flori-pentru-infloriti.jpg

Iubiţii mei,

De vreo 17-18 ani, în spaţiul ortodox românesc, este o inflaţie de conferinţe pentru tineri [ un lucru foarte bun dacă ar avea la bază un recensământ personal pe teme care privesc tinerii!], în care noi vorbim tinerilor dar nu îi invităm la feedbackuri reale pe cei din faţa noastră, ca să vedem cum stau ei cu… tinereţea. De aceea, am impresia dezamăgitoare, că mulţi dintre predicatorii ortodocşi, atunci când le vorbesc tinerilor, le vorbesc despre tinereţea lor, de mult apusă sau de recent timp apusă şi nu despre tinereţea celor din faţa lor. De aceea lucrurile sunt cam…scorţoase.

De ce să aibă tinerii probleme? De ce tinerii de azi să fie mai altfel decât tinerii de ieri? Nu prea cred acest lucru! Tinerii sunt tot la fel de tineri ca şi acum 5000 de ani, tot la fel de greu se nasc, se formează, se supraveghează, mor repede, prosteşte de repede unii sau…se construiesc cu mult sârg…sau nu se construiesc deloc…şi merg, precum bate crivăţul.

Nu cred că există probleme ale tinerilor şi nici că tinereţea este un hadicap! Nicio vârstă nu e un handicap. Ci, dimpotrivă, tinereţea mi se pare cea mai autentică luare de contact cu realitatea, cea mai curată racordare la realitatea socială din câte există. Pe copil îl doare de desenele lui animate. Pe bătrân îl doare de pensie, de boli şi moarte. Pe matur îl doare de bani, de întreţinere, îi e greu cu munca…are probleme gârlă.

Însă adolescentul şi tânărul în formare, adică de pe la 12 la 27 de ani….sunt cu ochii în paişpe ca să vadă cum îşi aştern locul în sistemul concurenţial în care se află. Pe acest adolescento-tânăr îl vizăm noi şi îl considerăm cel mai lucid exponent al societăţii, cel care dă trendul lumii sale, cel care e focarul de aspiraţii şi cel mai mult manipulat segment al populaţiei cu putinţă, aici şi oriunde.

Şi acest tip de om este fluctuant pentru că îl el curge energie multă. Dacă vrei să îl extermeni trebuie să îi fărâmi orizonturile sale afectivo-aspirative. Dacă vrei să îl omori cu zile, trebuie să îi pui oprelişti tâmpite…până devine un element pasiv de la unul foarte activ.

Cum omori pe tânăr cu zile? Învăţându-l să se resemneze cu faptul că nimic nu se poate, că este imposibil, că toţi sunt proşti şi, ca să poţi în viaţă trebuie să fii şi tu prost, că toţi sunt corupţi şi că viaţa este un infern. Ca să omori pe un om, să îi omori entuziasmul trebuie să îl înveţi să fie tăcut şi resemnat. Şi dacă, din vesel precum era, îl faci să arate ca o stafie umblătoare…atunci ai reuşit să fii vampirul care i-ai supt încrederea din el.

Tinerii nu au probleme…Tinerii n-au prieteni care să le hrănească entuziasmul. Tinerii nu au mentori, nu au oameni în care să creadă şi pe care să-i urmeze. Tinerii au probleme, dacă vreţi, pentru că noi, cei mai în vârstă le creăm în mod artificial. Dacă am vorbi cu inimă deschisă copiilor noştri despre diverse lucruri care îi interesează şi dacă am avea capacitatea de a-i uimi continuu cu personalitatea noastră…ei nu ar avea nicio problemă.

Însă, noi, maturii, inventăm probleme tinerilor! Ce problema e aia cu sexualitatea pubertariană, adolescentină sau cu alegerea vocaţiei în viaţă? Nu ştiu tânărul/tânăra cum să se comporte cu excesul de adrenalină şi de hormoni din ei, cu ciclul menstrual, cu fanteziile sexule, cu prietenia, cu relaţiile sexuale, cu alegerea liceului, a facultăţii, cu portretul viitorului soţ…Nu e nicio problemă astea! Le explici între două mese sau stând la televizor sau mergând pe stradă. Ca să explici aşa ceva e floare la ureche, dacă ştii să fii…părinte pedagog. Dacă ai dat naştere unui copil atunci trebuia să îţi dai seama că trebuie să fii….pedagog, nu glumă!

În conferinţele ortodoxe pe care eu le-am ascultat, am participat la ele… sau mi s-au adus în diverse formate…se vorbea într-una despre probleme…despre astfel de probleme. Eu le-aş numi neştiinţe normale. O reală problemă este cea la care nu poţi găsi o soluţie, chiar dacă ţi-ai bătut capul zeci de ani…Aici nu avem de-a face cu probleme ci cu mici neştiinţe. Dacă cineva nu ştie să folosească computerul sau telefonul mobil…asta nu e o problemă. Asta e o mică deficienţă informaţională, o mică necunoaştere…care se repară.

Nu cred că e serios, că ne stă bine să culpabilizăm pe tineri şi să le spunem că ei sunt cei mai bătuţi în cap din câţi există…că nu este aşa. De neştiinţe suferim toţi şi sunt cu miliardele. Dacă tu ai citit o carte pe care eu nu am citit-o sau invers, tu nu eşti mai deştept decât mine şi nici eu mai deştept decât tine. Pot fi mai informat într-o chestiune şi tu…în alta. Dar prostia nu se egalizează cu neştiinţa. Prostia e o problemă mai mult morală, care se naşte din multe alte patimi, pe când neştiinţa e o problemă informaţională…şi ai nevoie doar de omul potrivit care ţi-o poate explica.

Este enervant că tinerilor ortodocşi le place să asculte…dar nu să prea vorbească, de lucrurile pe care le ştiu, le vor, nu le plac, au nevoie… Din acest motiv trebuie să arheologizăm tot ce vine de la tineri…ca să vedem ce sunt tinerii de astăzi. Şi din arheologia mea proprie…tinerii de astăzi sunt tot la fel de vivaci, de proaspeţi ca oricând…Numai că trebuie să le dăm mai mult curaj, mai multă încredere în ceea ce au de făcut şi…mai mult simţ al responsabilităţii pentru ceea ce au de făcut.

În loc să vorbim de probleme ale tinerilor, am vorbi mai degrabă despre probleme false de adulţi, care stau prea relaxaţi în căminul lor şi prea fricoşi în faţa vieţii. Adică, oamenii s-au ajuns, s-au pus bine şi le predică celor care acum pun pasul în viaţă…cum e treaba cu …nenorocirea asta de viaţă socială. E puţin cam perversă această resemnare a adulţilor, propovăduită neofiţilor în ale vieţii! E mai mult un soi de indecizie perpetuă sau de visare la două luntre…pe care vor să le dea moştenire şi celor care vor doar…un vis.

De aceea, vă rog pe toţi, să aveţi visul vostru, să mergeţi după el, punând în cumpănă tot ceea ce auziţi de pe oriunde! Urmaţi-vă propria conştiinţă, propria voastră selecţie. Dacă împrumutaţi modele de viaţă de-a gata, nu vă stă bine. Vă stă aiurea. Viaţa personală e ca un costum făcut la comandă: după cum îi place clientului! Fiţi voi şi nu pasaţi regretele, neîmplinirile sau succesele pe seama altor factori…ci pe credinţa voastră în Dumnezeu şi pe munca pe care o depuneţi zilnic. Acceptaţi insuccesele deopotrivă cu succesele personale şi nu vă panicaţi la fiecare cuvânt, piedică, strâmbare de nas…

Adică, fiţi optimişti…pentru ca să aveţi toate minţile până la bătrâneţe! Pentru că, dacă vă tot panicaţi la tot pasul şi vă indispuneţi şi vă daţi ochii peste cap la orice mică durere…nu mergeţi prea mult astfel.

Concluzia mesajului meu este aceasta: nu sunteţi bolnavi, voi, tinerilor şi nici nu aveţi probleme ! Sunteţi nişte oameni care nu aveţi prieteni, care nu vorbiţi coerent, real unii cu alţii şi nu prea aveţi curajul să fiţi voi înşivă. Însă aceste lucruri se pot îndrepta, spre binele tuturor.

Pr. Dorin.

Did you like this? Share it: