Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Zi: 22 octombrie 2007 (Page 1 of 2)

Rostul… vă vorbeşte despre traiectorii personale fondatoare

Fotografia mea

Nume: Claudiu Târziu

Locaţie: Bucuresti, Romania

Jurnalist din 1992, fost redactor-sef adjunct si redactor-sef al publicatiilor „Ziua” (Bacau), „Ultima ora” (Bacau), „Asa” (Bacau), am lucrat ani multi pentru Radio Europa Libera, „Ziua” (Bucuresti), „Evenimentul zilei”, „Cotidianul”, „Jurnalul National”, „Gardianul”. Astazi sint reporter al saptaminalului „Formula AS” si director al revistei „ROST”. Am absolvit Facultatea de Drept si Facultatea de Comunicare si Relatii Publice. In 2002, alaturi de citiva prieteni, am fondat Asociatia „Rost”, pe care o conduc.

Daca n-ati apucat sa cititi numarul 55 al revistei ROST pe print, va recomand sa cititi varianta online, la

Din sumar:

Savanti si marturisitori crestini în predania Parintelui Galeriu, de Razvan Codrescu

„(…) Asupra a două personalităţi cultural-ştiinţifice româneşti obişnuia să revină cu predilecţie, mai ales după 1990 (cînd – şi prin contribuţia sfinţiei sale – acestea reîncepuseră să ocupe locul ce li se cuvine în conştiinţa noastră publică): Nicolae C. Paulescu (1869-1931) şi Alexandru Mironescu (1903-1973).”

Poveste despre vlahi, de Emilia Corbu

„Multe s-ar mai putea spune despre vlahi, dar ne rezumam doar la a sublinia faptul ca în secolul XI documentele îi mentioneaza pe vlahii de la sudul Dunarii ca pe un popor deja format, cu o istorie si obiceiuri pe care le pastreaza de secole în cadrul unui imperiu multi-etnic. Un popor ortodox bine integrat culturii bizantine.”

Cine, cum si de ce ne-a furat Biserica?, Alexandru Racu

„Dincolo de fastul ceremonial impresionant ce a umplut micile ecrane în ultimele zile, trecerea la cele vesnice a Parintelui Patriarh Teoctist s-a dovedit a fi înca un prilej de manifestare a subrezimii interne a Bisericii noastre, doborâta înca odata la pamânt de loviturile presei. Un colos cu picioare de lut, cum spunea cineva, splendoare liturgica si haos administrativ, o puternica prezenta în inimile oamenilor si un real atasament popular suprapuse pe o maniera nefericita de a se situa în cetate.”

Petre Tutea: „Istoria e făcută de Aleşi”, de Cassian Maria Spiridon

„Interviul pe care îl propun în continuare l-am realizat în toamna anului 1990, în garsoniera filosofului, aflată la etajul 8 al unui bloc bucureştean, pe strada Şipotului.”

Ce-a mai ramas de aparat?, de Mircea Platon

„…ceea ce are de conservat miscarea conservatoare e tocmai definitia omului, întelesul naturii umane, calea firii restaurate. Conservatorismul e o afirmare a prezentei si, ca atare, nu poate fi nici spiritualist, nici materialist, ci personalist.”

Lectura placuta! http://www.rostonline.org/rost/

Claudiu Târziu

Hip hop in the brains, the biblical subjects in the light night … şi cine poate, poate frate!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=LKt_PGnP-Hg]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7rUjLre6E-o]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vovJoh4p_lU]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=pPzK39lk9_I]

Le au cu versetele, nu? Sunt d-acolo!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WKkbwTVx-eI]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PUMUKtrl6eU]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=V022G5ASvas]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=CyPK4GcadNw]

Eu zic să-i dăm superlativu, frate!

Pr. Dorin.

Pachetul de atenţie [22 oct. 2007]

Într-o lune mohorâtă, cu ce să vă servim? Vă putem da tort înainte de sarmale? Să încercăm…Două noi bloguri ortodoxe pe wordpress, bloguri de două zile: Ortodoxism, din Republica Moldova şi Călin Drăgan. Ne vor arăta ceva frumos? Vom vedea!/ De la Gându ne înspăimântăm cu cenzuri/cenzurări pe internet, cu măşti şi offsaiduri, şi altele… Adică unii vor să aibă centuri de castitate în secolul 21.

Ce zice Cronica Română despre şedinţa Sfântului Sinod care a început astăzi?/ Să ne uităm totuşi că informarea, după cum mai vorbeam, devine tot mai zi…formare, transformare, strângere de gât…cu gingăşie. Presa vs. blog. Cine va câştiga la sinceritate?/ Cum îi zice? Grănicerul? Stejărelu? Străjerul? Turnul de veghe? Nu?! Îi zice: Santinela! Răspuns afirmativ, din a 5-a întrebare. Vedeţi că santinela aceasta este cu ieşire la…zid. Fiţi atenţi!/ Cunoaşteţi pe optuszoo? E un alter-ego al netwibs-ului, de care v-am vorbit cândva şi care dă cont de mail, pagină de rss-uri multiple, confortabilitate a căutărilor într-un cuvânt./

Am auzit că Străjerul, frate cu Santinela, ne-a cam lovit la interes. Aici se duc dezbateri underground, fără lumina tiparului. Numai dacă eşti invitat intri. Dacă nu cioc-cioc pe la uşă. Străjerul se ocupă cu demascări BOR, cică. Cu auto-demascări, nu?!/ Domnul Liiceanu e tare la bloguri…Mai scrie şi în altă parte?!/ Vă dor ochii? Poate vreţi să ştiţi ceva despre cum funcţionează vederea/ De ce un blog baptist se numneşte Moldova creştină? Pentru că pastorul Vasile Filat L-a cunoscut pe Domnul când şi-a renegat credinţa ortodoxă…şi acum e preot [nu îşi zice pastor]. Ei au ceva în comun: le place să îşi dea viaţa în extenso…ca să lăcrimeze omul./

Diversiune sau nu? Un blog al unei copile de 12-13 ani? E de speriat…generaţia cool, dar e a noastră! / Femeia în artă…în ultimii doar 500 de ani? Video? Din ăla bun?! Nu?!!! Fond muzical splendid:::/

Şi băieţii mari plâng câteodată…Serios! ( varianta full)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2JgVdDVcmiE]

Domnu Dănuţ, băieţii mari plâng şi…când sunt văzuţi! Nu e corect…cu adevărul. Vă rog frumos.

***

Ochii tăi

-Da…

-Sunt aşa de frumoşi…dar se pierd în noapte

-Vrei să rămân?

-Ai vrea?!

-Da…

Suspans maxim. Urmează cântec…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=86u-pDCIHqE]

-De ce românii ştiu să cânte aşa de bine?! Să le dăm amendă?

Eu zic…să-i iubim.

-Pe cine, mă, pe români?!

-Da, pe români…Sunt băieţi de zahăr.

***

Scuze pentru deranj! Adamaica, care a trecut printr-o deparazitare forţată de b******, mi-a dat un pont [îl ştiam de acum câteva zile] de hause baptist. Nu sună?! După părerea mea neavizată: sigur ia marele premiu! / Da, după părerea mea, tot neavizată, cred că Pocăiţii, de hip-hop music sunt marfă-dă marfă. Adică, vere, ascult eu, Vivaldi, Guţă, Angela Similea…Dar ascult şi Pocăiţii. Adică, să nu să supere nimeni! Iauzi ce zice refrenu!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0M3Usozq6vQ]

Beton, nu?!

***

O dăm şi pe penticostali…puţin. O să fie la orgă, după o mică cuvântare. Pe fond: ţipăt de copil mic.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Ah_Yr0tvplk]

Singura mea întrebare, serioasă cu totul: Nimănui nu i se pare această cântare…prea telurică? Adică, dacă punea mâna pe ea Mirabela Dauer şi o schimba puţin…era bună de Mamaia 1970. Părerea mea, frate! Dreptul la opinie…într-o lume plurală…primează.

Binecuvântarea copilului la penticostali?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RHc3nJ5iFgs]

***

**

*

(((===000///***

Adrian Minune? Nu se poate?! Zice, că s-a îndrăgostit de o femeie rea.

Părerea lui, nu?!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=V4so4spVxmo]

-Cum să te enerveze, frate, muzica?! Te enervează salariul mic, alea-alea, dar nu …muzica pe gratis?!

**

Ultima e adevărată rău! Cred că m-a blestemat CMD-ul astăzi…pentru că mi s-a întâmplat. Adică?! Mă duc să iau pâine. Cum nouă ne trebuie pâine din aia cu secară, tărâţe, seminţe, specialităţi adică, a trebuit să mă duc până acolo prin fuga şi ploaia mare.

-Dar, la întoarcere…mi s-a întâmplat fratele meu!

-Ce e mă?! Zi odată!…

-Hai, mă, că ţi-o spun imediat!… La întoarcere mă întâlnesc cu evanghelizatoru pe drum.
-Pe ploia asta, mă?!
-Da, mă, fratele meu, pe ploaia asta! Vine la mine drept, nu zice nici pe stânga şi nici pe dreapta…ci vrea să mă înveţe din Scriptură.
-Hai, nu mă înnebuni?!
-Da, vere! Însă…am puţină treabă acu…şi ţi-o spun altă dată.
-Bă, eşti de…comă, mă!
-Asta e frate: e tare rău, dar mai e timp, nu?!
-Bine mă!…
-Sal!…
-Şi ţie…

Pr. Dorin.

Biserica cea mare de pe Meteore [studiu istorico-arhitectonic; în limba engleză]

În format pdf, ilustrat, engleză, 4 p., aici.

Pr. Dorin.

Aici sunt „editorii realităţii”…Ai, lasă-mă?!…

263403261_5835ed6eda.jpg

Ştiţi reclama, nu mă îndoiesc. Noi suntem editorii…realităţii şi vă prezentăm ştirile zilei sau ale săptămânii. Se mizează pe suprapunerea lingvistică [un loc banal în reclama de prost-gust, adică consumistă, de consum general a momentului] care face din numele postului/brandului…o aşteptare plină de nimic. Adică nu vă mai livrăm doar ştiri şi dv. vi le editaţi singuri, ci vi le edităm noi. Vi le tranşăm noi…De ce, domnule editor?…Credeţi că nu ştim să le edităm şi noi?! Învăţăm, dacă nu ne pricepem prea bine!

Sloganul cu pricina are în subliminalul său o tară caracteristică oamenilor care au aversiune la pluralitatea maximă. Adică trăim într-o epocă istorică, a postmodernităţii cu paşi aprigi spre postumanitate, unde avem zeci de miliarde de subiecte, informaţii şi idei de discuţie …iar nouă ni se pare că putem să ţinem realitatea în mână şi, s-o mai şi edităm după una şi alta. Adică, nu e de ajuns că suntem pierduţi în spaţiu, că suntem un mic punct, noi, fiecare dintre noi, în marea de cleştar a incomensurabilului informaţional…dar, mai avem şi tupeul că suntem buricul pământului.

Asta e o mentalitate de ghetou. Mentalitatea de ghetou, de periferie, este să spui că ţi-e bine cu ce eşti şi cu ce ştii tu şi că …nu mai ai nevoie de nimic altceva, de nicio opinie de la alţii. Din cauza acestei mentalităţi dubioase, care nu are nimic de-a face cu cunoaşterea, cu viaţa duhovnicească, cu normalitatea omului… medii ca internetul, biblioteca enormă, spaţiul de experienţă sau viaţa ascetică în realitatea ei nudă şi perplexantă…ni se par spaţii incomode, desuete. Ni se par aşa pentru că suntem învăţaţi cu mentalitatea că realitatea ţine de aici…până aici.

Noi nu înţelegem că realitatea este enormă, pentru că suntem îndoctrinaţi cu ideea că pentru a fi cineva, trebuie să faci asta şi asta, o iei cu studiile şi ajungi aici sau le ocoleşti pe toate şi ajungi aici…şi cam asta e viaţa, intelectualitatea, cunoaşterea şi împlinirea profesională. Tocmai de aceea ghetoizanţii nu pot face faţă…incomensurabilului, a realităţii care nu poate fi manipulată şi nici cercetată până la capăt…şi, pentru ca să îşi liniştească în mod utopic mintea…spun: până aici!, mai departe e lucru…clinic, nebunesc.

Însă, mai departe, adică trăind şi experiind mai departe lucrurile, toată viaţa, fără să crezi că ai ajuns prea departe de 1%, înseamnă să fii normal în cunoaştere şi nu …anormal. Normalitatea cunoaşterii şi morga adevăratului intelectual, cunoscător, cărturar, ziceţi-i cum vreţi, este…smerenia. Adevăratul om care cunoaşte, studiază, creează, se perfecţionează continuu nu are tupeul să spună că editează realitatea, pentru că el este, se simte, trăieşte, ca un mic om, în faţa realităţilor Realităţii.

Editorii realităţii de ghetou sunt cu toţii…specialişti, analişti, profesori, academicieni, savanţi de renume mondial…Însă, adevărul tuturor dintre noi, adevărul gol-goluţ, nu e acela pe care ni-l revendicăm noi trufaş…ci pe cel pe care îl putem susţine de fapt. Şi adevărul realităţii pe care îl putem susţine este acesta: că fiecare dintre noi avem un cuantum, mai mare sau mai mic [ însă e întotdeauna mic], de cunoaştere…şi 14 catralioane de necunoaşteri. Şi dacă suntem specialişti în necunoaştere trebuie să o spunem, să începem mai întâi cu spunerea smereniei, cu adevărul despre noi…şi apoi să spunem despre noi una, alta, o mie.

Cred că e destul de simplu adevărul. Eu sunt prost, eu sunt neştiutor, dar ştiu asta şi asta are o doză imensă de normalitate, de smerenie…decât eu sunt specialist în… Şi aşa, ne întoarcem la principiile vieţii duhovniceşti în ceea ce priveşte cunoaşterea şi înţelegem că a cunoaşte înseamnă mai întâi a fi şi apoi a înţelege. Când ni se spune la şcoală despre teorii, proiecte, afirmaţii colosale şi noi încercăm să le înţelegem la nivel mintal, fără să aibă relaţie cu viaţa noastră, ni se pare…că totul e uşor.

Citeşti Eminescu, Pe lângă plopii fără soţ, asculţi o arie de Schubert, vezi două tuşe de Renoir, te uiţi la o colecţie critică de sute de volume, pui mâna pe teorema nu ştiu care…şi ţi se pare că le-ai inventat tu, acum, că ele sunt uşoare. Omul de ghetou intelectual merge la supermarket şi vede salamul în copaie sau cartea nu ştiu care sau mobila nu ştiu care…şi crede că e uşor să apară astfel de produse…pentru că el le cumpără repede, infantil, cu cardul. Însă, tot ce citim şi privim noi…nu ne aparţin! Sunt ale altora! Ca să facem şi noi ceva, un muşuroi de inteligenţă şi de creativitate, trebuie să facem din noi, ceva, altfel, ceva care nu mai e, ceva care poate fi privit ca unic.

Şi ca să faci lucruri unice nu trebuie numai să vrei, ci trebuie să acumulezi ca să poţi sau să fii în stare să poţi, acumulând tot felul de lucruri care par fără sens, fără legătură, dar din ele faci o arhitectură copleşitoare pentru privitori. Ca să faci trebuie să fii! Nu, vrei să faci, începi, e greu… şi apoi o laşi baltă. Dacă te pricepi la scris, scrie frate! Dar dacă te pricepi la drişcuit, las-o cu scrisul şi drişcuie până ameţeşti! Drişcuie până mai faci de trei ori Casa Poporului! Drişcuie şi iar drişcuie! Însă, nu te băga precum salamul în tort dacă nu te pricepi. Scuteşte-ne, frate, de demersul tău imaginativ, orgolios! Apucă-te de altceva, până nu te ratezi cu totul!

Să tragem concluzii! Pe de o parte mentalitatea noastră de ghetou iar pe de altă parte frica noastră de a da ochi cu incomensurabilul, cu de-ne-cuprinsul realităţii, unde nu mai facem pe Tarzan în junglă, ci suntem nişte mici pixelii pe harta incomensurabilităţii. Cu această frică trebuie să ne luăm la trântă, noi, da, noi, noi fiecare în parte, pentru ca să ieşim din starea de mărginaşi ai cunoaşterii, de fricoşi ai cunoaşterii, de superbiari ai cunoaşterii [adică de mândrii]…spre imprevizibilul şi măreţul cunoaşterii, adică spre incomprehensibilul cunoaşterii.

Viitorul nostru nu e de ghetou…ci de incomprehensibil. Aici, şi nu mai vorbim în lumea viitoare, de după moartea şi învierea noastră…realitatea e mai presus decât orice credem noi că poate fi numit realitate. Realitatea e uimitor de uimitor de uimitoare şi, pentru ea, nu ai nevoie de oameni fricoşi, de oameni laşi, de parşivi şi orgolioşi…ci de oameni smeriţi, plini de dragoste, de dorul de a cunoaşte, de a trăi, de a experia lucruri, pe fiecare milisecundă noi, cu totul altfel, cu totul inimaginabile, cu totul indescriptibile.

Noi suntem editorii realităţii! Aş…Nu mă înnebuni, soro, că am ameţeli! Vezi ca scumpul Goe să nu sară din tren după pălărie şi bileţel. Să fim maturi, aşadar! Copilăria e bună să pregătească maturitatea…şi nu să se prelungească la infinit. Dacă se prelungeşte la infinit eşti retard…eşti gâgă. Ca să nu te pierzi…trebuie să nu îţi fie frică să te pierzi în incomensurabilul cunoaşterii cu smerenie. N-am auzit ca vreun om, care s-a lăsat în mâna lui Dumnezeu, cu smerenie şi cu dragoste de Dumnezeu, să nu fii ajuns întru Împărăţia Lui şi la rezultate ale cunoaşterii, uluitor de imprevizibile cu câţiva ani înainte de a-şi începe alergarea.

Adică, râvniţi la cele bune, editaţi-vă smerit realitatea…şi fiţi oneşti cu dv. înşivă…că de învăţat, nu o să terminaţi în toată veşnicia!

Pr. Dorin Picioruş.

Update-ul din 22 octombrie 2007 de pe “Creştin Ortodox. ro”

CrestinOrtodox.ro

Dezbinarea, iadul si moartea

Manastirea Zamca

Manastirea Zamca este cel mai important edificiu religios construit de colonia armeana din orasul Suceava. Complexul medieval Zamca, a fost ridicat in anul 1606 de armenii refugiati in Moldova inca din secolul al XVI-lea. Mentionata pentru prima data in anul 1415, manastirea impresioneaza prin dimensiunile sale si elementele gotice si clasice cu motive orientale. Se considera a fi ctitorita de armenii refugiati de timpuriu in Moldova, o lunga perioada de timp fiind si sediul episcopiei armene. Situat in extremitatea vestica a orasului

Catedrala Gloucester

Catedrala Gloucester, aflata in tinutul Gloucester, Anglia, este asezata in partea de nord a orasului, in apropierea raului cu acelasi nume. Aceasta catedrala a fost ridicata pe locul unui locas de cult mai vechi. Acest locas era o abatie inchinata Sfantului Petru de prin anii 681. Abatia a cazut prada ordinului de dizolvare a manastirilor dat de regele Henry al VIII-lea al Angliei. Piatra de temelie a prezentei catedrala din Gloucester a fost asezata de catre abatele Serlo (1072-1104), abate ce in scurt timp avea sa devina prim „dean” de Exeter.

Ierusalimul – loc si centru a trei religii

Ierusalimul este considerat ca centru de unde a inceput creatia. O alta traditie evreiasca, mentionata in Talmud, considera Templul din Ierusalim ca punct central de unde a inceput creatia si in care prima raza din lumina primordiala a stralucit asupra intregii lumi. Mantuitorul Iisus Hristos isi alege altarul de jertfa pentru rascumpararea omenirii pe locul cel mai inalt – Golgota. Aceste locuri sacre, ale inaltimilor, fac legatura intre cer si pamant, intre om si Dumnezeu. In Vechiul Testament Ierusalimul cu Templul sau era comparat de catre Baruh

Iubirea divina sau judecata universala

Perioada dintre judecata particulara si cea universala de la sfarsitul timpurilor este inca una de provizorat in ceea ce priveste soarta sufletelor: nici dreptii nu primesc inca fericirea deplina ca rasplata a vredniciei lor, dar nici pacatosii pedeapsa propriu-zisa. „Exista o deosebire de grad, zice pr. Staniloae, intre fericirea de dupa judecata particulara, cand inca nu ne vom intalni cu toti oamenii care au trait pe pamant in credinta in Hristos, si cea de dupa judecata universala, cand ne vom intalni cu totii. Dupa invatatura ortodoxa

Rugaciune si libertate

Rugaciunea il elibereaza pe om, il degajeaza de natura exterioara si de sine insusi. In acest fel ea tine sufletul deschis catre Dumnezeu ca Persoana. Cel ce nu se roaga ramane rob, inchis in mecanismul complex al naturii exterioare si al inclinatiilor patimilor sale care il domina pe om mai mult decat o face natura. Rugaciunea asigura libertatea fata de mecanismele complexe ale lumii exterioare care compun ansamblul legilor naturii. Rugandu-se, omul isi afirma convingerea ca aceste mecanisme sunt doar contingente si deriva din interventia libera a Persoanei supreme

Filocalie si pedagogie

Lumea traverseaza o profunda perioada de criza spirituala din care nu poate iesi fara puterea lucrarii lui Dumnezeu. Aceasta se datoreaza in mare parte conceptiile mecaniciste, legate de nesfarsite cauze si efecte care au dus la o autonomizare a gandirii si cadrelor relationale de viata ale omenirii. Scrierile filocalice vin in intampinarea problematicii spirituale a contemporaneitatii pentru ca autorii acestora au stiut sa sondeze prin puterea Duhului atat in „adancul cunostintei de Dumnezeu”, revelat in Sfanta Scriptura, cat si in subconstientul uman al fiintei lor


Din ultimele postari de pe FORUM:

cristiboss56: S-a tot discutat si para discutat, intorcandu-se pe toate fetele, despre oportunitatea construirii a unei mari Catedrale in Bucuresti. Tema discordiei a fost si pe tema amplasamentului Catedralei. Un vis neamplinit si a fostului Patriarh, Teoctist. Propun deci, spre dezbatere aceasta tema , a oportunitatii construirii cat si a amplasamentului viitoarei Catedrale … vezi mai mult

Stiri:

Sedinta de lucru a Sfantului Sinod

Procesiune cu moastele Sfantului Ioan Gura de Aur

Sfintire de biserica la Tecuci

Forum interreligios ce va fi tinut in India in anul 2008

IPS Teofan – 7 ani de la instalarea ca Mitropolit al Olteniei

Psa. Gianina.

Senzaţional!!! Discuţii secrete…online

suntem-la-inceput.jpg

CMD se întoarce de la Mediaş. Zăpadă, zoaie…Stă cu lampa aprinsă ca bătrânul Diogene, aşteptând ca CL-ul maichii să zică şi el ceva interesant, ca să ajungă pe locul 1, unde acum e muzică tehno. Nicio problemă: acum e pe locul 7! Agitatorii agită pătratul ca să devină cub. Ei sunt pe poziţii. Cu cât sunt plătiţi …ca să?…Li se dă o notă, un cearşaf, o faţă de masă, 1000 de euro, o vacanţă la mare?

Pentru neiniţiaţi fişa de lectură nr. 1. A se citi cu atenţie.

Deci, ziua de 22 oct. 2007. Dimineaţa. Ora 10.34 ante meridian. CMD, după discuţii de seară, noapte şi dimineaţă, secrete, înşurubate în telefon şi chat cu CL, adică cu bateria Dorcell 2, merge pe calea destinului…A se vedea fişa doi de lectură. A se citi cu maxium de seriozitate, fără emoticon!

Discuţia, pe cât de lapidară, pe atât de expresă. Cyborg 1, conform previziunilor, indichează, el indichează, sau marionetează [de la a face marionetă pe cineva] pe Cyborg2. Lecţia de astăzi: igiena blogului. Lecţia se dă în direct…pentru ca să se vadă transparenţa, luxul de transparenţă a membrilor BBR, care îşi fac bloguri dar le e teamă să scrie sus, pe el: Băi, cititorilor: noi suntem baptişti şi ne place cu ce suntem! N-avem frate nimic cu tine…Bravo! Scrie cine eşti…şi scrie ce urmăreşti, ce crezi, nu aşa…şi aşa.

Lecţia de igienă constă în…discriminarea lui Bastrix. CMD ştie că mă enervează să mă confunde cineva cu anagramul blogului, pe care l-am mai explicat, şi de aceea, când eu scriu Cruceru el scrie Bastrix, pentru ca să se vadă de unde este; adică ce fel de neam de soi este. Adică eu nu îi spun cap pătrat, adică Pătrăţosu, cum îl alintă ucenicii [nu spun care!] iar el mă ia cu Bastrix. Dă-o cu bastrix în continuare, frate, şi vezi că o să vină domnul Ţon să scrie pe blog în seara asta! E musai! Vine sută în mie!

CMD şi discriminarea. Băiatul zice să s-a fript de 3 ori cu dialogul cu mine, dar el cam frige ortodocşi pe unde apucă. După cum previzzionam, CL este mai puţin colţat decât CMD. Nu are grade pe umăr câte trebuie. Probabil… Sau, poate o să îi dea aprobare Bucureştiu, sect. 5, şi o să vină cu mai multă…alternanţă.

Adică, lecţia de astăzi: fii igienic!

CMD: Fă-o igienic…nu ca Remeş! Vezi că telefoanele îţi sunt ascultate şi…nu trebuie să dai în vileag…pachetul! Nu te spăla în public ca mine, ci aştepată-l la strâmtoare! Noi o să te ajutăm cu ratingul. Dacă eşti vizitat de mai multe ori, băieţii din wp vin la tine, tu te dai de amabil şi… vei fi considerat mai deştept iar el va rămâne de fraier, chiar dacă scrie mult şi bine. Nu contează dacă tu eşti mai…pirpiriu…Ci aşteaptă! El zice de tine. Tu aştepţi. Apoi când i-o fi lumea mai dragă lu fratele bastrix, tu te dai de discriminat, de atacat, de insultat…Spui că ai fost atacat în orgoliul propriu, te dai de cadru universitar, de familist, de pastor apreciat, noi venim cu bascula cu mineri…facem un atac dă gherilă, dă-la care te-am învăţat…şi îi luăm maul. E corect?!

CL: Da, să trăiţi! Nu scot niciun sunet. Nu zic nici pâsss. Dacă dv. tăceţi, eu…silentio stampa.

CMD: Foarte bine…Aşa mi s-a transmis de la…, aşa ţi-am spus… Tu fă aşa…şi aşa. Fără rumoare, fără spume prea multe. Te dai de intelectual, de non-agresiv, îl laşi în pace…că cine sapă…cade unde sapă.

CL: Lol! Aşa vom face…

Comentatori…binevoitori ai articolului

„Părinte Dorin, de ce vă strufocaţi atât de mult…şi ce fel de atitudine detestabilă este aceasta a dv? Aşa se comportă un pr***…cu bapt**** agresivi, înveşmântaţi în blană de miel de astrahan? Ce v-au făcut ei? Ce tot vă consideraţi atacaţi, voi ortodocşii?? Că noi am fost martiri, ne-a martirizat regimul comunist…Ne-a dat vize şi am plecat, împreună cu evr***…în America, şi, după revoluţie, ne-am întors ca să vă învăţăm cum se face…noua schimbare la faţă a României preconizată de Cioran [ De Cioran, nu de Brucan!]”.

Comentariile abundente…şi confuze erau mai multe. Asumarea statutului de convivial, cu faţă umană, fără şiretlicuri, pentru care pledează în ultima sa carte domnul Patapievici, de săptămâna trecută ieşită pe piaţă… nu e la modă printre CMD-işti şi CL-işti. Pentru că, spunea autorul citat, noi ne-am învăţat numai cu cultura generală, cu ABC-uri şi nu avem public pentru cultura specială.

Tocmai de aceea ne place De ce iubim femeile în locul Filocaliei, dăm pe Enescu pe Florin Salam, vedem în preşedintele Băsescu un alt Mihai Viteazul, ne dăm huţa cu limba română, scoatem limba când nu mai avem ce replica, venim cu tupeu…în loc să stăm pe bancă să… privim, gonim stalagmite în orbitor şi alte…rujeole.

Concluzii

Dacă tot mi-am stricat timpul de după masă cu articol de …igienă, două concluzii:

1: Nu confundaţi igiena de a fi prefăcut…cu caracterul! A fi om de caracter pe blogosferă [ca şi în viaţa publică] înseamnă să îţi faci blog/carieră de om onest, să spui de la început cine eşti şi ce vrei, să nu te minţi şi să nu minţi pe cei pe care îi ai în faţă şi să…munceşti asiduu, că până la urmă oamenii compară. Se trezesc, mai greu unii …dar până la urmă văd cine face şi cine …clămpăne sau se uită la el cu mărime de inimă crezând că este Shakespeare al blogurilor!

2. Dacă vreţi o cultură specială şi nu elementară: nu vă apucaţi de bloguri/de cariere cu…planuri de scris înguste! Priviţi mai sus decât mărimile ecranului din faţa dv., decât mărimile camerei dv. de scris, decât blocul sau casa dv., decât oraşul, ţara, şi lumea în care trăiţi! Priviţi mai sus şi faceţi bucăţele serioase…dintr-un puzzle serios, autentic. Dacă vreţi să convingeţi, mai întâi convingeţi-vă pe dv. că puteţi! Pe nimeni altul să nu vreţi să îl convingeţi, ci numai pe dv! Dacă reuşiţi să fiţi mulţumiţi cu ceea ce faceţi, împăcaţi, sunteţi…prietenii noştri!

Cei doi de sus…sunt două exemple lamentabile a ceea ce trebuie să nu fiţi dv!

Pr. Dorin Picioruş.

Page 1 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

istanbul escort istanbul escort istanbul escort