Părintele Constantin Galeriu şi iubirea care te cutremură

Trei file audio. Prima: Despre iubire./ Schizofrenia e o ruptură interioară/ Orice gând rău, al răutăţii, dezbină. Bolile mintale se înţeleg numai prin Dumnezeu./ Noi avem privilegiul unic de a petrece cu El/ Idropica: boală de ficat, ciroza cea mai grea./ Noi am devenit bolnavi, pe când El ne-a făcut sănătoşi./ „El Se făcea când văzut, când nevăzut [după Învierea Sa din morţi n.n.], pentru ca să-L cunoască nu numai trupeşte, ci să-L simtă [Apostolii n.n.] întru Duhul”./ Trebuie să simţi chipul Lui luminos./

Yoga aduce tulburări lăuntrice./ Mantra este o rostire ritmică a unei formule./ Însă, orice alt nume, în afara chemării numelui lui Iisus, Dumnezeul nostru, alienează./ Iisus, adică Mântuitorul./ „Chemarea numelui lui Iisus corespunde adâncului din noi”./ Numărul de 153 de peşti mari, de la pescuirea minunată, e un număr simbolic./ A gustat ultima dată cu ei…Iar Peştele e Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru./ Şi Domnul îl ia pe Petru pe faleză şi îl întreabă: „Simone, fiul lui Iona [îl întreabă pe numele lui vechi]…Mă iubeşti tu pe Mine?” De ce îl întreabă? Pentru a-l chema din nou, pe Petru, care căzuse, în rândul Apostolilor./

Căci Sf. Petru, deşi se împărtăşise cu El la Cină, se lepădase de El. De ce? Pentru că Sfânta Împărtăşanie nu ne anulează libertatea noastră. Oricând suntem liberi să alegem şi oricând ispita ne luptă./Nici Sfintele Taine şi nici rugăciunea nu lucrează în noi automat, ci ca un dialog continuu. Hristos Dumnezeu, îi redă lui Petru, cel căzut, dar care s-a pocăit, care a plâns cu amar; îi redă apostolia întru libertate./

Şi îl întreabă de trei ori pe Petru dacă Îl iubeşte. Şi el Îi răspunde afirmativ. De trei ori s-a lepădat Petru şi tot de trei ori i se cere, de către El, dragostea lui Petru. I se cere dragostea, care e libertate./ „A iubi înseamnă a trăi viaţa celuilalt”./ Tu îi trăieşti durerile celui pe care îl iubeşti. Tolstoi spunea : „iubirea exclude pofta”. Nu pofta implică iubirea! În poftă te uiţi pe tine. În iubire însă te uiţi la celălalt. Plăcerea e a simţurilor, pe când a duhului nostru e bucuria şi iubirea. /

Stalin a făcut Seminarul Teologic şi tot a făcut ce a făcut./ Raţiunea Treimii e iubirea./ O revoluţie duce la libertarte. Vorbeşte de eliberarea Indiei./ Prin iubire poţi salva o ţară, un popor./ „Taina apostoliei este a iubi”./ „A iubi înseamnă a-L avea pe Hristos”./ Trebuie să simţi că Sfânta Împărtăşanie e Hristos şi că El e prezent în tine. Dacă simţi iubirea Lui lucrând în tine, Îl simţi pe Hristos, Dumnezeul tău!/ Esenţial e să simţi că Hristos te iubeşte. El te iubeşte în iubirea Lui. Aceasta e taina ultimă…iubirea./ „noi, oamenii Religiei”/

Raţiunea umană îşi află împlinirea în Raţiunea divină/ Când raţiunea umană se decapitează, când se rupe de Dumnezeuse trasformă în raţionalism. De aceea raţiunea umană e considerată a fi una destructivă în postmodernitate./

Cel dintâi gând al profesorului de Religie este să propovăduiască Revelaţia. Trebuie să se vadă faptul că cuvântul său e de la Dumnezeu. / Omul credincios are acces la Creatorul lumii./ Vorbeşte cu cei din sală. În sală era un student la chimie, altul la medicină, altul la mecanică…Discută cu ei…/

Libertatea adevărată de gândire, subliniază el, este libertatea credinţei./ Care sunt mijloacele de cunoaştere ale ştiinţei? Ştiinţa merge de la exterior spre interior, de la efect spre cauză, de la lumea sensibilă spre cea inteligibilă. Ştiinaţ foloseşte o aparatură materială şi nu spirituală. Ea foloseşte şublerul, eprubeta, retorta…Se observă faptul, că atunci când e vorba să readucem la viaţă, pe pacienţii în moarte clinică, mijloacele noastre ştiinţifice nu sunt prea robuste pentru a percepe…sufletul./ Pentru că secretul lumii cuantice…e dincolo de materie./

Omul are acces la Duhul lui Dumnezeu./ Omul credinmcios…Vorbeşte despre un prieten al său, despre Aurel Broşteanu…/ Părintele Galeriu vorbea la curs, acesta e un curs, ca la predică…Punea mare accent pe modelul vorbirii şi mai puţin pe datele şi citatele bogate. Îşi folosea foarte mult, în mod expresiv, cu accente grave, dramatice, vocea sa./ Se întoarce la profesorul de Religie şi spune că Religia trece dincolo de timp. Această trecere a Revelaţiei peste timp trebuie subliniată la cursuri de profesorul de Religie şi, în al doilea rând, trebuie să unească, profesorul de Relifie, în lecţiile sale, Revelaţia cu iubirea; transmiterea datelor Revelaţiei dumnezeieşti cu iubirea faţă de elevii săi, cu conştiinţa faţă de ei./

Nu poate fi lumină a minţii, luminare a minţii fără iubire şi nici iubire fără adevăr./ Apelează la surse şi îndeamnă la faptul de anu fi superficiali în tot ceea ce facem./

O altă filă audio, intitulată: Iisus Hristos-Lumina lumii./ În Hristos, sufletul creştin simte că petrece în lume şi are răspunsuri la toate întrebările existenţiale care îl traversează. Depoziţia sa e mărturisire./ Poruncile VT sunt lumină. Venirea lui Hristos în lume a însemnat plinătatea luminii credinţei. Şi vorbeşte despre colegul său de Teologie, despre Părintele Dumitru Stăniloae, care sublinia adeseori faptul, că în română, cuvântul lume vine din latinescul lux şi că lumea înseamnă lumină, că lumea adevărată e cea plină de lumina Treimii./ „Sfânta Ortodoxie”: o expresie foarte dragă Sfinţiei sale, pe care o repeta ca pe o mărturisire de credinţă, de fidelitate faţă de credinţa şi Biserica Ortodoxă ecumenică./

Nu există sfârşit al lumii, ca sfârşit al luminii!/ În cazul substantivului lume avem de-a face cu o realitate profundă şi cu una derivată, superificală./ Sfârşitul lumii este o răsturnare a răului, o purificare a lumii. Lumina lumii lui Hristos, Lumea se va umple de lumina lui Hristos cea veşnică./ Avem lumină fizică, lumină a minţii şi lumină cerească. / Zilele creaţiei nu sunt zile solare, pentru că soarele apare abia în ziua a 4-a./ Cuvântul yom = ziuă, din lb. ebraică, are o semnificaţie mai mare, ca şi aceea de frate. Acest yom înseamnă ziuă, timp, perioadă./

Lumina necreată. Sf. Grigorie Palama a murit pentru mărturisirea luminii divine./ Comuniştii îi acuzau pe preoţii ortodocşi şi spuneau că sunt oligofreni, că sunt handicapaţi. De ce? Pentru că credeau că există lumea, o altă lume, în afară de materie, de ce se vede./ Însă Cuvântul a fost de la început. Cuvânt = Raţiune = Sens./ Tratatul de Teologie Dogmatică Ortodoxă al Părintelui Stăniloae are atâta forţă, pentru că a dezvoltat Revelaţia ca logică, ca fiind raţională./

Cuvântul pe care îl aud acum a fost spus seara. Hristos şi cei 12 Ucenici. La Paneia, laizvorul Iordanului, i-a pus la încercare: Cine spun oamenii că sunt Eu? Era acolo, unde îi întreba asta, o statuie a lui Pan, a zeului Pan. Şi Petru I-a răspuns: Tu eşti Hristos! Adică Hristos, Unsul lui Dumnezeu, Mesia./

