Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 23 octombrie 2007

The fact that makes diference!

glory-to-god-for-all-things.png

My article from this evening is a laudatio. I have to remark a very expressive personality of American Orthodox Theology, but very humble, a priest which I met online and, for me, and for others, is the best orthodox blogger from USA. In his presentation, which we evoke it, is not substantial. This is his legitimation for readers:

Glory to God for All Things is a blogsite written and maintained by Fr. Stephen Freeman. All unsigned posts are written by him. Fr. Stephen is an Orthodox Priest who lives and serves in East Tennessee. A convert from Anglicanism, where he was a priest for 18 years, he was ordained to the Orthodox priesthood in 1999″.

Something is evident from at first sight: his words has a Patristic smell. Father Stephen is not an arid theologian, is not a technician of phrases but a profoundly priest, that lives through the services of Church and looking at the faces of Saints from Icons, chiefly at Our Lady, at Theotokos…and wrote about his heart.

On every day I have a good reflection from his products. Father Stephen Freeman is an orthodox blogger that writes, near, day-to-day and he writes with the ebullience of his being, with this fervor man of the faith, with priestly consciousness. And this kind of labor is not flower to ear. His efforts are a plus torment, besides the weights of his house, is evidently, but is a cross from the freedom to make others… exultations.

If don’t know to exult on peoples with your person, you aren’t a good priest! So that you useful for somebody, that you be teacher for somebody, you must be due to the sons like an wise father and attentive, very attentive. Father Stephen is a priest of the attention. His holiness is careful to the details of the heart. When I translated his items, I saw his attention, his care too big to details.

Only that, can not somebody so attentive as he, but that he is a man of the prayer, a man of a theological depth. Can not to write, over aren’t! In orthodox life, firstly is practice, then the theory, sight the tints. Who sees the deep colors of relation with Christ and the Saints, this man is a man of the theory, of theory in that the patristic sense. And Father Stephen, that is a good successor of the Protomartyr Stephen, is a priest that sees the truth of Orthodoxy in his heart, because his articles are testimonies of the divine truth.

His blog has the age yearlong. It is little in appearance. In fact, his blog is a mature exercise of communication. Many people to find in it a support, a direction, a inner resonance with they. From 19 October 2006, Father Stephen bated out treasures from him for use and this is the treasure for everybody:

October 2007
September 2007
August 2007
July 2007
June 2007
May 2007
April 2007
March 2007
February 2007
January 2007
December 2006
November 2006
October 2006

In one from his letters he told me, that the orthodoxies speak throughout same language, on the dialect. His holiness refers, in this context, the authentically orthodoxy from orthodoxies. And I believe same thing. In each Christian orthodox he exists an alone dialect, the dialect of love and the fraternity and is due to rediscover in us this unique dialect, generically.

So that you see he holds, be due to love it your brother, on the other. This equal of our is our salvation. If you want redeem, then, is indispensable, to want redeemed and others too. And Father Stephen searches the one sheep missed of the America and he preaches, with time and without time, for she to be redeemed.

Your holiness, please to receive on my part, all the wish of good, the wish of salvation, for you and for your family. Your family and your parish are in my heart and in my prayers. This my laudatio is not a favor from my part but a duty of consciousness. Because, according with is written in Scripture: ” whatsoever ye have spoken in darkness shall be heard in the light; and that which ye have spoken in the ear in closets shall be proclaimed upon the housetops.” [Luke 12:3].

We speak to you now from the secret of our heart. And our secret is our love for you, my beloved Father Stephen! Even if don’t articulated very well in English, certainly that the love, this universal language of Christians, you speaks you now with power.

Father Dorin Piciorus

Jurnalismul de rutină

Viciul cel mai de seamă al jurnalismului practicat astăzi este predictibilitatea. Presa românească a devenit foarte previzibilă, în felul în care prezintă lucrurile şi reacţionează în diverse momente. Se înscrie astfel într-o atitudine generalizată de pasivitate şi monotonie, deşi pretinde că vrea să ne scoată din eclipsa emoţională. Ştirile şocante sau pline de cruzime, culese dintr-o realitate frustă, zic că vor tocmai să ne trezească din somnolenţă. Ele fac însă contrabandă cu informaţii pe nervii noştri. În urma ei, consumatorul de media este cel care pierde, pentru că el se aşteaptă perpetuu să fie luat prin surprindere, dar aşteptarea lui este deturnată spre zdruncinarea lui psihică, spre încărcarea lui cu obsesii şi psihoze.

Invitat la Altfelul de duminică, Robert Turcescu a mărturisit că meseria de ziarist a devenit într-o proporţie covârşitoare una de rutină. Jurnalistul îndeplineşte un rol rutinat într-un trust de presă sau de tv, care are reguli stricte, în care el nu este decât o furnică într-un muşuroi uriaş, o furnică neînsemnată, la orice palier s-ar afla, pentru că oamenii însemnaţi sunt numai cei cu bani, care conduc afacerile de presă.

Jurnalistul trebuie în primul rând să devină un bun vânzător de ştire, să fie productiv, dacă vrea să se ducă buhul despre el, că e un ziarist bun. Iniţial el este numai o calfă, care învaţă un milion de reguli, în care, dacă nu se îneacă, trece mai departe, spre nivelul următor, unde trebuie să fi înţeles „cum merg lucrurile”, cui să se supună, ce să spună.

Orice jurnalist, oricâtă notorietate şi-ar câştiga, este întotdeauna dependent financiar de un boss care nu are nimic de-a face cu jurnalismul. Boss-ul îl poate arunca afară oricând, pe diferite motive. Creativitate şi genialitatea unui ziarist sau ale unui creator de programe tv prea puţin contează, dacă ele nu se supun unor interese ale trustului, unei politici editoriale care dictează ce trebuie să gândeşti şi să exprimi, în linii mari, „dacă vrei salariu de la noi”.

Şeful cel mare, big brother, se poate şterge pe pantofi cu genialitatea ta, dacă nu corespunzi, dacă enervezi în vreun fel, dacă nu eşti maleabil la nesfârşit. Aşa s-a întâmplat cu Teo Trandafir şi era să se întâmple cu puţin timp în urmă şi cu Victor Roncea.

Într-o lume normală ar trebui ca nu cei care au inimă şi minte pline de frumuseţe să se umilească în faţa celor care au bani, ci cei care au bani să îi roage să lucreze pentru ei. Însă noi nu trăim într-o lume normală, ci într-una care se străduieşte masiv să ne facă să credem că trăim într-o lume normală. E de fapt o lume care ne vinde en gros aparenţe (o angrosistă a aparenţelor), iar cumpărătorii se aleg cu mâna goală.

A spune că e o lume cosmetizată e prea mult, pentru că nici măcar nu încearcă să-şi cosmetizeze imaginea, cum adesea se afirmă. Nu, ci pur şi simplu încearcă să convingă conştiinţa noastră că urâtul e frumos, că oribilul e simpatic, că nebunia e normalitate. Dacă nu vreţi să credeţi, înseamnă că nu vreţi să vă integraţi în societatea civilizată, că n-aţi evoluat, că nu sunteţi destul de maturi pentru exigenţele postmoderne!

A prezenta urâtul sau grotescul drept frumos este o deviză în lumea artistică de peste trei sute de ani. Fenomenul nu face azi decât să fie transplantat în viaţa cotidiană şi să fie dus la extrem de cei care promovează în mod subversiv satanismul, prin multiple canale, mai oculte sau mai puţin părut oculte. Ideologia satanistă foloseşte un limbaj ermetizat în diverse medii şi împrejurări, inclusiv în vestimentaţie, prin care devine accesibilă tuturor grupurilor sociale, dar mai ales la tineri.

Neutralitatea şi obiectivitatea mediei vizavi de evenimentele cotidiene sunt doar concepte scrise pe ce apă nu curge. Însăşi selecţia informaţiilor, pentru care se depune multă rutină (R. Turcescu), presupune un act sever de (modificare prin) interpretare a realităţii. Perspectiva din care este privită realitatea este deja un comentariu complet al ei. Chiar şi felul în care potriveşti camera de filmare, eventual fără a mai rosti nici un cuvânt în plus. De unde No comment pe Euronews.

A-ţi selecta ştirile, deşi ele par a fi la voia hazardului, este însă rezultatul unei poziţionări jurnalistice care nu e în nici un caz echidistantă. Aceasta vizează, şi la români, implementarea de mentalităţi şi atitudini în acord cu principiile politice şi sociale ale zilei.

Aşa încât avea dreptate Turcescu. Foarte puţine lucruri în presă mai au de-a face cu spontaneitate şi creativitatea, ca şi cu libertatea de opinie. Totul este bine trucat, încât să pară un comentariu inocent, însă inocenţa este jucată cu destul de mult talent dramatic. Imaginea ca şi cuvântul ţin de profesionalism: de la indignarea furioasă a lui CTP până la zâmbetul profesionist al Andreei Esca şi de la încruntarea cu efect a lui Turcescu până la masca greu digerabilă a lui Tatulici.

Mass-media, ca şi agitaţia politică, ne oferă spectacole, circ, la care să ne placă să ne uităm, pentru ca să nu cerem mai multă implicare şi responsabilitate. Ziariştii se preschimbă tot mai definitiv într-un sindicat care-şi apără indemnizaţiile. Problema mea e că în timp ce ei îşi protejează pâinea, ni se spune că ei luptă să facă dreptate oamenilor al căror glas nu se aude.

La ora actuală, blogurile ar fi singurele soluţii pentru afişarea cu adevărat liberă a opiniilor şi de ele ar putea să profite mulţi oameni, care ar avea ceva de spus. Însă tocmai aici e buba: mulţi nu îşi găsesc cuvintele pe gratis sau, altfel spus, fără remuneraţie şi recunoaşteri publice, nu le mai rămân multe de comentat pe lume.

Dacă la tipar aveam acces cu mare greutate, acum avem cel mai uşor şi mai la îndemână mod de a (ne) comunica: articolul şi cartea electronică. Asta până când nu se inventează o formă de cenzură pe internet sau până când blogurile nu vor deveni remunerabile şi, prin urmare, confiscabile de către trusturi.

Dar, până acolo, nu mulţi aleg să facă bine gratuit şi să se dăruiască şi altora.

Drd. Picioruş Gianina Maria-Cristina

Pachetul de atenţie [ 23 oct. 2007]

Zi cu soare…incandescenţă, nervi periferici şi… replica dintr-un scheci de-al nostru: „porcul ăla de măgar”. Avem ce avem noi cu animalele, dar nici chiar aşa! Suntem europeni, nu?! Trebuie să ne tundem altfel, să mirosim altfel, să ne rujăm altfel? Poate să câştigăm bani altfel…

Să trecem la ştirile noastre. Senzaţionalul de ieri nu a fost că preşedintele Băsescu vrea uninominalul, ci, că dumnealui a învăţat [da?!] limba rromă şi a zis-o în rromă: avem video, dar numai cu zicerea în română; ne-a sabotat Realitatea TV de data asta. Noi aseară am auzit declaraţia la PRO TV. Scapă de procesul de discriminare?/ Ieromonah Dr. Petru Pruteanu, cu care noi am avut unele diferende de curând…dar peste care ştim să trecem, atâta timp cât şi dumnealui a înţeles că se poate trece cu noi peste trecut, are blog în wordpress din octombrie acesta. Vă invităm să îl vizitaţi/

birdtop2.gif

Aseară, ora 10 şi ceva, cineva a intrat la noi de două ori din locaţia…ţineţi-vă bine!: rss-special.txt. Ne este prieten sau duşman?Însă, priviţi ce frumos arată rss-urile noastre în acest format! Aici. / Adamaica ne iubeşte? Mai întâi de toate e femeie sau bărbat? Însă, în orice caz…ne-a trimis şi dânsa rss-uri. Nouă ne plac. Deci nu mai trebuie să se deparaziteze de noi altă dată, că nouă ne cam place ce scrie…chiar dacă este ea ce este. Se pare că ştie mai multă limbă română decât alţi confraţi de-ai dânsei. Asta contează, nu?! Sper să fie femeie…totuşi. Pentru că, dacă e bărbat şi s-a deparazitat de noi…atunci e flagrant./

Este vreo supriză faptul, că internetul vinde…ziarele în România şi revistele şi televiziunile şi mărcile noi de produse…şi destrăbălarea? /Domnul Cristi Şerban, pe care l-am tăiat din blogroll-ul nostru pe motiv de nevedere constantă… ne bombardează de la un timp, mai zilnic cu mesaje pe messenger, cum că şi dumnealui scrie şi trebuie…văzut. Dar niciodată nu ne contactează direct. Trimite mesajul, nu la întâmplare…dar nu vorbeşte, frate! Pentru insistenţele sale constante…intraţi şi la dumnealui pe blog, deşi, mie mi-ar plăcea ca ortodocşii să zică cu voce tare ce au de zis şi… în faţă; mai ales în faţă…şi cu faţă de om./

Orange schimbă telefoanele mai vechi de un an, dacă ai cont lunar la ei, adică abonament? Cine ştie?! S-ar putea să fie ceva cu zvonul ăsta…/Beyonce…ştie să cânte la Cluj? Clujeanul zice că da./ Un blog stilist român, numit Orthodoxos.net, care emană o mentalitate tipic neoprotestantă: adică nu are nicio indicaţie despre autori/ Încearcă şi domnul Bogdan Feştilă un blog pe wordpress? Vom vedea! Nu şi-a pus însă numele real pe el…dar Epitrahirul se numeşte./

Când ţi-e ruşine să îţi pui numele pe un blog sau pe o carte,

ai la foi vivante în inima ta? Adică: credinţă vie…râvnă, zel?

***

Ce zice Wikipedia despre Biserica Ortodoxă Română?

Pr. Dorin.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno