrănită de convingerea că o emoţie se poate dilata la nesfârşit”. Ca să te bucuri de un dar, trebuie să pleci mai departe şi să nu rămâi pe loc.

Ceva este plat datorită pasivităţii noastre mentale. Autorul nostru evidenţiază o virtute extraordinară, care e de fapt un complex de virtuţi, întreaga sferă a virtuţilor şi anume: plasticitatea.

El denumeşte plasticitatea: „puterea de a reacţiona infinit diferenţiat la infinita diferenţiere a împrejurărilor, puterea de a trăi nu aplicând criterii gata-făcute, ci descoperind criterii”. Această definiţie e una din cele mai excelente definiţii ale virtuţilor pe care am auzit-o. Fără plasticitatea modului de a trăi, nu facem altceva decât să „tezaurizăm eşecuri”. Un avertisment împotriva ostentaţiei.

Subtilitatea trebuie să întemeieze bunul simţ şi niciodată să îl înlocuiască. Domnului Pleşu, tractorul i se pare a fi o „apariţie înspăimântătoare”. Tractoristul este un „efort minim într-un vacarm”.

„Inaccesibilitatea lui Dumnezeu e o prejudecată leneşă, dacă nu o declaraţie de prostie”.

Dumnezeu este „o instanţă solicitantă, provocatoare, absorbantă”.

„Maestrul adevărat se recomandă prin continuitatea oficiului său. El te modelează şi după moarte şi, uneori, mai ales atunci.” Fraze foarte pertinente, absolut reale. O carte mică, cartea aceasta, dar cu osatură puternică.

„Gândim intermitent”. „A fi creatură înseamnă a fi fragment”. „Iluminarea este…un apogeu al instantaneităţii”. Hărnicia şi simţul arhitectonic sunt două calităţi importante pe care autorul nostru le cere de la o scriitură. Însă acestea trebuie cablate în aşa fel încât să nu strice proporţia justă dintre ceea ce se gândeşte şi ceea ce se scrie.

Discursul teologic este în opinia sa un discurs fragmentar deoarece e o insulă de discurs pe apa fără margini a tăcerii dumnezeieşti. „Fragmentul e onestitatea supremă a discursului”.

Îmi pare rău că nu mi-am notat şi paginile. A fost o citire în fuga respiraţiei.

***

Pr. Dorin

Lecţie de cul-turism

Sensibilitate de femeie tânără. Intraţi să vedeţi…

Ana are mere. Merele sunt verzi. Afară, cocorii pleacă/vin din ţările calde. Eu sunt bine. Tu eşti bine? Da, sunt bine. Ce mai faci? Eşti bine? Da, sunt bine…Sunt ok! Da, mă, sunt bine. Pot să vin pe la tine? Nu! Am treabă. Ce treabă ai? Am o treabă…Acum vrei să îţi spun ţie totul…

Ana are mere. Cecilia mănâncă ciuperci. Eu sunt bine. Hackerii români sunt pe primul loc în lume. Scrie mită pe gardul lui Remeş. Gruparea Aproape o să-şi schimbe faţa. Pastorul Ţon a fost băiat cu ochi albaştri…nu e singurul. Zoso are Orange. Ce mă bucur! Gramo are o pisică şi un gramokid. Ce mă bucur! Tu eşti bine? Da, mă, sunt bine.

Românilor le plac, mai ales, cancanurile. Ce bine! Ana are mere. Oana Zăvoranu e cea mai frumoasă femeie din România, adică a 5 sau a 6-a pe listă, pentru că mai înainte sunt blondele. Ana are mere. Afară e soare. Mi s-a spus să nu mai scriu greu, de aceea scriu şi eu…ka lumea. Că dacă o să scriu ka lumea, o să primesc [?????] comentarii de la cititori. Mamă, ce mă bucur! Deci, Ana are mere.

A născut doamna Bahmuţeanu. Ce bine! Ea are un băiat. Să-i trăiască. Silviu Prigoană are cămaşă neagră şi ne ridică gunoiul miercurea şi sâmbăta dimineaţa. Ce bine! Ana are mere. Eu sunt bine. Tu eşti bine? Da, mă, sunt bine. Ce mă bucur că facem conversaţie. Am vorbit atât de multe împreună încât nu mai ştiu să îmi număr subiectele.

Diversiune. Ieri noapte m-am pomenit cu rss-urile din Biblioteca Teologică direct în… hot. box. Şi, aseară, după ce am scris: I’m stupid, pe digibook au fost ridicate vreo 60 de pagini din Martin Page [???], cu titlul: „M-am hotărât să devin prost”. Adică lol!, am piratat ideea după Martin Page. Cred că am piratat-o, frate, de la Gică Pustiu; un prieten.

Am pantofi negri. Ce mă bucur! Afară este soare. Dacă o să scriu k lumea o să am mai multe comentarii. O să am comentarii multe ca la Cruceru. Da, o să fie comentarii în duzină. O să bag şi în chibrituri, şi în buzunare, şi în comentarii…toate comentariile care o să-mi vină. O să-mi vină comentarii în neştire.

Ana nu mai culege mere. De ce? Ea s-a făcut fată mare. Acum vrea să se mărite. Cu cine vrea să se mărite. Nu spun. Deci, afară e soare. Tot Oana Zăvoranu o să-şi facă o păpuşă de o sută de lei noi. Cristoiu zice: stai să ne lămurim!. Băsescu plânge. Tăriceanu se accidentează. Clauza de salvgardare…e pe salvare. Nu am găsit o altă rimă, maestre!

Noi scriem. Davidoff se întreabă de Dumnezeu, că nu are ce face. Adamaica dă lecţii de critică muzicală. Anda vrea bărbaţi? De ce eşti tu proastă…[ăsta e blog pe wordpress]. Dadatroll are un nas mare pe icon. Tractoristu, Oaie, Unu, Macaz, Baston, Duzină, Grămadă…sunt micii anonimi. Micul e un cârnat românesc. Sau cârnatul românesc e mic. Ana nu mai are mere. Ce păcat!

Mi-a spus unu: nu vreau să vin la tine pe blog, pentru că eşti popă. Eu credeam că popii nu ştiu să scrie acid, ci numai să dea cu cădelniţa. Merci, brother. Nu trebuia. Ana are mere. Alfabetul românesc începe cu a mic şi cu A mare. Noi ne votăm singuri. Suntem geniali: ne votăm singuri! Noi suntem buni: ne citim singuri! Ce mă bucur că scriu în fraze scurte! Eu o să mănânc. Ce mă bucur! Ce fantastic! Mamă, ce mă bucur!

A înnebunit lupul? Ce strategie mai e şi asta?! Ei râd. Ei se miră. Ei nu se miră. Ei şoşotesc. Eu sunt prost; ei se bucură. Servici set pentru mine. Dacă spun: ei sunt proşti…îmi vine un huuu! de la peluza întâi şi trei grohăituri de la a doua. Ei nu sunt proşti. Ei sunt oameni. Tu eşti om. Deci, suntem fericiţi!

Nea Gigi, fă-ne acte pe case! Aici sunt banii dumneavoastră! Dacă Ariel cere impecabilul impecabilul cere…bani. Aici sunt banii dv! O să vă facem…O să vă dăm… Vin europarlamentarele. Ce ne pasă! Afară e cald. Noi suntem buni. Noi suntem şmecheri. Ce ne pasă. Mi-am luat laptop. Ce îmi pasă! Nu mi-am luat laptop. Eu sunt mai bun. Mi-am luat laptop. Deci, eşti fraier. Tu vezi ce tricou mi-am luat eu?! Trecea dricul pe lângă un BMW.

Temperatura meteo e în stare bună. Ţevile rezistă. Cum mă, Catrinel Menghia este printre cele mai frumoase fotomodele din lume şi e româncă? Nu pot să cred, frate, una ca asta!… Prigoană, iarăşi el, şi-a tras poză în Click. Ei, şi?! Ana are mere. Eu nu sunt sceptic. Nu sunt patetic. Am un ridicat simţ al ridicolului. Afară e soare. Ana are mere. Noi suntem români. Ce mă bucur! Deci, mă bucur. Cum adică, frate, mă bucur?! Da, mă bucur! Ce bine!

Pot să vin pe la tine? Am o treabă…Ce treabă? Acum vrei să îţi spun ţie tot…Am o treabă. Deci, dorm bine noaptea şi, uneori, mai şi visez. De ce? Nu ştiu. Ce visezi? Nu vă spun. De ce? Că aşa vrea muşchiul meu…Aici sunt banii dv! Desfaceţi o coca cola la rece…ca să fiţi cool! Mi-am uitat prezervativul acasă, îi spune el. Ce contează! El e băiat mare. Ana are mere. Afară e cald. Noi suntem români. Scriem şi noi, că nu muncim. Sau dacă muncim, nu scriem. Că dacă munceam, munceam. Dar noi nu muncim. Noi suntem români. Ce mă bucur!

Turism scriitoricesc. Cul-turism. Noi ne cultivăm din mers. Ne cultivăm ca ceapa. Punem câte o foaie şi iarăşi câte o foaie, ne înfoliem. Ne înfofolim. Struţul nu bagă capul în nisip. El şi-l bagă sub pernă. Struţul e animal bun. Câinele e prietenul nostru. Ce mă bucur! Afară e cald. Noi scriem k lumea. Dacă scrii k nelumea, nu primeşti comentarii. Mamă, ce-or să vină comentarii. Pun pariu că nu or să vină. Oamenilor nu le place să le-o zici în faţă. Ei se recunosc aici, între rânduri. Mamă, ce mă bucur!

Cred că nu mai are ce scrie. S-a dilimandit, zice unu. Grămadă zice: Cred că s-a trezit cu faţa la cearşaf. Libelulă zice: Cred că îşi bate taraba de noi. Care noi, frate? Insubconştientul colectiv? Masele de muncitori? Proletarii? Noi suntem..bărbaţi. Fabrica de bărbaţi…De ce nu şi fabrica de femei? E discriminare. Poate şi fabrica de homosexuali, că şi ei sunt oameni, nu? De ce îi discriminaţi, mă?! De ce?!!

Dar de ce? Ana are mere. Cred că vrea iarăşi rating. E avid după rating. E nimfoman după rating. A ajuns rău. Da, aşa cred şi eu. Kiki Vasilescu s-a luat de Pleşu. Îl cheamă Constantin? El a zis că Pleşu, ca şi Liiceanu, fac cărţi mici cu multe spaţii goale. Ce bine! Cărţile se vând ca şi crătiţile. Ce bine! Cărtărescu iubeşte femeile, apoi scrie despre ele. Aşa face, mă?! Nu ştiu. Deci el scrie baliverne şi noi le cumpărăm. Bă, ce carte mare! Ce om! Ce bine. Literatură erotică, literatură dementă, literatură năucă. Ce, mă, eşti invidios? Nu, frate! Ana are mere.

Suferiţi de complexul narcisistului boem. Sunteţi paranoic. Sunteţi un complexat. Sunteţi nebun. Sunteţi…de n-aţi mai fi! Mulţumesc frumos, zic eu. Adică, chiar aşa, nu aveţi un respect de sine, al sinelui, la dv? El o să facă rating. El nu o să facă rating. De ce nu o să facă rating? Pentru că nu i se fac comentarii. Please, comentarii mi! L-am văzut pe Mirel Bănică la televizor. El a scris o teză de doctorat care e pe piaţă. Colegul Mihail a intrat o singură dată, a doua zi, ca să vadă…Nicio reacţie. Ce mă bucur! Preotul Gânscă vine de nu ştiu câte ori şi se caută la mine… Dar pentru că tot se căuta în neştire…l-am scos din blogroll. Ce rău îmi pare. Nicio problemă. Ana are mere.

N-am mai scris nimic despre Silviu Bunta. Dar el se caută în continuare. Este important? Nu ştiu. Se caută Wurmbrand cam la două trei-zile, dar niciun comentariu. Când vine cineva la mine şi pune un comentariu vine şi se caută de vreo 10 ori ca să găsească răspuns. Nu ştiu să dau răspunsuri. De fapt nu cam ştiu nimic. Sunt un impostor...mistic, cum mi-a zis cineva. Impostor…mistic? e CEVA! totuşi: ana are mere.

noi nu suntem importanţi. noi suntem buni. ana are mere. noi suntem mari numai în ochii noştri. noi suferim de sciatică, de paranoie şi de hlizeală. noi suntem buni. noi suntem din românia. ea este din românia, dar nu şi-a plătit chiria. aici sunt banii dv./ un cont pentru pensii private.

Ce mă bucur! E bine să mă bucur? E dement. Mulţumesc frumos. Fără violenţă! Şi câinii sunt…vagabonţi. Ce îmi pasă!Eu am grijă numai de familia mea de restul mă doare în c**. Eu sunt bine. Tu? Eu sunt egoist. Ce mă bucur! Eu sunt pervers? Poate că eşti pe-vers, frate! Noi muncim. Ce bine! Afară e cald. O să se scumpească pâinea încă de-o jumate de ori. Noi o să plătim cu greu întreţinerea. Ce mă bucur! Noi suntem oameni. Mergem. Stăm. Mergem. Ne suflăm nasul. Strâmbăm din nas. Asta e o frescă. Ce e? O …imagine a lumii. Aaha…Da…Ce mă bucur! Când te bucuri nu trebuie să plângi. Dar eu plâng. Ce îmi pasă! Tu nu eşti om? Ba da, sunt om. Tu eşti om? Da, sunt om. Fără violenţă! Fără stringenţă!

Nu trageţi în curier! El spune ceea ce a văzut…în altă parte!

Or să vină o mie de comentarii la articolul ăsta. Aş…Nu o să vină niciunul. Pui pariu? Da, nu o să vină niciunul. De ce? Pentru că nu au pixul la ei ca să scrie pe net.

Pr. Dorin.