Protosinghelul Savatie Baştovoi, filă video, interviu, 1.0.36 minute. / „coşmarul asumării de sine”/ vrem legi, porunci, ca să nu ne asumăm viaţa responsabilă cu Dumnezeu/ Să ne vedem pe noi ca să-L vedem pe Dumnezeu./ Să spovedim ceea ce descoperim în noi înşine şi să ne rugăm ca să înţelegem şi alte păcate ale noastre./

Să spovedim ceea ce ne mustră, ceea ce considerăm noi că e păcat./ numim, vorbim despre păcate pe care nu le-am simţit/ Aveam să spun ceva anume lui Dumnezeu/ Glasul lui Dumnezeu strigă în inimile botezate/ tb să simţim ce e păcatul/ glasul lui Dumnezeu e de multe ori smintitor pentru noi/ ceea ce te mustră aceea trebuie să şi spovedeşti. Există, spunea el, şi o spovedanie care te înfumurează. De aceea trebuie să spui ceea ce te doare cu precădere, foarte mult./

Ceea ce nu ne mustră acele lucruri sunt iertate./ „Rugăciunile noastre sunt, în marea lor majoritate, spovedanii”./ Trebuie să spovedim un gând, două, crede părintele Savatie, dar foarte des. Este pentru cercetarea deasă a duhovnicului./ Împietrirea inimii: o urmare a părăsirii vieţii duhovniceşti./ Mărturisirile sunt uşurătoare de suflet./

Să nu ne provocăm lacrimi de unii singuri!/ Cine îşi părăseşte duhovnicul se împietreşte./ „Mai aproape de duhovnic, mai aproape de rugăciune, mai aproape de Dumnezeu”./ Lenea care te duce la deznădejde./ duh de mare trândăvie, desfrânare şi deşertăciune/ „duh de trândăvie ucigaşă”/ Ne îngrăşăm cu toate deşertăciunile./

Ironia, perverteşte puterea cuvântului? Hristos a ironizat pe oameni uneori. Ironie mântuitoare. Însă există ironia brută care deşartă cuvântul de sens. Aceea devine numi o simplă ironie./ Îndepărtarea de rău pentru a face binele/ Pierdem timpul la televizor, crede el. Care e finalitatea?/ „Fii stăpân pe timpul tău!”. / Mintea are flexibilitatea şi puterea de a umbla/ Mintea e din sufletul nostru şi acolo e sufletul nostru. Mintea se mulează după ceea ce vede şi trăieşte/ „Prostia televizoarelor”; „fără amestec cu oameni deşerţi”/ Confort psihologic, duhovnicesc/

Prietenia duhovnicească cu oameni duhovniceşti/ împrăştierea minţii e descompunere, putrezire a duhului nostru/ De ce nu mai căutăm pe Sfântul Duh? R: Pentru că ne-am amestecat cu lumea. Am adus lumea în Biserică şi nu am dus Biserica în lume. [ Eu cred că nu Îl căutăm, pentru că nu ne-a spus cineva, pentru că nu ne-am întâlnit cu cineva care Îl are în el; pentru că nu ne-a îmbiat nimeni să-L dorim.]/ Creştinismul e mai răscolitor/ Să nu cădem în auto-suficienţă!/ Biserica nu trebuie să se adapteze! [Eu cred că trebuie să ne adaptăm limbajul, modul în care vorbim, în care prezentăm comoara Bisericii.]/

Tb să accepţi că nu poţi să faci anumite lucruri. Dacă nu poţi să faci asta, nu huli! Să nu hulim pe Sfântul Duh, dacă nu putem să ne nevoim ca Sfinţii!/ Am început, atenţiona el, să vorbim despre Sf. Euharistie ca despre un pericol. Mulţi cred că se vor îndrăci dacă se împărtăşesc des. Lucru fals. /Tb să rabzi, să porţi durerea de a fi spionat de către alţii pentru că faci lucruri bune./

Noi nu avem confort duhovnicesc ca Părinţii noştri./ De unde scoatem acum 40.000 de Mucenici dacă vine o prigoană? Eu cred, în comparaţie cu părintele Savatie, că nici nu ne închipuim cât de mulţi Sfinţi se pot naşte la o eventuală prigoană. Nu poţi să cunoşti latenţele oamenilor, până când nu le vezi, până când nu îi pui în postura de Mărturisitori ai Bisericii. /

Ispita de a te deosebi de ierarhi, de fraţi/ „Trăim un timp în care nu suntem lipsiţi de Sfinţi”. E foarte adevărat./ E o vreme a cernerii. [Aici cred că se exagerează mult. Cernerea e în orice clipă şi în orice veac. Nu cred că acum trăim vremuri deosebite din punct de vedere al ispitelor.]/ Azi e vremea lui să faci ce vrei. Se îngăduie lucruri pentru care mai de mult făceai puşcărie.

Dacă tăiem televizorul vedem că avem mai mult timp de rugăciune.[ Şi în domeniul tehnologiei exagerăm prea mult. Dacă omul vrea televizor acum, în clipa asta, se uită. Dacă vrea să se roage, poate să fie mama televizorului, că nu are chef de televizor. Exagerăm prea mult, ne înfricoşăm prea repede, repudiem prea repede elementele prin care avem contact cu lumea noastră, aşa cum e ea, cu păcatele şi bunele ei]. /

„Îi va trezi suspinul acesta în inima lui”/ Fă o jumătate de minut rugăciune din toată inima! [Da, acesta e un sfat dumnezeiesc! Avem nevoie de rugăciuni din toată fiinţa, copleşitoare, adevărate urlete, mugete către Dumnezeu. Şi pe ele le putem face şi la televizor, şi la serviciu, şi învăţând, şi bându-ne cafeaua…pentru că rugăciunea e a duhului nostru, nu a buzelor noastre! Adică rupi câteva minute, secunde pentru vorbire din toată inima cu Dumnezeu.]/

Trebuie să cunoşti pe Hristos ca să te bucuri. / Fă ceea ce îţi cere duhul tău!/ Citim prea puţin Epistolele Sfinţilor Apostoli./ Fă o înţelegere cu Dumnezeu, un legământ./ Să alegem ce ni se potriveşte de la Sfinţi. Să mergem cu mai multă îndrăzneală în viaţă!/ Am moştenit o uscăciune care nu ne este proprie. Să ne întoarcem la Evanghelie, la Sfinţii Părinţi! Ortodoxia nu se termină cu o carte./

Libertatea de a face referiri la ceva./ Trăim într-o lume în care tb să dăm imediat replica./ Ne trebuie un duhovnic pe bucuria inimii noaste/ De ce Sfinţi sunteţi mai alegat? R: Mai întâi de Sf. Ap. Pavel, pentru dragoste, şi de Sfântul Ioan Gură de Aur, prin Liturghie, dragoste şi iconomia cu păcătoşii. Apoi de Sfântul Simeon NT, de Sfântul Moise Arapul etc. M-au ajutat în toată viaţa mea. Fără ei nu ştiu ce aş fi făcut./

Dar de Sfinţii contemporani? De cine vă simţiţi legat? R: De Sf. Siluan, de Fer Sofronie, de Fer. Salafiel. Relaţia mea cu ultimul e sminteală pentru unii./ Întâlnirea cu Fer. Salafiel e cea mai mare binecuvântare pe care mi-a dat-o Dumnezeu./ Nu vrea să spună pe cine cinsteşte, dintre oamenii duhovniceşti ai momentului./

*

Când Domnul scoate poporul lui Israel, cu mână tare şi cu braţ înalt din Egipt, nu îi călăuzeşte să meargă spre filistiimi/ filisteni [Ieş. 13, 17], pentru că filistiimii i-ar fi atacat. Cu alte cuvinte, nu trebuie să sari din apele Botezului deodată şi să devii predicator peste noapte, propovăduitor al voii lui Dumnezeu, pentru că demonii te înşală şi te fac să te crezi mare. Ci, aşa precum Domnul a făcut ca poporul să ocolească şi să meargă prin pustiu, spre Marea Roşie [ 13, 18], tot la fel şi noi trebuie să trecem prin durerea ascezei, a curăţirii de patimi, despărţindu-ne de concepţii omeneşti căzute, pentru ca inima noastră să vadă minunile lui Dumnezeu care se vor face cu noi.

Sfârşitul v. 18 citat, ne vorbeşte despre un lucru foarte semnificativ: în al cincilea neam, a cincia generaţie de israeliţi a ieşit din Egipt. După 5000 de ani, Hristos vine şi răscumpără pe poporul Său, îl scoate din robia diavolului şi a literei, pentru libertatea întru Duhul Sfânt.

*

Moise şi poporul lui Israel pleacă din Egipt cu oasele lui Iosif [ta. ovsta/ Iwshf ] [ Ieş. 13, 19], cu Sfintele Sale Moaşte, în momentul când i-a cercetat Dumnezeu şi pentru care îi cercetează, ca pe nişte iubitori de Părinţi, ca pe nişte împlinitori ai cuvintelor Domnului şi ai făgăduinţelor cu Părinţii lor.

*

De ce ierarhia Bisericii primare slujea Sfânta Liturghie pe mormintele Sfinţilor Mucenici, deasupra Sfintele lor Moaşte şi, până astăzi, noi avem în Sfânta Masă a Sfântului Altar, Sfinte Moaşte de Sfinţi Mucenici? Pentru că ei, Sfinţii Mucenici erau certitudinea credinţei ortodoxe, întărirea ei. Pentru că Sfinţii Mucenici erau stâlpii de rezistenţă ai Bisericii şi dovada sfinţeniei credinţei ortodoxe. Pentru că toţi aveau un singur gând, o singură credinţă, un singur Botez, o singură Biserică. Pentru că Sfinţii Mucenici exprimau însăşi starea vijelioasă a credinţei, bărbăţia credinţei, asprimea şi sfinţenia ei, non-capitularea cu păcatul şi cu falsificarea credinţei.

Pr. Dorin.

Did you like this? Share it: