Zi: 26 octombrie 2007

Mergem cu atenţie, privim fiecare pagină cu dragoste de Dumnezeu, ne minunăm…şi ne smerim

Leave a comment

Catedrala Patriarhala din Bucuresti

Racla cu Sfintele Moaşte ale Sfântului, Prea Cuviosului nostru Părinte, Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor şi al românilor.

*************

Bibliografie: Sfântul Simeon Noul Teolog

I. Surse primare

1. Syméon le Nouveau Théologien , „Catéchèses”, introdiction, texte critique et notes par B. Krivochéine, traduction par J. Paramelle, SC 96, 104 şi 113, Paris, 1963, 1964 şi 1965.

2.Idem., „Chapitres Théologiques, Gnostiques et Pratiques”, introduction, texte critique et notes par J. Darrouzès, SC 51, Paris, 1957.

3. Idem., „Traités théologiques et éthiques”, introduction, texte critique et notes par J. Darrouzès, SC 122 şi 129, Paris, 1966 şi 1967.

4. Idem., „Hymnes”, no’s 1-15, introduction, texte critique et notes par J. Koder, traduction par J. Paramelle, SC 156, Paris, 1969 ; no’s 16-40, texte critique par J. Koder, traduction et notes par L. Neyrand, SC 174, Paris, 1971 ; no’s 41-58, texte critique par J. Koder, traduction et notes par L. Neyrand et J. Paramelle, SC 196, Paris, 1973.

5. Idem., „Imnele iubirii dumnezeieşti”, trad. de Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae, în „Studii de teologie ortodoxă”, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, p. 329-705.

6. Idem., în „Filocalia românească”, vol. 6, Ed. Humanitas, Buc, 1997, p. 17-192.

7. Idem., „Discursuri teologice şi etice”, Scrieri I, studiu intr. şi trad. Diac. Ioan I. Ică jr. şi un studiu de ieromonah Alexander Golitzin, Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 559.

8. Idem., „Cateheze”, Scrieri II, studiu intr. şi trad. de Diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 379.

9. Idem., „Imne, Epistole şi Capitole”, Scrieri III, intr. şi trad. de Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2001, p. 431.

10. Idem., ( 33 Orationes, 38 Hymens, 180 Capta, Dialogus ), PG 120, col. 321-712, 1880.

11. Idem., „The Sin of Adam and our Redemption: Seven Homilies by St. Symeon the New Teologian”, translated by Serafim Rose, Platina, California, 1979.

12. Nicetas Stethatos, „Vie de Syméon le Nouveau Théologien ( 949-1022)”, texte grec inédit, publié avec introduction et notes par le P. Irénée Hausherr S.I. et traduction française en collaboration avec le P. Gabriel Horn S.I. , Roma, Pont. Institutum Orientalium Studiorum, în col. „Orientalia Christiana”, vol. XII, 1928.

13. Idem., „Viaţa Sfântului Simeon Noul Teolog”, trad. de Ilie Iliescu, Ed. Herald, Buc, 2003, p. 201.

II Surse secundare

1. Alfeyev, Hilarion, „St. Symeon the New Teologian and Orthodox Tradition”, Oxford, 2000 ( teză de doctorat).

2. Banu, E. „Lucrarea Sfântului Duh în opera Sfântului Simeon Noul Teolog”, în „Studii Teologice” XXXII ( 1980), nr. 1, p. 81-94.

3. Bria, Magistrand Ioan I., „Simţirea tainică a prezenţei harului după Sfântul Simeon Noul Teolog”, în „Studii Teologice” VIII ( 1956), nr. 7-8.

4. Fraigneau-Julien, B., „Les sens spirituels et la vision de Dieu selon Syméon le Nouveau Théologien”, în „Théologie hoistorique” 67, Paris, 1985.

5.Golitzin, Alexander, „Hierarchy versus Anarchy? Dionysius Areopagita, Symeon the New Theologian, Nicetas Stethatos and Their Common Roots in Ascetical Tradition”, în „St. Vladimir’s Theological Quarterly”, nr. 2, 1994, p. 131-175.

6. Idem., „Mistagogia – experienţa lui Dumnezeu în Ortodoxie”, Ed Deisis, Sibiu, 1998.

7. Holl, Karl, „Enthusiasmus und Bussgewalt. Eine Studie zu Symeon sem Neuen Theologen”, Leipzig, 1898.

8. Hussey, J.M., „Symeon the New Theologian”, în „Catholic Encyclopedia”, vol. 13, p. 875-876.

9. Ică jr., Drd. Ioan I., „Teologie şi spiritualitate la Sfântul Simeon Noul Teolog”, în „Mitropolia Banatului” XXXII ( 1987), nr. 3, p. 21-47.

10. Kambylis, Athanasios, „Symeon Neos Theologos, Hymnen ( supplementa Byzantina. Texte und Untersuchungen)”, Berlin – New York, 1976.

11. Krivochéine, Basile, „In the Light of Christ. St. Symeon the New Theologian : Life, Spirituality, Doctrine”, translated by Anthony P. Gythiel, Crestwood NY, 1986 ( cf. originalului rusesc, ed. 1980).

12. Idem., „În lumina lui Hristos. Sfântul Simeon Noul Teolog (949-1022): Viaţa – spiritualitatea – învăţătura”, trad. de Pr. Conf. Dr. Vasile Leb şi Ierom. Gheorghe Iordan din limba franceză, cf. ed 1980, Ed. IBMBOR, Buc., 1997.

13. Idem., „Essence créée et essence divine dans la théologie spirituelle de S. Syméon le Nouveau Théologien”, în „Messager de l’Earchat du Patriarche Russe en Europe Occidentale”, nr. 75-76, p. 151-170.

14. Lossky, Vladimir, „Teologia Mistică a Bisericii de Răsărit”, trad. , studiu intr. şi note de Pr. Vasile Răducă, Ed. Anastasie, f.a.

15. Mary, S.S., „St. Symeon the New Theologian and the Way of Tears”, în „Studia Patristica”, 7 ( 1966), p. 355-361.

16. Miguel, P., „Le consciènce de la grâce selon Syméon le Nouveau Théologien”, în „Irénikon”, XLII ( 1969), nr. 3.

17. Moldovan, Doctorand Pr. Ilie, „Teologia Sfântului Duh după Catehezele Sfântului Simeon Noul Teolog”, în „Studii Teologice” XIX ( 1967), nr.7-8, p. 418-431.

18. Petit, L., „La vie et les oeuvres de Syméon le Nouveau Théologien”, în „Echos d’Orient” 27 ( 1952), p. 163-167.

19. Petraru, Pr. Drd. Gheorghe, „Cunoaşterea lui Dumnezeu după Sfântul Simeon Noul Teolog”, în „Ortodoxia” XL ( 1988), nr. 3, p. 111-133.

20. Perczel, Istvan, „Denys l’Aréopagite et sa postérité en Orient et en Occident”, Paris, 1996. Aici se găseşte art. : „Denys l’Aréopagite et Syméon le Nouveau Théologien”, p. 341-356.

21. Picioruş, Masterand Dorin, „Mântuirea subiectivă în viziunea Sfântului Simeon Noul Teolog”, ms. comput., 30 p.

22. Idem., „Transfigurarea vieţii în lumina dumnezeiască la Sfântul Simeon Noul Teolog”, ms.

23. Popescu, Magistrand Dumitru, „Faptele bune după Sfântul Simeon Noul Teolog”, în „Ortodoxia” XIV ( 1962), nr.4, p. 540-555.

24. Rossum, Jost Von, „Pristhood and Confession in St. Symeon the New Teologian”, în „St. Vladimir’s Theological Quarterly” 20 ( 1974), p. 220-228.

25. Spidlik, T., „Syméon le Nouveau Théologien”, în „Dictionnaire de Spiritualité” XIV (1990), col. 1370-1401.

26. Stăniloae, Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru, „Studii de teologie ortodoxă”, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991; p. 307-317: „Legătura personală cu Hristos în lumina infinităţii dumnezeieşti după Sfântul Simeon Noul Teolog”.

27. Idem., „Semnificaţia luminii dumnezeieşti în spiritualitatea şi cultul Bisericii Ortodoxe”, în „Ortodoxia” XXVIII ( 1976), nr. 3-4, p. 433-446.

28. Idem., art. „Lumina dumnezeiască în descrierea Sfântului Simeon Noul Teolog”, cuprins în vol.„Iisus Hristos Lumina lumii şi îndumnezeitorul omului”, Buc., 1993, p. 217-285.

29. Idem., „Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama”, ed. a II-a, cu prefaţă revăzută de autor, în col. „Mari scriitori creştini”, Ed. Scripta, Buc., 1993.

30. Stoina, Drd. Liviu, „Desăvârşirea creştină după Sfântul Simeon Noul Teolog”, în „Studii Teologice” XXXVII ( 1985), nr. 5-6, p. 390-407.

31. Turner, H.J.M., „ St. Symeon the New Teologian and Dualist Heresies – Comparisons and Contrasts”, în „St. Vladimir’s Theological Quarterly”, nr. 4 ( 1988), p. 359-366.

32. Vârlan, F., „Învăţătura despre mântuire la Sfântul Simeon Noul Teolog”, în „Ortodoxia” XXIII ( 1974), nr. 4, p. 624-633.

33. Ware, Kallistos, „Tradition and Personal Experience in Later Byzantine Theology”, în „Eastern Churches Review”, nr. 2 ( 1970), p. 131-141.

III. Literatură, filosofie, spiritualitate diversă

1. Alighieri, Dante, „ Divina Comedie”, în trei volume: „Infernul”, trad. de Eta Boeriu, studiu introductiv, tabel cronologic, note şi comentarii de Alexandru Balaci, Ed. Minerva, Buc., 1982; „Purgatoriul”, trad. de Eta Boeriu, note şi comentarii de Alexandru Balaci, Ed. Minerva, Buc., 1982; „Paradisul”, trad. de Eta Boeriu, note şi comentarii de Alexandru Balaci, Ed. Minerva, Buc., 1982.

2. Blaga, Lucian, „Trilogia cunoaşterii. Eonul Dogmatic”, vol. I; „Trilogia cunoaşterii. Cunoaşterea luciferică”, vol. II; „Trilogia cunoaşterii. Cenzura transcendentă”, vol. III, Ed. Humanitas, Buc, 1993.

3. Camus, Albert, „Străinul. Ciuma. Căderea. Exilul şi Împărăţia”, trad. din lb. franceză de Georgeta Horodincă, Olga Mărculescu, Irina Mavrodin, cu prefaţă de Romul Munteanu, ed. I, Ed. Rao IPC, Buc., 1993.

4. Idem., „Faţa şi reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara”, trad. din lb. franceză de Irina Mavrodin, Mihaela Simion, Modest Morariu şi introd. de Irina Mavrodin, ed. I, Ed. Rao IPC, Buc., 1994.

5.Claudel, Paul, „Cinci mari ode”, trad şi postfaţă de Victoria Ana Tăuşan, Ed. „Grai şi suflet – Cultura naţională”, Buc., 1994.

6. Eliade, Mircea, „Mefistofel şi Androginul”, trad. de Alexandra Cuniţă, Ed. Humanitas, Buc., 1995.

7. Idem., „Istoria credinţelor şi ideilor religioase”, în 3 vol., trad. din franceză de Cezar Baltag, Ed. Universitas, Chişinău, 1992.

8. Heidegger, Martin, „Repere pe drumul gândirii”, trad. şi note introd. de Thomas Kleininger şi Gabriel Liiceanu, Ed. Politică, Buc., 1988.

9. Ionesco, Eugéne, „Călătorie în lumea morţilor”, teatru, vol. 5, trad. şi notă asupra ed. de Dan C. Mihăilescu, Ed. Univers, Buc., 1998.

10. Leibniz, G.W., „Monadologia”, trad. de Constantin Floru, studiu introd. de Dan Bădărău, Ed. Humanitas, Buc., 1994.

11. Merejkovski, Dmitri Sergheevici, „Luther”, în româneşte de Anca Verjinschi, Ed. Biblioteca Bucureştilor, 2001.

12. Nietzsche, Friedrich, „Dincolo de Bine şi de Rău”, trad. de Francisc Grünberg, ed. bilingvă, Ed. Teora, 1998.

13. Noica, Constantin, „Jurnal de idei”, text stabilit de Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Sorin Vieru, Ed. Humanitas, Buc, 1991.

14. Idem., „Devenirea întru fiinţă”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Buc., 1981.

15.Pascal, Etienne, „Cugetări. Text integral”, ed. Brunschvicg, trad. de Maria şi Cezar Ivănescu, Ed. Aion, 1998. ( cf. édition Hachette, Paris, 1897)

16. Rilke, Rainer Maria, „Rugăciunile”, trad. de Mihail Nemeş, Ed. Anastasia, Buc., 1998.

17. Idem., „Exerciţii de supravieţuire”, versiune inedită a lui Dinu Pillat, ed. îngrijită şi prefaţată de Ileana Mălăncioiu, Ed. Litera, Buc., 1993.

18. Stănescu, Nichita, „Fiziologia poeziei”, proză şi versuri 1957-1983, ed. îngrijită de Alexandru Condeescu cu acordul autorului, Ed. Eminescu, Buc., 1990.

19.Ştefănescu, Paul, „Magia neagră”, Ed. Saeculum Vizual, Buc., 2003.

20. Tereza de Avila, Sf., „Drumul perfecţiunii”, trad. şi note de Christian Tămaş, Ed. Ars Longa, Iaşi, 1995.

21. Trakl, Georg, „Poeme”, trad. de Mihail Nemeş, prima ed. bilingvă, îngrijită de Simona Kessler Herausgeber, Ed. Paideia, Buc., 1991.

22. Valery, Paul, „Poezii. Dialoguri. Poetică şi estetică”, ed. îngrijită şi prefaţată de Ştefan Augustin Doinaş, trad. de Ştefan Augustin Doinaş, Alina Ledeanu şi Marius Ghica, Ed. Univers, Buc., 1989.

********

PS Sebastian Ilfoveanu: contagiune duhovnicească prin vieţile Sfinţilor. Interviu la Radio Trinitas Bucureşti, 26 octombrie 2007. Ne simţim atraşi, uniţi de Sfinţii români. Simţim nevoia să ne atingem de Sf. Moaşte ale Sfinţilor. Secretul mântuirii se vede în Moaştele Sfinţilor./ Practica împărţirii Sfintelor Moaşte alături de practica păstrării lor întregi. / Trebuie cinstite ca expresii ale sfinţeniei izvorâtă din sfinţenia lui Dumnezeu./”Personal l-am simţit pe Sfântul Dimitrie ca pe un reper…”/Ne lipsesc modelele de Sfinţi în viaţa noastră./

Bucureştiul e un oraş „agitat şi înghesuit”./Dezamăgit de reporterii care nu înţeleg venirea la Sfintele Moaşte/ Europa are nevoie de comportamentul şi dragostea noastră faţă de Sfinţi./ „Românul simte nevoia de comuniune cu Sfinţii lui Dumnezeu”./”Sfinţii ni-l fac pe Dumnezeu mai aproape”: PFP Daniel./ Coada pelerinilor a ajuns până la intersecţia cu 11 septembrie./Ce o fi în inima acestor tineri care stau la coada sărutării Sfântului Dimitrie?/Aşteptarea dragostei pentru Sfinţi, credinţa care iubeşte./ Ar trebui să ştim minunile cu oamenii. /

Urcăm trupeşte şi sufleteşte spre Patriarhie./ Ierarhii greci care au adus Sf. Moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur: noi, ierahii, avem multe de învăţat de la credincioşi. / „Anumiţi creştini ne întrec în virtuţile lor”…/Sfinţenia nu ţine numai de pregătirea teologică sau de neamul nobil…ci ţine de sufletul curat şi de înţelepciune./ Se creează un dialog între Sfinţi şi credincioşi./ „Sfântul aleargă din om în om, din pelerin în pelerin şi dialoghează cu fiecare”, cu fiecare, care aşteaptă rândul să sărute Sfintele Moaşte./

Credinţa ne întăreşte şi ne sporeşte puterile limitate./ Credinţa ne face mai longevivi./ Secretul răbdării stă în credinţa lor./ Răbdarea la coadă depăşeşte logica celor care privesc de pe margine./ Credinţa e mai presus decât raţiunea şi decât mentalitatea lumii seculare de acum./ Mesajul către pelerini: să se folosească în viaţă prin jertfa aceasta./

*********

Fac. 11, 1, în LXX, vorbeşte despre faptul că toţi aveau o singură buză… În ediţiile româneşti e vorba de o singură limbă. Însă, ca şi în : buzele mele voi deschide, buză se referă la o revelare a inimii pe buze, la o revărsare a iubirii inimii pe buze. Voi deschide buzele şi inima mea ca să mă rog Ţie, Doamne! Nu lăsa buzele mele ca să grăiască fărădelegea! […] Însă, avem şi buza oalei, buza dealului...Afirmaţii de o mare plasticitate, de o mare fineţe…

*

Entuziasmul tinerilor este unul revigorant. De multe ori mă umplu din frumuseţea lor, din puterea lor de a crede, din aspiraţiile lor. Dacă există ceva plin de însufleţire…atunci e vorba de credinţa în faptul de a face ca lucrurile să existe.

*

Teodora Trandafir ştie să se pună în cuvinte cu multă inteligenţă şi fără să îşi piardă din feminitate. O feminitate care ştie să râdă fără asperităţi porcoase, facile. / Doru Octavian Dumitru: „Laptele e proaspăt…Acum trei ore era… iarbă!”./ Aglomeraţia din urbea noastră ne face să ne simţim stresaţi?/ Suntem tentaţi să catalogăm drept oameni sociali pe cei care par să nu aibă inhibiţii?…Până unde vom merge cu experimentele gen Laura Andreşan [Mădălin Voicu vorbea despre Gaura Andreşan; cu tot trivialul…există un adevăr dureros, pentru că ea pare a fi numai…producătoare de infidelităţi], în a ne dezvălui intimităţile picante? Să nu ne mai fie ruşine că suntem curvari, proşti, nesimţiţi?!/Cred că sharingul de intimitate va căpăta din ce în ce mai mult amploare./

*

Cum trebuie să fie un blog? Muncit…cu inspiraţie. CMD-ului îi place să se înfoaie degeaba. Nu articolele mari sperie pe cititori…ci articolele fără personalitate, fără vervă, fără dăruire. Un blog trebuie să aibă o diversitate spontană şi nu aranjată! Pentru mine blogul e ceva foarte serios, asumat iar tu eşti propriul tău senior editor, adică redactor şef, cenzor şi corector. Un blogger autentic face cât o întreagă tipografie.

Blogul e o tiparniţă proprie, cea mai rapidă, imediată…adică o tipografie de 24 de ore, un job cu regim full time. Cine se sperie de blog se sperie de fapt de impotenţa sa ideatică şi mediatică. Dacă vrem să fim dialogici trebuie să fim imediaţi, direcţi, instanţi. Cine nu e dialogic rămâne consumator de dialog interior afişat în sisteme de citire diferite, de tip blog, revistă, carte…

Cred că ideea de carte trebuie să sufere transformări ample. Iar tipografiile trebuie să cam lase nasul în jos, dacă mai vor să aibă viaţă lungă, ca şi televizorul…sau să se transforme în altceva. La televizor poţi să schimbi canalul…dar nu poţi să produci coţinut. Pentru oamenii care creează conţinut, viitorul cred că trebuie să fie ceva, un spaţiu virtual foarte generos, un spaţiu web între blog şi site. Avem nevoie de siteuri în sistem blogging, de siteuri în care să scriem rapid şi cu un beckup de mii de giga.

Viitorul nu sună roz în materie de informaţie/informare. Aştept democratizarea bibliotecilor tradiţionale, adică translarea lor pe net, online … şi apoi vom vorbi de studii aplicate. Adică, dacă aş avea toate bibliotecile facultăţilor din lume şi ale institutelor de cercetare la clickul drept…atunci am putea vorbi despre competenţă, ingenuitate şi rapiditate informatică, despre competenţe reale.

Pentru ce mergem şi tânjim după bibliotecile occidentale? Pentru că sunt populate masiv, sunt digitalizate şi cu democraţie a informaţiilor în interior. Nu mergem aşadar, în mod neapărat, pentru oameni, ci pentru cărţi. Dacă am avea cărţile acasă…am putea să facem studii la scară planetară, conferinţe, festivităţi…ale inteligenţei şi ale comunicării.

Cui îi e frică şi de ce, de democratizarea informaţiei? Dacă aş avea toată biblioteca insititutului de cercetare cutare, în format word, pdf, adică pentru tot omul, pentru tot cetăţeanul…câţi giga ar fi? Şi cât m-ar interesa pe mine, care vreau să mă specializez în nu ştiu care segment…biblioteca lor? Eu cred că le e frică de pierderea prestigiului, a unui prestigiu închipuit. Ne-am plictisi repede de informaţia unui Oxford gonflat, dacă l-am avea într-un singur hard, cum ne plictisim de miile de giga de muzică, filme şi jocuri.

Eu nu am reverenţă în faţa unor institute şi a unor facultăţi, în care, la o carte, lucrează 300 de oameni. Pentru mine, cu adevărat uluitor, e cel care face o carte singur…care o scoate din el şi care se epuizează enorm de mult în comparaţie cu un întreg sector academic de activitate .

***

De ce ne e teamă de frumuseţe, de frumuseţea genuină, copleşitoare a încrederii cuiva în persoana noastră?

*

Imaginea nu mai informează…ci tinde să te absoarbă. Culorile tari sunt preferate în locul celor spălăcite. E semn că nu mai avem sensibilităţi prea mari la un ambiental gândit cu mintea şi cu inima noastră.

*

Când vorbeşti reverenţios cu cineva înnobilezi pe omul din faţa ta şi te înnobilezi şi tu. Te înnobilezi cu atenţie, cu mai multă cumpănire, cu delicateţe, cu o precizie a formulărilor de dialog…Dar când vii cu tu din prima…cel din faţa ta devine un minus, un sub tine decât tine. Tu este inferiorizant. Eu este egoistic, orgolios. Noi exprimă smerenie, pentru că accepţi că eşti în convivialitate cu alţii. Dar dacă vorbeşti de ei, de ei privind de sus, ei sunt un alt tu, un tu spus cu sictir, cu un sictir arogant care te depersonalizează.

Apelez la tu, numai când trebuie să dau peste bot cuiva, să rectific ceva. Prefer pe dumneavoastră, pe dumneata, pe mata…Cu mata mă simt cel mai bine, când el este în vârstă. Dialogul trebuie să creeze intimitate, o intimitate din ce în ce mai mare. Dar nu dialogul în sine, ci împreunarea la nivel adânc, a sufletelor, prin mărturisire de gânduri, crezuri şi sentimente, dintre noi. Eu aflu despre tine ceea ce mă împlineşte sau mă împlineşte ceea ce te bucură şi te ajută. Dacă te ajută pe tine mă ajută şi pe mine.

Uneori mă poate ajuta sau, de cele mai multe ori, lucruri care cred iniţial că nu o să-mi placă. Învaţ din ce nu îmi place. Învăţ din lucrurile de care nu pot să scap. Învăţ şi mă …bucur. De ce nu m-aş bucura?!

****

Reacţia preşedintelui Iliescu la jignirea preşedintelui Băsescu…a fost promptă. Nu se face…/Europarlamentarele acestea mi se par că au cea mai nepregătită campanie electorală dintre toate. Nu ştii cine sunt?, ce vor?, de ce?…dacă iese ceva. Strategii corecte, viabile? Ce pot, cu ce te pot ajuta europarlamentarii…deşi sunt sine qua non pentru UE? Prea multă uşurinţă în declaraţii şi în dorinţa de a fi aleşi pentru un fotoliu. Există mulţi bani în joc. E sigur asta!

***

Iar se schimbă bordurile?! Am trecut pe strada aceea şi nu avea nevoie de aşa ceva…La noi bordurile bune se aruncă şi …ne vin altele tot la fel de bune. Cel mai enervat e să vrei să găseşti un veceu şi să nu dai de niciunul. Să te ferească Dumnezeu să ai probleme cu urinatul…că s-a ales vai şi amar de vezica ta urinară! Indiscreţie, spectacular…mizerie, afişe, urme de vechi cu urme de nou, un amestec de uluire şi stupefacţie la un loc.

*

Se supralicitează enervant de mult ideea că religia, superstiţiile, anomaliile se vând, prind la public. De aceea, şi online, şi pe sticlă…toată lumea se dă cu cuvântul în preoţi, în comunişti, în păpuşile mapeţ, în Cântarea României…E prea mult ridicol în aceste demersuri./

*****

Ne-am învăţat cu multe lucruri. Ne învăţăm într-un mod copleşitor de repede. A face pronosticuri despre viitor e ca şi cum ai face pronosticuri despre locul unde va cădea un fulg de nea, care acum e la 2000 de metrii înălţime./

**********

Pr. Dorin.

Fresh Exultations Or…For Exultation Be Due To Possess Eyes

One comment

The image “http://www.benettontalk.com/happiness.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

Our smiles

This article is with dedication for Alice C. Linsley.

The exultations from peoples came difficult. The peoples loves you, if only you do a little. You must into a mode, so that you are beloved. But, from God, the happiness come, when we believe that aren’t good worthless. For God is very important our cleaning and not a decerebral happiness. For this element, namely our purification of sins, our beloved God works to our happiness. If peoples prefers our facts, what is seen, God prefers the which exultation don’t seen, that is hidden in us, like a divine fire.

Our happiness, with other words, is an unmerited gift of God, a miracle…while the surprises of postmodern society in which live is very dehumanizes. In pornography, in alcohol, in drugs, in the hardness of music on our weather, we don’t meet with silence, with silence of heart …but we meet with our despair, with desperately of don’t know who you are. Our society in curse of capitalization from Romania is into a consistently rhythm of degradation. A moral degradation, because our orthodox identity is discarded constantly and is replaces with a nihilistic mentality.

The orthodox family, for the new mentality, don’t in fashion, in trend. The couples of gays appears unexpectedly, in a Romanian society that don’t support such naughty appearances. If for us, the silence is a good for the heart, for young generation the music maximally is…the life. However kind of life is… this death? It is a death in walking, a paradoxically death, like to wrote in Scripture.

But, in that kind of world, the world very ipseistic, very egoistic, we must live like Christ, our Savior, and our happiness must be a holy. Because the true happiness is a work of grace in our heart, it is the presence of Trinity in our body and in our soul. And we are a good happiness, then, this happiness is a divine gift, is a sacramental gift.

In our heart is death and live and we chosen our patch from our liberty. My liberty make me free or it is a enormous pain for my. But, if my liberty it is a gift of God, then my liberty is a continuum freshness for my. The fresh exultations to exist in the heart when is the grace of the Holy Trinity.

For to see the gift of grace you are need of the eyes of the heart. If I see in my heart the gift then my exultation is continuum. Therefore, I exults me always in my Lord, because He is my one new exultation, always new.

Father Dorin.

Grupul nostru de dialog din HI5 sau despre tineri şi de la tineri

2 comments

hi5 - Dorin_1193389003468 -

E corect, e de conştiinţă să elogiem munca tuturor. A pune în imagine, în prim-plan opinia cuiva înseamnă a-l respecta. Poate că trebuie să îi respectăm mai mult pe aceşti tineri, pe care i-am cunoscut online, despre care nu ştiu prea multe [şi aş vrea să ştiu mai multe!] şi, care s-au coalizat în jurul nostru, pentru simplul motiv… ca să discutăm.

Eu le-am promis dialog, ei au venit, domni şi doamne, domnişori şi domnişoare, de diverse vârste şi din diverse localităţi, fără să-i constrângă nimeni…însă nu prea am avut timp să gestionez îndeaproape grupul. Dar, aprobând intrarea lor în grup, fiecare s-a comportat după cum a dorit, după cum a simţit, după conştiinţa lui…şi au început dialoguri.

Voi reda în acest articol dialogurile lor, pe diverse teme, începute de la sine…în timp ce eu mă preocupam mai mult de alte pagini. De aceea articolul meu îi elogiază, le elogiază prezenţa de spirit, fair-playul lor tineresc, pentru că au ştiut, au demonstrat de fapt, că tinerii vor, ştiu şi pot să fie frumoşi, concilianţi, dialogici, numai că nu le dăm prea mari şanse, noi, ce mai în vârstă.

Deci despre credinţa ortodocşilor şi preocupări tinereşti cu prietenii noştri din HI5:

1. Subiectul: Credinţa noastră

Marius

Sunt crestin-ortodox si sunt de acord si recunosc ca credinta crestin-ortodoxa este cea dreapta…Dar credinta adevarata se gaseste in fiecare dintre noi, in care locuieste Domnul nostru Iisus Hristos, iubirea si adevarul…Sunt crestini in lumea asta de diferite religii si fiecare spune ca mantuirea este in religia sa…Daca noi, crestinii, suntem dezbinati intre noi, cum putem spune ca noi iubim si avem adevarul, desi adevarul este unul singur?…Si tot este scris in Biblie, de la inceput la sfarsit.

Răzvan

Doamne ajuta! Sa ma ierti ca incerc sa comentez ce ai spus, dar mi-au sarit in ochi niste idei. Din ce ai spus tu eu am inteles ca credinta ortodoxa este dreapta dar nu neaparat si adevarata? Si ca te intrebi cum putem spune ca avem adevarul de vreme ce crestini sunt dezbinati.

Bine ai observat! Nu putem spune aceasta daca pornim de la ideea falsa cum ca adevarul s-ar afla in toate confesiunile crestine. Cu adevarat nu se poate aceasta. Nu pot exista mai multe adevaruri sau mai multe adevaruri este nici un adevar. Trebuie sa intelegem ca credinta noastra stramoseaca este cea adevarata. Eu nu cred ca putem spune, cand vorbim de credinte, ca a mea este mai frumoasa, mai buna sau superioara. Dar cred ca putem spune: credinta mea este adevarata! Noi credem asa cum ne-au invatat stramosi nostri, iar ei au crezut la fel, asa pana la Apostoli. Am sa incerc sa aduc niste argumente din Biblie, ca sa arat ca doar credinta ortodoxa este cea adevarata.

Dupa cum stim „este un Domn, o credinta si un Botez”. Aceasta arata ca nu pot exista mai multe credinte, iar aici cuvantul credinta se foloseste clar cu intelesul de „religie”. Stim despre Biserica ca „portile iadului nu o vor birui”. De asemenea, Mantuitorul ne spune despre Biserica Lui ca este „stalp si temelie a adevarului”. Si ne mai spune ca El „este capul Biserici”. Daca Hristos este unul, atunci si Biserica al carui cap este Hristos este una.

De altfel si noi in crez marturisim: „Cred, intr-una, sfanta, soborniceasca (universala, catolica) si apostoleasca Biserica”. Si ne referim la Biserica Ortodoxa cand spunem acestea. Dar, sa revenim! Iata ca Biserica (inteleasa ca si comunitate de oameni care pastreaza invatura cea adevarata despre Hristos) este nu doar una ( caci toti au aceasi invatura) dar ea este stalpul si temelia adevarului, si pe ea portile iadului nu o vor birui.

Asta inseamna ca Biserica lui Hristos, incepe de la Apostoli, continua cu Biserica primara, trece prin istorie si trebuie sa aibe continuitate pana in zilele noastre. Atunci se pune problema, privind toate confesiunile crestine de astazi: Care dintre ele se incadreza in aceasta descriere?

Protestati si neoprotestanti au aparut cam in jurul anului 1500 si au adus multe „reforme” incepand cu necinstirea Icoanelor, a Sfintilor, a Maici Domnului si multe altele. Deci consider ca nici nu are rost sa ne preocupam de ei.

Catolici, pe cealata parte, s-au separat de ortodocsi dupa cum stim in anul 1054, si de atunci au adus multe invataturi noi, care nu au existat inainte de acest an, invaturi care nu au temeiin Sfanta Scriptura si care, de fapt, au si condus la aparitia protestantilor.

Aceste invaturi ii separa de ortodocsi pana in zilele noastre. Ei au fost catalogati de Sfinti nostri ca eretici, ceea ce si sunt. Biserica Ortodoxa, de cealalta parte, nu a adus invaturi noi in materie de credinta. De altfel nici nu ar putea sa aduca iar oricum, o hotarare luata acum, nu poate sa le contrazica pe celelate .

Tocmai datorira faptului ca Biserica nu poate fi biruita de portile iadului, ea nu poate invata o minciuna. Daca acceptam ca Biserica are in ivatura sa un neadevar, atunci ea inceteaza sa mai fie Biserica lui Hristos, sau, daca este in continuare, inseamna ca Biblia este mincinoasa, cand spune ca portile iadului nu o vor birui si ca ea este stalpul si temelia adevarului. Ipoteza, bineinteles, pe care nu o putem accepta.

Răzvan

De asemenea, stim ca nu este partasie ” intre lumina si intuneric”, intre minciuna si adevar. Adevarul nu poate fi amestecat cu minciuna si sa ramana, in continure, adevar. Ipoteza, cum ca adevarul s-ar afla in toate confesiunile crestine este falsa. Dar de fapt ce intelegem prin confesiuni ? Ce intelegem prin Ortodoxie.

Daca intelegem doar un set de ritualuri, de cantece, de rugaciuni, de reguli exterioare de comportament, cu adevarat putem fi dusi in eroare si sa consideram ca adevarul s-ar putea afla si in alte. Dar noi stim ca trebuie sa ne rugam in „duh si in adevar” nu oricum. Stim ca Duhul Sfant este „Duhul adevarului”. Si mai stim ca Dumnezeu doreste ca „toti oameni sa se mantuiasca si sa vina la cunostinta adevarului”. Sau ca: „dragostea se bucura numai de adevar”.

Iata ca adevarul nu este tocmai o chestieune neimportanta ci chiar esentiala. Dar daca Ortodoxia nu este doar un set de ritualuri externe, atunci ce este? Eu cred ca a fi ortodox, sau a fi catolic sau penticostal nu inseamna doar a face parte dintr-o adunare de oameni care se numeste cumva, ci inseamna mult mai mult, inseamna ca tu accepti invatatura despre Hristos si tot ce tine de aceasta conforma celei „confesiuni” din care faci parte.

A fi baptist nu inseamna doar a spune ca eu sunt baptist ci inseamna sa crezi tot ce invata acea biserica despre Hristos, despre mantuire sa zicem, despre siguranta mantuirii sau mantuirea numai prin credinta. Iar a fi ortodox nu inseamna numai a merge la ortodocsi la slujba ci a cunoaste si accepta invatura despre Hristos asa cum o au ortodocsii.

Iar Hristos este „Calea, Adevarul si Viata”. Deci, invatura despre adevar o primesti cand traiesti Ortodoxia, dar nu si cand traiesti in alte confesiuni. Faptul ca sunt adevaruri diferite este evident. Si ca nu pot exista mai multe adevaruri iar e evident. Probabil ca ce am spus eu nu convinge neaparat ca Ortodoxia este credinta cea adevarata, dar macar, sper eu, ca arata clar ca este doar credinta adevarata. Adevarul trebuie cautat si Hristos celor care il cauta li se descopera. Doamne ajuta!

Vasile

Da, e adevarat ce spui, dar te indemn sa vb cu cineva care face parte din „martorii lui Iehova” si vei vedea ca majoritatea argumentelor pe care le aduci tu in ceea ce priveste credinta adevarata si dreapta le aduc si ei, ba chiar mai multe….Dar sa nu statuam in jurul acestei discutii care, oricum nu duce la ceva bun. Noi trebuie sa ne intrebam: Cine-i Adevarul? si cand Il vom descoperi, sa ni-L impropriem in adancul inimii… Totul tine de traire. Sa punem trairea pe primul loc pt a putea teologhisi si sa lasam teosofia.

Răzvan

Bine ai spus ca importanta este trairea. Asa este! Si eu am spus ca Ortodoxia trebuie traita! Faptele noastre trebuie sa vorbeasca despre credinta noastra! Eu am incercat mai sus sa arat, in primul rand, ca este o credinta adevarata. Sigur, ca aceasta argumentatie, poate sa o aduca oricine spune ca are o credinta bazata pe Biblie.

Este adevarat ca nu am adus toate argumentele posibile, si, se mai pot gasi multe altele. „Martori lui Iehova ” sunt renumiti pentru faptu ca sustin ca doar ei detin adevarul, desi apar ca si grupare prin revista Zion’s Watchtower and Herald of Christ’s Presen editata de Russell prima data abia in anul 1879!

Eu am aratat clar ca o gupare de crestini trebuie sa aibe continuitate de la inceputul Biserici pana azi. Pe langa acestea, inovatiile aduse sunt evidente. Au o alta traducere a Biblie. Fapt foarte grav pentru o grupare care vrea sa se bazeze doar pe Biblie, cand isi cauta mantuirea.

Atunci cum au indraznit sa schimbe Sfanta Scriptură cu invaturi noi? Sustin ca Hristos nu este Dumnezeu ci doar un inger creat, ca Duhul Sfant nu este o persoana ci doar o energie… Astfel neaga existenta Sfintei Treimi, ei neaga existenta sufletului, a iadului si au multe invaturi false.

Sunt vaditi ca invatatori mincinosi datorita profetiilor neimplinite. Astfel, devenind profeti mincinosi, au sustinut cu tarie, ca sfarsitul lumii va veni in 1874, apoi in 1914. Dupa acea data au anuntat ca va veni in 1915 apoi in 1918. Iar in 1920 spuneau ca toate tarile lumii vor intra in anarhie (The Finished Mystery de Rutherford).

Ultima data anuntata a fost 1975. Dupa multele esecuri si dupa ce au inventat un intreg sistem logic de motivare a esecurilor, ei inca au milioane de membri si continua sa sustina ca doar la ei este adevarul! Acestea le-am aratat, caci sunt fapte iar hristosii mincinosi se recunosc dupa faptul ca profetiile lor nu se implinesc!

Vasile

Da, cunosc toate cele spuse de tine. Mai ales ca se intampla destul de des sa am discutii cu martori (singurii crestini adevarati, cum sustin ei) si, nu pot da inapoi atunci cand sunt abordat de ei….

Problema din sec. XIX, cu revista amintita de tine….Ei sustin ca doar atunci au luat fiinta ca forma organizata, caci, de fapt, ei exista din timpul lui Adam si Eva (primul martor a fost, in opinia lor, Abel)…

Oricum, au foarte multi adepti si, pe masura ce trece timpul, se tot extind…Iar noua, adica Bisericii Ortodoxe, nu ne ramane decat sa ne rugam pt intoarcerea lor. Iar despre credinta noastra nu trebuie sa ne temem, chiar daca astazi vedem ca se intampla foarte multe lucruri urate intre crestini, dar si intre clerici.

Caci, daca este de la Dumnezeu, nu va pieri in veci… Sa ne rugam unii pt altii, lasand rautatile la o parte si, sa nu judecam pe altii ca se roaga mai putin sau fac diferite lucruri, pt ca nu se ajunge asa la indreptare.

Sa nu iutam ca iubirea lui Dumnezeu e mai mare decat faptele noastre, iar scopul vietii noastre pamantesti este mantuirea sufletului (dobandirea Duhului Sfant) si slavirea lui Dumnezeu…

Răzvan

Nu mai tin minte unde am citit, dar stiu ca cineva spunea, ca „iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare dintre pacatosi este mult mai mare decat iubirea celui mai mare Sfant pentru Dumnezeu.” Cu adevarat, Dumnezeu ne iubeste! De multe ori nici nu ne dam seama, iar atunci cand realizam, in parte, ne minunam de marea Lui dragoste.

Si, poate, unii dintre noi ne intrebam: Ce am putea sa ii dam Lui in schimb, ca raspuns pentru atata dragoste?! In mod firesc, la dragoste, nu poti raspunde decat cu dragoste. Dar Părintele Ilie Cleopa spunea ca trebuie sa Ii dam : ” pacatele noastre” prin pocainta.

Cu adevarat, acest lucru este minunat: sa constientizezi marea dragoste a Lui Dumnezeu si sa iti dai seama ca nimic din ce ai nu este al tau si ca tot ce ai putea tu sa ii dai Lui Dumnezeu, ca raspuns la aceasta dragoste, sunt pacatele tale! Ai vorbit foarte frumos. Sa ne ajute Dumnezeu sa ne traim credinta sau, cum imi place mie sa spun, sa fim ortodocsi nu doar sa incercam! Doamne ajuta!

Vasile

Doamne ajuta!

Ioana

Nu cred ca religia este aceea care sa duca spre mantuire. Poti sa fii chiar si musulman, si daca crezi, si faci voia Tatalui, sa te mantuiesti. Uneori oamenii sunt prea egoisti si cred numai in ceea ce vor…

Răzvan

Imi pare rau sa te intristez, dar despre care Tata vorbesti si despre care voie? In Evanghelia lui Ioan, capitolul 14 ,versetul 6, Iisus spune : „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat numai prin Mine. Daca M-ati fi cunoscut pe Mine si pe Tatal Meu L-ati fi cunoscut, dar de acum Il cunoasteti pe El si L-ati si vazut.” Şi Filip, spune mai departe, „Arata-ne noua pe Tatal!”. Iar apoi, in versetul 9, Hristos raspunde: „Cel ce M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. Cum zici tu: Arata-ne pe Tatal?”.

Asa, draga soro, cum spui: cine face voia Tatalui? Iar daca nu este crestin, face voia Fiului ? Nu stiai ca Fiul si Tatal una sunt ? În capitolul 17 al aceleiasi Evanghelii dupa Ioan, la versetul 21, cand Iisus se roaga catre Tatal spune : „Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una”. Sau, mai jos, in versetul 22 spune clar: „precum Noi una suntem, aşa Fiul si Tatal una sunt” si nimeni nu face voia Tatalui fara sa faca voia Fiului.

Sa nu te superi pe mine! Fiecare om este liber sa creada in ce doreste si cum doreste atata timp cat nu face rau celorlalti. Chiar daca, in viziunea noastra, avem o parere despre Dumnezeu care ni se pare buna, nu inseamna ca asa este Dumnezeu, ci doar ca asa ni se pare noua.

A avea o parere proprie despre Dumnezeu, desigur, o parere foarte larga, dar repet, separata de parerea celorlalti crestini, atat a celor contemporani cu noi cat si a stramosilor nostri, ne face automat necrestini.

Nu putem vorbi despre Tatal daca nu intelegem acelasi lucru prin Tatal. Musulmanii, budistii, hiduistii, taoistii, iudeii etc, au ca majoritatea popoarelor o viziune despre Divinitate, despre originea vietii si despre scopul vietii.

Si crestini au una. Ele se aseamana dar se si deosebesc fundamental. Nu este locul sa facem un studiu comparativ intre religii. Nici nu sunt eu omul potrivit. Iti recomand o carte de Andrei Kuraev. Se numeste: Ce a adus crestinismul lumii? Daruri si anateme.

Ma tot gandesc la ideea cu parerea propie despre Dumenzeu. Fiecare om, de fapt fiecare popor, are cate o parere proprie despre Dumnezeu. Atunci Dumnezeu ce face? Isi alege, de fapt isi formeaza un popor, pe care il numeste poporul ales, poporul evreu, si pe care il pregateste pentru a i Se arata.

Mesia Cel asteptat, Hristos, Dumnezeul nostru, Se arata… Si apoi ce se intampla? O parte din oameni Il primesc si devin crestini, altii, se incapataneaza sa ramana in alta credinta. Fericiti sunt cei ce au crezut!, ne spune Hristos. Sa fim credinciosi si nu necredinciosi !

Dorin

Hristos a inviat!

Va multumesc pentru implicarea dv. in acest forum, unde, nu ma asteptam sa vina oameni atat de implicati. E meritul dv. ca puteti dezbate frumos, principial teme propuse. Dupa cum se vede pe pagina principala, contul nostru din Hi5 nu a fost atat de valorificat pana acum de catre noi in comparatie cu celelalte conturi ale noastre.

Noi suntem prezenti mai tot timpul pe http://bastrix.wordpress.com, la Teologie pentru azi, unde, daca ati discuta ca aici, ati fii si mai folositori multora.

Din punctul nostru de vedere Ortodoxia e singura credinta mantuitoare. Din alta perspectiva, din afara Bisericii, noi suntem o religie sau o secta oarecare. Daca ganditi astfel lucrurile putem sa discutam si mai bine despre noi si despre altii.

Nu are rost sa credem ca putem sa convingem pe cineva cu forta. Credinta e un dar, o relatie intre Dumnezeu si noi. Iar daca Dumnezeu nu deschide ochii inimii cuiva sa Il cunoasca, nu poate exista credinta.

Va multumesc inca odata
si bucuria e de partea noastra.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian.

Dorin

Daca dv., domnule Marius, sunteti initiatorul a ceea ce noi am numit „Apologetul echilibrului”, atunci va multumim inca odata pentru marturia si comportamentul dv. impecabil.

Dorin

Daca marturisim crtedinta noastra cu multa ingaduinta altora, ei pot invata din noi cum simtim, cum traim cu Dumnezeu.

E nevoie ca cineva sa stea pe langa oamenii autentici, credinciosi, ca sa simta cum e sa fii ortodox.

Va multumim tuturor!

********

Toţi autorii mesajelor au pagini personale pe HI5, deci sunt persoane reperabile. Ei vorbesc aşa nu numai aici ci şi pe paginile lor web. Mesajele de mai sus sunt mesajele dintr-un topic. Pentru celelalte mesaje intraţi aici.

Ca să puteţi deveni membrii ai acestui grup trebuie doar să aveţi pagină HI5 şi să doriţi să discutaţi serios despre crezurile şi opiniile dv.

Le mulţumim încă odată tururor!

Pr. Dorin Picioruş.

„Pachetul de atenţie” şi… „Stropi de emoţie” la un loc; ediţie specială [26 oct. 2007]

Leave a comment

sfantul-dumitru-200.jpg

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir ( 26 octombrie)

Mai înainte de toate urăm la mulţi ani tuturor celor care astăzi, de Sfântul M. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de mir, îşi serbează ziua patronimică! Ne bucurăm pentru dv. şi vă dorim fericire şi mântuire în viaţa dv!

Despre pelerinajul de la Patriarhie avem un newsletter special de la Creştin ortodox. ro, cu video şi imagini. Vom mai avea şi altele în următoarele două zile, cu siguranţă. Bucureştiul ortodox e în sărbătoare mare, atmosfera cerului e înnorată…dar mii de oameni vin să se închine Sfântului Dimitrie. Cei din Bucureşti, da-ţi drumul la telefoane celulare şi la radio, pentru că Radio Trinitas-Bucureşti a început să emită şi lucrurile vor fi din ce în ce mai bune!/

Vom avea lucruri amestecate, aşa că între bucurie vor fi şi…tristeţi. Spre exemplu Cancanul de azi, tratează pelerinajul la Sfintele Moaşte la faptul divers şi vede numai contrabandă şi… delir. Dacă ai ochelarii aburiţi…poţi vedea că e ceaţă! / Pastorul Doru Pope despre predică, treceri ale frontierei cu peripeţii, minciună şi…experienţă pastorală. Un bun exemplu de reflecţie! /

Există mitul evreului ultradeştept, care se pricepe la toate, care este eminent…oricare ar fi el. Acum se construieşte mitul homosexualului eminent în toate, ultradeştept. Mitul acesta se formează din revendicări ale unor celebrii homosexuali ai istoriei sau a unor pretinşi gay dar şi din…specialişti ai momentului. Spre exemplu, un caz evident de posedare demonică este…geniul secolului 21! Geniul acesta întrece puterea de procesare a calculatorului, învaţă limbi străine într-o săptămână, creează noi dialecte, e homosexual şi…vede cifrele în aură proprie. Deci?! Oamenii se închină la el şi se închină lu dracu.

Un alt caz gay, afişul cu copilul care are etichetă la mână de… homosexual. Adică, bă, proştilor, homosexualii se nasc, ei nu se fac! Vor vrea egalităţi, egalizare a viciului peste tot… /Poliţia Română are un sistem de combatere a pedofiliei imagistice pe web în colaborare cu Microsoft./ Dacă vreţi să faceţi un film din ceea ce faceţi dv. acasă, pe desktopul dv., există …msr-ul, adică My Screen Recorder. E free puţin timp. Căutaţi serialul!/

Un alt program, care, de această dată, vă face o poză la tot desktopul dv., ca să semnalaţi diferite neconcordanţe de soft sau configuraţia dv. pe desktop altora este…Hiper Snap, acum v. 6.0, de la Hyperionics. / Ubuntu 7.10, pentru sistem linux de soft, îl găsiţi aici pentru download/ Război întru Cuvânt are o selecţie specială astăzi…cu noutăţi de pe blogurile ortodoxe./

Liceul lui CL-ul [prietenii/pretenarii ştiu de ce!] /Campania electorală pentru alegerile europarlamentare: 25 oct-24 noiembrie 2007/ Despre faringita noastră/ Jurnalul Naţional şi pelerinajul de la Sfântul Dimitrie Basarabov/ O literatură mai vulgară se vinde mai bine?! Nu prea cred sau…nu în orice situaţie./ Pe 27 oct noaptea, vom trece la ora de iarnă. Adică vom da ceasurile cu o oră în urmă./

Va ataca Iranul …România? Preşedintele american aşa ne zice, după cum titrează ziarul Ziua./25 octombrie 2007: Patriarhia Română a primit licenţa pentru Trinitas TV şi Radio Trinitas la Bucureşti./ George Becali are o avere de 3 miliarde de euro şi candidează la europarlamentare. /

CMD-ul ne sfătuieşte, cu superbie [şi acum e la 1, să vedeţi când o să ajungă la 1001!]…despre cum trebuie să ajungi la pensia de blogger. Însă el nu a ajuns la pensie, la una reală, după ani de muncă…ci el s-a autoexclus din cursă. Adică este un…ieşit în decor, pentru că nu l-au ţinut capacele. Poate o să recunoască şi asta, că gura superbierului…adevărul poate grăi. /

Prea Fericitul Pavle al Serbiei: un om al sfinţeniei. Apoftegmele sale la Dan Camen./ David ne-a…înjurat de bine. Să vină pe la noi prin HI5…dacă nu cumva este, deja, printre combatanţi!/Studii de gastronomie, vorbărie şi citire de la arcencielul mamii, care ne-a mai zis-o şi altă dată…dar nu are nimic. Noi să fim, doamne, nu?! Vorba proverbului: Când nu vrei s-ar putea să ţi se întâmple!/

Altermedia ne aminteşte că 25 octombrie este ziua Armatei Române./ Pagina dedicată de Război întru Cuvânt Sf. M. Mc. Dimitrie, cu acatist, audio, icoane…tot./ Cerşetori români în Finlanda, de la d-l Andrei Bădin./Reflecţii de iconografie … cu părintele Stephen Freeman./

Vă dorim tuturor zile de praznic fericite!

Pr. Dorin şi Psa. Gianina.

„Da, de unde ştiţi?”

Leave a comment

DSCF2928 -

Traducând Adversus Haereses în română, a Sfântului Irineu al Lyonului, Părintele Dorin mi-a citit la un moment dat un pasaj foarte interesant despre cum află dracul lucrurile. În acest pasaj Sfântul Irineu vorbea despre felul în care diavolul i-a înşelat pe Sfinţii Protopărinţi Adam şi Eva şi i-a făcut să păcătuiască.

Sfântul Irineu spunea că Satana nu cunoştea porunca lui Dumnezeu, pe care Acesta o dăduse oamenilor. Dracul nu a făcut decât să observe că cei doi nu se apropiau de pom. Şi de aceea s-a apropiat de Sfânta Eva, în mod tâlhăresc, considerând că are şanse mai multe de a o amăgi, dacă îi vorbeşte ei în particular.

Deci nu s-a apropiat de Sfântul Adam, nici de amândoi oamenii în acelaşi timp, ci numai de femeie şi i-a zis: „Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din Rai? ” Fac. 3, 1].

Şi a zis aşa fără să cunoască porunca dumnezeiască, după cum spune Sfântul Irineu, ci doar pentru că văzuse că oamenii nu mâncau din acel pom.

Iar Sfânta Eva, necunoscând viclenia, i-a spus adevărul, adică porunca lui Dumnezeu de a nu mânca din pom, din acel pom al cunoştinţei binelui şi răului, pentru că vor muri dacă vor gusta din el.

Rezultatul? Satana a întors pe loc, cu susul în jos, cuvintele lui Dumnezeu şi a făcut din ele un motiv de cădere a oamenilor.

Asta este originalitatea satanică de la începutul istoriei lumii şi până astăzi! Dracul nu e în stare să creeze nimic, ci el e în stare numai să răstoarne lucrurile, să nege adevărul, să maimuţărească şi să pocească în mod abject tot ceea ce Dumnezeu a făcut frumos pe lumea asta.

Dumnezeu a zis oamenilor că vor muri dacă vor mânca din pom. Însă Satana a venit şi a răspuns pe loc: „Nu, nu veţi muri!” [Fac. 3, 4]. Toată inteligenţa lui stă în răsturnarea adevărului lui Dumnezeu, în răstălmăcirea, de dimineaţă şi până seara, a glasului dumnezeiesc din mintea şi inima omenească.

Dar nu numai că Îl contrazice pe Dumnezeu, dar, pe deasupra, îi şi convinge pe oameni că Dumnezeu nu le vrea binele. Le spune că El îi gelozeşte, gelozeşte creaturile Sale [Fac. 3, 5], dar, că el, dracul, îi învaţă de bine!

Ceea ce mă frapează cel mai mult la acest pasaj scripturistic [după ce Sfântul Irineu, prin părintele Dorin, mi-a deschis ochii] este că de la căderea Sfinţilor Protopărinţi Adam şi Eva până azi, nu s-a schimbat nimic în materie de înşelătorie demonică. Adică dracul ne tot spune aceeaşi minciună de 7500 de ani încoace şi noi tot nu ne prindem!

Zice Dumnezeu că e o singură Biserică şi un singur Păstor? Vin ereticii şi zic: Ba nu! Spune Dumnezeu că omul e bărbat şi femeie şi că femeia trebuie să se supună bărbatului? Vin homosexualii, lesbienele şi feministele şi zic: Ba nu! Ne porunceşte Dumnezeu să fim sfinţi, blânzi, evlavioşi, smeriţi? Vin liber-cugetătorii, ateii, falşii gnostici, rockerii, sataniştii şi zic: Ba nu!…

Istoria omenească e istoria contrazicerii lui Dumnezeu, în inima noastră, de către Satana. Dacă îl credem pe cel rău, ne pierdem frumuseţea şi nevinovăţia dumnezeiască şi devenim răi şi proşti ca inspiratorul nostru, ce ne pune aceeaşi placă, la nesfârşit, de câteva mii de ani.

„Da’ de ce zice Biserica aşa?”. ” Da’ de unde ştie Biserica Ortodoxă că…?” Aţi mai auzit întrebările nu-i aşa?

Psa. Gianina.