Părintele Galeriu era exhaustiv şi de aceea extraordinar de fascinant, de unic. Sfinţia sa dezvolta cuvintele, cuvintele cheie. Rămânea pe ele, le punea în faţa ta cu toată tăria şi gravitatea lor; ţi le imprima în suflet. Mişcările sale şi ale glasului său erau imprimatoare de sens şi de forţă dumnezeiască, de trăirea sa sfântă, în fiinţa ta, a ascultătorului. De aceea prelucra în continuu, divaga, era atent la public, comunica cu el, se lua de o idee care vedea că prinde, era colo…Mulţumea când îi aduceai paharul de apă, te includea şi pe tine în predică, te punea în faţa lui foarte firesc şi făcea din tine, într-o clipă, un partener de discuţie.

Starea sa de a trăi era o stare pe deplin teologală. Pe mine personal m-a inspirat în fiecare clipă, prin fiecare gest…prezenţa sa, persoana sa, cuvintele sale…pentru că era o fascinaţie în mişcare. El jubila vorbind./ Se extindea cu putere în faţa ta, cu o tărie ca un vulcan, care te lăsa fără replică, fără contiguitate a ideilor. /

Biserica e întemeiată pe Hristos şi de aceea Iadul şi nici timpul nu o biruieşte./ Vorbeşte despre trei locuri scripturale, în care se vorbeşte despre ceva care nu poate fi atins. 1. pomul vieţii, e chipul lui Dumnezeu din om şi acest chip al lui Dumnezeu din om este indestructibil. El, chipul Lui în noi, e „pus în vistieria adâncului nostru”./ 2. Sfântul Iov. Spune Scriptura, Dumnezeu în Scriptură, că Satana să nu se atingă de el, de Iov. Cum aşa, ca Satana să fie printre Îngerii lui Dumnezeu? Însă acolo, în cartea Iov, nu e vorba de un consliu ceresc, la care, să fi participat şi Satana. Sărmanul Iov: era atât de bolnav şi atât de plăpând! Dar, în Iov 19, el spune: „Ştiu că Mântuitorul meu e viu!”. Taina lui Iov e mare. E taina Dreptului suferind!/

Aici se vede diferenţa: „Dumnezeu încearcă [ pe om; ca să îl clarifice, să îl lămurească interior n.n.], pe când diavolul ispiteşte [ ca să îl omoare pe om n.n.]!”/ Încercările lui Dumnezeu ne consolidează şi nu ne dărâmă!/ Dumnezeu este numai Da, numai Amin! Pe când făptura este şi Da şi Nu. De mine depinde să spun Da sau Nu, adică să aleg./

Virtus, vir = bărbăţie/ Mi-a pus cineva întrebarea: cum răspunde un om schizofren în faţa lui Dumnezeu? Însă „Dumnezeu nu comunică cu suprafaţa, ci cu adâncul din noi”./ Adâncul se trezeşte, adâncul din noi…şi el desparte./ 3. Biserica: porţile Iadului nu o vor birui. /

Dumnezeu a făcut „trupescul nostru”./ „Sufletul nostru e haric”./ Creaţia nu poate produce sufletul omului iar sufletul nu este o funcţie a creierului./ Conştiinţa nu e produsul ci cauza creierului, a spus un laureat al premiului Nobel./ Omul e unic. „Fiecare om e un unic”: o expresie care îi plăcea foarte mult./ Omul e unic şi unificator. Amprentele digitale ale omului sunt unice. Sufletul nostru e unic şi unificator./ Iar sufletul cere o viziune unitară şi totalizatoare a lumii. Eu cred că a sosit vremea ca teologii să stea la masă cu savanţii. [Şi noi credem asta!]/

Majoritatea bolilor psihice se nasc din contradicţii lăuntrice. / Cel care a făcut bomba atomică a spus la un moment dat: „Păcatul a intrat în ştiinţă”. / „mici excursuri”./ Pe Tabor li S-a spus că Fiul Omului va muri. Îi pregătea pentru Crucea şi Învierea Lui./ Vorbele astea ne zguduie, ne derutează!, Îi spune Petru, atunci când Îi spune să nu Îi fie Lui acestea….Dar Hristos îi spune că cuvintele lui nu sunt de la Dumnezeu. /

Satan = vrăjmaş./ Avea programe predicatoriale vaste Părintele Constantin. El predica mult mai vast decât puteau să suporte credincioşii săi. Îţi obosea mintea cu atâtea minuni, cu atâta teologie colosală. / „Moisi şi Ilie”/ Crucea şi Învierea Lui / Filosofiile apusene s-au născut din dorinţa de a comunica cu Dumnezeu, pentru că acolo, în Occident, nu se vorbea de vederea luminii divine şi de un contact direct cu slava lui Dumnezeu, cu Dumnezeul cel viu./

Sfânta Treime Se revelează./ VT şi NT se întâlnesc pe Tabor. Lumina Învierii străluceşte anticipativ pe Tabor. / „Înveşniceşte clipa, Doamne!”, cerea, cu alte cuvinte Petru pe Tabor./ Dumnezeu i-a dat lui Petru pe Tabor „clipa eternităţii”./ Mântuitorul tb să coboare la copilul bolnav iar Petru Îl vroia numai pentru El. /”Taborul e o mărturie a veacului, a luminii eterne, încă de aici”./

Adam a murit când a păcătuit şi n-a murit. A murit atunci cu sufletul şi mai apoi cu trupul. Moartea a început mai întâi în suflet. / „Moartea în păcat e o nemurire agonizantă”./ Există o înviere spirituală şi o alta a trupurilor. „Aici primim arvuna învierii”. Tolstoi spunea: „tribunalul lui Dumnezeu e cugetul tău”./”După ce m-am spovedit, parcă zburam”, spunea cineva. / Există două morţi şi două învieri./

Vocaţia pascală a făpturii: o filă video de 3.05.24 minute. Am ascultat numai 31.00 minute în timp ce am mâncat. Mi-am luat notiţe după./ Prima zi a lumii e primul Paşte: e trecerea de la nefiinţă la fiinţă./ În Treime estre un etern Paşte./ Sacrificiu înseamnă a face sfânt, a sfinţi./ Iubirea e mereu un Paşte, o trecere de la tine la altul, o asumare a altuia./

Pr. Dorin.

Newsletter-ul de la CCEL de pe 1 noiembrie 2007

The CCEL Times 2.11 (November 1, 2007)

To view this newsletter on the Web, go to www.ccel.org/newsletter/2/11
Bringing the Classics to Life!

In This Issue:

I don’t know about you, but I associate some books with sensing the presence of God. Reading them led me into God’s presence. The words seemed to touch my soul. Now I don’t know if there is really something special about such books, or whether there are times when God is sensibly close and many books would lead one into God’s presence. I’ve heard that in such a state even the phone book can be spiritually nourishing! At other times, God seems absent, and even the best books leave me dry.

In any case, some books have filled that role for me: the Imitation of Christ, Augustine’s Confessions, The Revelations of Julian of Norwich, and others. Such books were the cause of the start of the CCEL, and the original criteria for inclusion in the CCEL included the ability of a book to bring one into God’s presence.

What books have filled that role for you? I’d be interested in hearing your comments, and I’ll share some of them in a future newsletter. I’ve set up a discussion forum where you can add your opinion. Perhaps others will read a good book based on your recommendation.

Harry Plantinga

Harry Plantinga
Director of the CCEL

My Annotations

Having trouble finding a certain page you’ve annotated? The My Annotations page displays a list of all the pages you’ve marked up with highlights or notes. A link can be found in the upper-right corner of any page, just under your username (you need to be logged in).

Highlights and notes are listed separately, grouped first by book and then by page heading. The text of all notes is shown for quick reference. Simply click on a page heading to return to the place where you made the annotation.

Previous Usage Hint

Devotions of Saint Anselm

These devotions, recently added to the CCEL, show that for Anselm, there was no clear separation between devotions and doctrine; his fervent prayer was fueled by his robust theology, and the reverse was also true. An excerpt:

Awake, my soul, awake! show your spirit, arouse your senses, shake off the sluggishness of that deadly heaviness that is upon you, begin to take care for your salvation. Let the idleness of vain imaginations be put to flight, let go of sloth, hold fast to diligence. Be instant in holy meditations, cleave to the good things which are of God: leaving that which is temporal, give heed to that which is eternal. Now in this godly employment of your mind, to what can you turn your thoughts more wholesomely and profitably than to the sweet contemplations of your Creator’s immeasurable benefits toward you. Consider therefore the greatness and dignity that he bestowed upon you at the beginning of your creation; and judge for yourself with what love and reverence he ought to be worshipped.- Anselm (1033-1109), from Meditation I, in Devotions of Saint Anselm

Read this classic at the CCEL

More of What’s New at the CCEL

An affordable shelf of books
Name withheld

I am a poor, obscure country preacher who has gone through a university and seminary. Ever since I graduated from seminary in 1988, I really missed the books I had easy access to as a student. I have a reasonably good library bought on my limited budget, but not even a fraction of the books I used in the university and seminary. The university is about an hour one way away from home, so it is not at all convenient to get to their library. I don’t have money to buy all those books I could pick off the shelf and read back then. That’s why I love this website: I feel like I’m back in school again!

How have you used the CCEL to deepen your research, discover new voices, and enliven your faith? Submit a usage testimonial.

Free Christmas Gift Wrap

The CCEL CDs make wonderful Christmas gifts—demonstrating caring and warmth. They are the perfect gift for your pastor, Bible study leader, favorite student or friend. In the CCEL store, you can find Christian searchable text CDs, Bible study software and Christian audio books ranging from $5 to $500.

Through December 14, 2007, CCEL is offering free Christmas gift wrapping of all CDs purchased. Simply add the free gift wrap product to your CCEL shopping cart and your CD(s) will arrive on your doorstep individually wrapped for Christmas.

More information

Classic Reflections on Giving Thanks

Make a joyful noise. The Psalmist refers only to that part of the service of God which consists in recounting his benefits and giving thanks. And since he invites the whole of the inhabitants of the earth indiscriminately to praise the Lord, he seems, in the spirit of prophecy, to refer to the period when the Church would be gathered out of different nations. Hence he commands (verse 2) that God should be served with gladness, intimating that his kindness towards his own people is so great as to furnish them with abundant ground for rejoicing. This is better expressed in the third verse, in which he first reprehends the presumption of those who had wickedly revolted from the true God. … We can never be at a loss for constant cause of praising him. It would be the basest ingratitude on our part, if we wearied in rendering to God the tribute of praise to which he is entitled.- John Calvin

(1509-1564), Commentary on Psalm 100

Read this classic at the CCEL.

The CCEL Commentaries CD is a great study tool for pastors and personal use alike.

  • Variety of commentaries from many perspectives
  • Cheaper and more convenient than printed books
  • Includes searchable NRSV & KJV Bibles
  • Parallel browser for easy text comparison
  • Fast searching
  • Access to all CCEL books from our Web site
  • Compatible with our Classics CD
  • Only $95.00 plus shipping
[image of the CCEL Commentaries CD]

*** Sponsor the next issue of The CCEL Times by purchasing an ad ***


Your Subscription
You are receiving this monthly newsletter because you elected to subscribe to it as part of your CCEL user account. To unsubscribe, log in to the CCEL, click „my account,” and click „my newsletters” under „Manage subscriptions.” De-select „CCEL Newsletter” and click „Submit.”

Share With a Friend
Do you know someone who would benefit from receiving this newsletter? Please forward it to them, and encourage them to create a CCEL user account and subscribe to this newsletter. Thanks for your help!

Read Last Month’s Newsletter

Christian Classics Ethereal Library
Calvin College
Grand Rapids, Michigan
About UsContact Us

Articol dedicat nouă de Ovidiu-17 ani care ţi-o zice pe toate felurile, frate! [Interzis sub 18 ani]

“Academicienii se intreba cine-i acest copil teribil
Ce-ataca insistent sistemul vorbind flexibil.
Incredibil de inteligent si inteligibil,
Incredibil de rezistent si irezistibil.”

Biserica mă-tii

Nu am nimic cu mama ta. O respect, deoarece şi eu ţin ca mama mea să fie respectată. Biserica mă-tii e o curvă. După cum înţelegi, am ceva cu biserica mamei tale, dacă nu înţelegi îţi mai zic odată şi te rog apoi să închizi fereastra şi să nu mai intri niciodată pe blogul ăsta, că nu am nevoie de vizitele tale. Biserica mă-tii e o curvă! Acum apasă pe x.

Eu stau în centrul oraşului, lângă mine este o biserică, iar lângă un parc. Din acest parc mai văd încă 4 turle de biserică. Numai în cartierul meu sunt 9 biserici şi o mănăstire.Foarte bine, zic. În vârful târgului se construieşte o mare catedrală. Foarte bine, zic, popilor băgaţi banii în construcţii de lăcaşe de cult că ştim foarte bine că şi vila din cartierul rezistenţial e construită cu termopane şi cărămidă sfinţită.

Lucram ca şi chelner la un restaurant şi într-o zi s-a adunat o adunătură de popi. Maşinile lor într-adevăr arătau umilinţă şi ne dădeau un bun exemplu că materialismul este dăunător. Unul avea o talangă de cruce la gât, că am vrut să-i iau un autograf că după bling-bling semăna a Snoop Dog. Şi tu o să spui acum: ” păi da, dar nu stii vorba aia că ” să faci ce zice popa, nu să faci ce face el””, eu îţi spun că spui prost, ceva de genul că: ” eu îl pup în cur pe popă, râmân cu Dacia, nu o să fac să am şi eu BMW. Sau o să mai zici: ” vai băiatule, dar nu toţi sunt aşa, uite, părintele de la min..” Amigo, mă laşi să-mi trăiesc copilăria în linişte?

Biserica e curva care se linge lasciv cu politica şi se fute cu giganţii economici. Şi să mă contrazică Popa Pius. Biserica s-a ocupat întotdeauna cu orice altceva decât de Dumnezeu. Suntem scufundaţi în tradiţiii, în câcaturi de obiceiuri, avem 3 milioane de sfinţi. Dacă Ştefan cel Mare a ajuns sfânt, când cronicarii au spus despre el ca era un beţiv ( nu îi contest calităţile de războinic), îî plăcea petreceriile şi femeile (era un mare curvar), rezultă potrivit Bisericii că orgiile sunt sfinte şi că discotecile şi cluburile sunt lăcaşe de cult. Şi un imbecil o să zică: “da mă, da el a construit o grămadă de mănăstiri” Băi, ciufutule, a pus mâna pe o cărămidă pentru ridicarea unei mănăstiri? Vai de mine, avea cumva conştiinţa încărcată (de la atâtea omoruri) de a dat ordin să se construiască atâtea biserici?

Vai, dar nu se poate, Jiji este reîncarnarea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi nu ştim noi? Apoi doctrina bisericii, doctrina bisericii este la rândul ei o curvă, deoarece în proporţia cea mai mare nu se bazează pe Biblie. Dacă este ” un singur Dumnezeu” şi “numai lui sa te închini” atunci ce-s cu toţi sfinţii şi icoane pline de bacterii? Dacă cel mai bun prieten al tău ar fi ucis cu un pistol, tu ţi-ai pune pe perete pistolul? Ţi-ai pune la gât miniaturi ale armei? Ai face din pistol un simbol protector şi te-ai închina lui ?

Ai face machete din cadavrul prietenului tău împuşcat în cap şi le-ai pune peste tot în lume, la răsCruci de drumuri? Voi chiar nu vedeţi că sunteţi proşti, orbi şi înghiţi-ţi diareea Bisericii? Şi mai faceţi şi cruce? Penibililor! Şi o să vină un imbecil şi o să-mi zică: ” da nu e aşa că nu îl poţi să spui că Isus e ca un prieten”. Băi, nătărăule, indiferent de om nu-l poţi reprezenta în cea mai josnică postură plin de sânge şi biciuit şi să-l pui la colţ de stradă. Dar pe Isus , fiul lui Dumnezeu?

Dacă ai vrea să faci un copil, înainte să se nască, ai cumpăra un cuptor şi ai zice: “uite, când o să greşească Cristinuca noastră o băgăm în cuptor să ardă!” Băi orbule, cum poţi să spui de Dumnezeu că o să te chinuie veşnic dacă păcătuieşti, când noi suntem copii lui şi principala lui calitate e iubirea şi ne-a creat din iubire? Cum poţi să insinuezi că ar fi creat un loc cu foc veşnic? Biserica bagă frica în noi, în încercarea de a ne manipula, dar pula că pe mine nu mă manipulează. Dacă Dumnezeu m-a înzestrat cu logică, de ce Biserica are doar doctrine ilogice? De ce nu îmi poate răspunde Biserica la o întrebare simplă: care este scopul vieţii? De ce Biserica sfinţeşte trupele să ucidă?

Cum poţi avea încredere într-o instituţie ce clar nu e mijlocitorul către Dumnezeu ci către Satan? Şi să te mai miri că sunt tot mai mulţi atei, sau dacă nu sunt atei dar îi intrebi cine este Dumnezeu se uită gânditori la tine. e şi normal, când religia vorbeşte despre virtuţi, definiţii, mântuiri, teorii, taine, nimic clar şi numai nu de Dumnezeu. Pfai.

Cum am putut să omit tainele? Dumnezeu este un Dumnezeu al întunericului de ne ţine în taine şi întuneric? Taina ” Sfintei Treimi”: cum pot sa spun ca eu sunt acelaşi cu taică-miu şi taică-miu e acelaşi cu mine? Şi un imbecil o să-mi spună: ” bine dar ştii, nu poţi să te compari cu Dumnezeu.” Băi, prietene, nu ne-a făcut Dumnezeu după chipul şi asemănarea lui? Vezi că eşti prost? Şi să vină alt limitat şi o să-mi zică: ” în religia mea m-am născut în religia mea mor.” Eu îţi zic un nimic, special: te-ai născut dintr-o târfă, mănânci fecalele târfei , mori în târfă.

Studiaţi Biblia, o să vă elibereze.

………………………….

Ne cerem scuze că nu am cenzurat niciun cuvânt din articolul rebel şi revanşard al tânărului născut în 1989 şi care nu are nimic din frumuseţea celor care au murit, pentru idealuri dumnezeieşti, în 1989.

Acesta e modul nostru de a arăta, celor care nu au bun simţ, că e uşor să fii bădăran, dar mai greu e să fii băgat în seamă pentru că emani ceva frumuseţe.

Însă, trebuie să fiţi atenţi la grafie: Ovidiu-17 ani al nostru e fratele Ovidiu, pentru că are…o grafie neoprotestantă. Între prietenele de blog se află şi Adelix, o credincioasă adventă şi, când am zis ceva de Adelix…a sărit Ovidiu, care mi-a zis-o, frate! Deci e un articol teologic din tabăra neoprotestantă. Astfel de mesaje apar adesea pe burtierele televiziunilor, ori de câte ori există un subiect care vizează Biserica Ortodoxă Română.

Adică avem faţa ascunsă a neoprotestantismului revanşard din România, care nu are luptă cu dracii, nu au regrete pentru păcate…dar au, întotdeauna, un singur adversar…BOR-ul? Eu cred că da. Tocmai de aceea, acest articol, cu toate asperităţile sale, ar trebui să îl învăţaţi pe de rost, pentru că e o mentalitate de gang din gangurile neoprotestantismului aciuat pe la noi.

Pr. Dorin.

Diferenţa dintre a închiria o Biserică şi…a apostazia de la credinţa ortodoxă

http://www.sfmahrama.ro/def002.gif

Imaginea e din locaţia de aici!

O altă inflamare online între webmasterii ortodocşi, care, parcă, abia aşteaptă să se smintească cumva sau care se întreabă numai despre lucrurile cernite! Am asistat la tot felul de poziţii pe tema celor două file video cu cavalerii maltezi, spiţă a masoneriei, care îşi fac un ritual în catedrala ortodoxă din Timişoara, şi, prin acest gest, mitropolitul locului e vizat imediat de către aceştia ca apostat.

Laurenţiu Dumitru pune filele video şi curg comentariile gârlă. Dan Camen preia imediat ideea şi, închipuindu-şi că prin asta îşi spală păcatul acefalismului sentimental, de care vorbeam mai nu ştiu când…se simte trădat de cei care nu iau măsuri, cu cei care lasă astfel de lucruri în Biserica noastră. Adică cu cine altcineva, decât cu mitropolitul Timişoarei?!

Când m-am dus pe blogul lui Claudiu Târziu la un articol, văd un alt comentariu îndurerat al altui ortodox, care nici acesta nu înţelege diferenţa dintre a închiria o Biserică cuiva pentru un ritual al unui alt cult şi…apostazie.

Din cele două filmuleţe, pe care le-am văzut la Laurenţiu şi la Dan, reiese că maltezii cu pricina fac un ritual cu spada, pentru adepţii lor, într-o Biserică Ortodoxă, adică în catedrala din Timişoara. Niciun preot ortodox sau credincios ortodox nu e prezent la ritualul lor, ci numai cei care depun votul, adică ei ai lor.

Ceea ce este consternant e că niciunul dintre cei care au prezentat filmuleţele şi dintre comentatori nu au văzut acest detaliu sau, nu au gândit realist, în parametrii lumii de acum, despre gestul acesta de a închiria o Biserică pentru cineva, ci, au sărit imediat în nota falsului apocaliptism al momentului, în care, dacă dai mâna cu un evreu ai devenit evreu sau dacă mânânci cu un penticostal la masă musai eşti de-al lor sau ai…căzut din har.

Nu suntem realişti deloc! Nu vrem să fim realişti! În Occident, noi, ortodocşii români, pentru că nu avem Biserici proprii, pentru că nu avem bani să le construim, slujim în locaşuri de cult romano-catolice, luterane, calvine, neoprotestante…şi unde Sfânta Liturghie ortodoxă e Sfânta Liturghie şi oamenii sunt fericiţi că au unde să se împărtăşească, aşa, cu toate neajunsurile.

Dacă credincioşii catolici sau luterani, care ne închiriază locaşele lor, ar gândi ca noi…am face Liturghia în stradă. Însă, în gândul nostru, ne bucurăm că ăia sunt proşti şi ecumenişti şi ne dau nouă locaşele lor, ni le închiriază, ca să ne punem Sfântul Antimis în ele şi să slujim Sfânta Liturghie, dar noi, sărim ca arşi, ca nu cumva dracii să vină cu cavalerii maltezi, să rămână al noi şi să ne astupe nouă respiraţia, ca şi când dracii nu pot să vină la noi şi singuri, ci aduşi numai de maltezii cu spadă.

Într-o lume ideală, în care Ortodoxia noastră, singura Biserică a lui Dumnezeu pe pământ ar fi singura, lucrurile ar fi calme: astea sunt Bisericile noastre, noi slujim în ele…deci suntem fericiţi! Însă, în postmodernitatea noastră aiuritoare, unde trebuie să vedem lucrurile mai nuanţat, închirierea de Biserică pentru maltezii satanişti sau nu…cred că nu ar trebui privită ca sfârşitul lumii, ci ca pe o iconomie, ca pe un lucru făcut cu rost, de către mai marii noştri, care nu impietează cu nimic, în mod major, credinţa noastră.

Căci dacă e aşa, atunci ar trebui să dărâmăm orice cârciumă sau sex-shop, făcut într-adins în zonele de pe lângă Bisericile noastre, pentru că ele ne smintesc atât de mult…încât prezenţa lor ne alterează credinţa.

În concluzie, deşi multe s-ar putea spune, îi invităm pe colegii noştri ortodocşi, care se produc online, să se producă în reliefarea lucrurilor care reprezintă comoara noastră, să o prezinte, să o expliciteze după cum pot şi să vadă mai puţin negrela de sub unghii.

Dacă te apuci de lucruri serioase te înveţi să gândeşti mai serios. Mai seriosul acesta cred că nu le-ar strica şi nu ne-ar strica niciunuia dintre noi.

Pr. Dorin.