Diferenţa dintre a închiria o Biserică şi…a apostazia de la credinţa ortodoxă

http://www.sfmahrama.ro/def002.gif

Imaginea e din locaţia de aici!

O altă inflamare online între webmasterii ortodocşi, care, parcă, abia aşteaptă să se smintească cumva sau care se întreabă numai despre lucrurile cernite! Am asistat la tot felul de poziţii pe tema celor două file video cu cavalerii maltezi, spiţă a masoneriei, care îşi fac un ritual în catedrala ortodoxă din Timişoara, şi, prin acest gest, mitropolitul locului e vizat imediat de către aceştia ca apostat.

Laurenţiu Dumitru pune filele video şi curg comentariile gârlă. Dan Camen preia imediat ideea şi, închipuindu-şi că prin asta îşi spală păcatul acefalismului sentimental, de care vorbeam mai nu ştiu când…se simte trădat de cei care nu iau măsuri, cu cei care lasă astfel de lucruri în Biserica noastră. Adică cu cine altcineva, decât cu mitropolitul Timişoarei?!

Când m-am dus pe blogul lui Claudiu Târziu la un articol, văd un alt comentariu îndurerat al altui ortodox, care nici acesta nu înţelege diferenţa dintre a închiria o Biserică cuiva pentru un ritual al unui alt cult şi…apostazie.

Din cele două filmuleţe, pe care le-am văzut la Laurenţiu şi la Dan, reiese că maltezii cu pricina fac un ritual cu spada, pentru adepţii lor, într-o Biserică Ortodoxă, adică în catedrala din Timişoara. Niciun preot ortodox sau credincios ortodox nu e prezent la ritualul lor, ci numai cei care depun votul, adică ei ai lor.

Ceea ce este consternant e că niciunul dintre cei care au prezentat filmuleţele şi dintre comentatori nu au văzut acest detaliu sau, nu au gândit realist, în parametrii lumii de acum, despre gestul acesta de a închiria o Biserică pentru cineva, ci, au sărit imediat în nota falsului apocaliptism al momentului, în care, dacă dai mâna cu un evreu ai devenit evreu sau dacă mânânci cu un penticostal la masă musai eşti de-al lor sau ai…căzut din har.

Nu suntem realişti deloc! Nu vrem să fim realişti! În Occident, noi, ortodocşii români, pentru că nu avem Biserici proprii, pentru că nu avem bani să le construim, slujim în locaşuri de cult romano-catolice, luterane, calvine, neoprotestante…şi unde Sfânta Liturghie ortodoxă e Sfânta Liturghie şi oamenii sunt fericiţi că au unde să se împărtăşească, aşa, cu toate neajunsurile.

Dacă credincioşii catolici sau luterani, care ne închiriază locaşele lor, ar gândi ca noi…am face Liturghia în stradă. Însă, în gândul nostru, ne bucurăm că ăia sunt proşti şi ecumenişti şi ne dau nouă locaşele lor, ni le închiriază, ca să ne punem Sfântul Antimis în ele şi să slujim Sfânta Liturghie, dar noi, sărim ca arşi, ca nu cumva dracii să vină cu cavalerii maltezi, să rămână al noi şi să ne astupe nouă respiraţia, ca şi când dracii nu pot să vină la noi şi singuri, ci aduşi numai de maltezii cu spadă.

Într-o lume ideală, în care Ortodoxia noastră, singura Biserică a lui Dumnezeu pe pământ ar fi singura, lucrurile ar fi calme: astea sunt Bisericile noastre, noi slujim în ele…deci suntem fericiţi! Însă, în postmodernitatea noastră aiuritoare, unde trebuie să vedem lucrurile mai nuanţat, închirierea de Biserică pentru maltezii satanişti sau nu…cred că nu ar trebui privită ca sfârşitul lumii, ci ca pe o iconomie, ca pe un lucru făcut cu rost, de către mai marii noştri, care nu impietează cu nimic, în mod major, credinţa noastră.

Căci dacă e aşa, atunci ar trebui să dărâmăm orice cârciumă sau sex-shop, făcut într-adins în zonele de pe lângă Bisericile noastre, pentru că ele ne smintesc atât de mult…încât prezenţa lor ne alterează credinţa.

În concluzie, deşi multe s-ar putea spune, îi invităm pe colegii noştri ortodocşi, care se produc online, să se producă în reliefarea lucrurilor care reprezintă comoara noastră, să o prezinte, să o expliciteze după cum pot şi să vadă mai puţin negrela de sub unghii.

Dacă te apuci de lucruri serioase te înveţi să gândeşti mai serios. Mai seriosul acesta cred că nu le-ar strica şi nu ne-ar strica niciunuia dintre noi.

Pr. Dorin.