Detalii despre viaţa sa şi lucrări teologice ale sale.

Părintele Petroniu Tănase de la Schitul românesc Prodromu din Sf. Munte Athos, filă video, interviu; Părinte foarte în vârstă./ proptelele păcatului: neştiinţa, uitarea, nepăsarea, adică identice cu cele ale Sf. Marcu Ascetul/ Sf. Părinţi şi Sf. Scriptură sunt pietrele fundamentale ale Ortodoxiei./ „să nu ne luăm după toate vorbăriile”/ învăţătura ortodoxă nu este învechită/ înv. ort nu trebuie acomodată în nici un fel/ „puzderii de proroci mincinoşi, de secte…”/ nu suntem din animale/ toate au un rost şi suntem conduşi de o Putere pe care nu o înţelegem. Ştiinţa se uimeşte de ce descoperă/

Noi punem aici zarzavaturi, seminţe. Din fărâma de sămânţă pe care noi o semănăm iese o plantă anume. Cum de ştie buruiana asta să facă un asemenea lucru? Acolo, în sămânţa aceasta, este înscris programul ei de dezvoltare. Toate sunt făcute cu rost, cu socoteală…cu o raţiune…/ Lumea a fost făcută cu un rost al ei. Sunt multe pe care Dumnezeu nu ni le-a descoperit, pentru că nu le putem cuprinde./ Pentru om a fost pregătită Împărăţia, pentru că el a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu./

Păcatul prim al omului a avut consecinţe dramatice./ Menirea principală a omului e desăvârşirea, sfinţenia./ Omul are potenţe, puteri, pe care poate să le ridice la un nivel superior. Trupul nostru trebuie pătruns de Duhul. Trebuie să-l înduhovnicim./ Orice gând al omului produce o prefacere în om. Ne orientăm spre rău sau în bine. Omul, fiinţial, e orientat spre bine. Păcatul deteriorează puterile sufleteşti şi trupeşti./

Chemarea omului este asemănarea cu Dumnezeu/ Înainte de Hristos, oamenii simţeau că trebuie să facă ceva cu ei./ Diavolul există, stă în oameni. De aceea e răstălmăcită credinţa cea dreaptă. Despărţirile în Biserică nu s-au vindecat nici astăzi./ Dragostea e în funcţie de adevăr, de credinţă. „Nu poate să existe dragoste faţă de adevăr”./

Învăţătura lui Hristos e sfântă şi dumnezeiască, nu se învecheşte, nu e imperfectă, nu e incompletă./ Trebuie să realizăm ceva cu fiinţa noastră/ Dacă sunt student, atunci studiez pentru a-mi atinge scopul meseriei./ Hristos a realizat în Sine idealul desăvârşirii noastre. / Hristos nu a avut păcat, dar în rest a fost ca un om. El a realizat persoana pe care trebuie să o realizăm şi noi./ Tb să ne uităm la savanţi, la specialişti, la Sfinţi pentru ca să atingem perfecţiunea.

Trebuie să ne asemănăm cu Cel Căruia Îi purtăm numele/ Însă, în realitate suntem surogate, nu creştini adevăraţi/ Când ai văzut un om L-ai văzut pe Dumnezeu. Dar omul tb să reflecte pe Dumnezeu. Tb să citesc ca să văd ce trebuie să fac ca creştin./ D. ne poartă de grijă. Tb să citim NT şi să nu vrem să ne înecăm în materie./ Să folosim lucrurile cu cumpătare şi pentru trebuinţa pe care o avem. Să facem economii la bani. Să o tăiem cu luxul. Hrana e pentru sănătate şi putere de muncă./

Mâncarea cumpătată dă o viaţă mai lungă. Supraalimentarea e dăunătoare./ Să respirăm pe D. cum respirăm aerul. Lumea s-ar reîntoarce în neant dacă Dumnezeu S-ar retrage o secundă din lume./ Plantele şi copacii ne dau tocmai substanţa de care avem nevoie./ Materia e variată şi nu e la întâmplare. Există în ea raţiuni duhovniceşti pentru omul credincios./ Egoismul a afectat relaţiile dintre oameni./ Relaţiile dintre oameni nu sunt întâmplătoare./ Dacă nu sunt atent la rugăciune dispreţuiesc pe Dumnezeu./

Poporul român nu a făcut palate, monumente de animale ci Biserici. Ele sunt expresia credinţei noastre, a unor „suflete frumoase”./ Avem un trecut frumos, o credinţă puternică. Ele sunt izvorâte din contactul omului cu cadrul natural. Credinţele străine nu au nicio legătură cu pământul meu./ Să nu primim credinţe străine! Să nu primim gândurile ereticilor! Să nu discutăm cu ereticii, pentru că ne întinăm! Ei ne vatămă, ne păgubesc sufleteşte./

Biserica a fost foarte îngăduitoare în istorie, nu a persecutat pe nimeni. Noi nu dorim prozelitismul. Prozelitismul este interzis./ „Televizorul este o unealtă de murdărire a oamenilor”./ Să renunţăm la televizor! Să aruncăm televizoarele 20 de milioane de oameni şi să vedem ce se întâmplă!/ Copiii trebuie educaţi. Bunătatea e un câştig./ Libertatea nu înseamnă că omul poate să facă tot ce vrea. Ci trebuie să facem ceea ce trebuie. Asta e libertatea: a face ceea ce trebuie!/

Prin materia Sfintelor Taine vine darul lui Dumnezeu./ Puterea Sfintelor Taine amplifică puterea omului./ Este întrebat despre catedrala mântuirii neamului, despre oportunitatea ridicării ei. Şi părintele înţelege că e vorba despre ridicarea unei clădiri mai reprezentative. Însă, spune el, noi nu avem catedrale ci numai Biserici modeste. Măreţia este legată şi de slava deşartă. Sf. Sofia a fost refuzată de Dumnezeu; nu i-a trebuit. Dacă nu-mi cere cineva părerea nu e treaba mea! [Însă, după părerea noastră, viitoarea catedrală patriarhală e o necesitate practică, după cum, tot necesităţi practice sunt, în marele oraşe, Biserici de dimensiuni sporite pentru numărul de credincioşi de astăzi] /

Steaua e ca omul. Omul are cinci puncte. Ea este simbolul omului înfipt în materie, care l-a înlocuit pe Dumnezeu. Dar omul răstignit este omul care e întărit în virtute şi pe acesta nu-l mai atrage nimic [în sensul de a-l corupe uşor, n.n.]. / Toate distracţiile sunt păgubitoare. Nu ar trebui acceptate de către noi./ La sfârşitul omului, tot ceea ce a făcut, va ieşi în exterior. Păcatele făcute în taină vor fi cunoscute de către toţi la Înfricoşata Sa Judecată./

„În cartea existenţei noastre e înscris tot ceea ce am făcut noi”./ Ne vom cunoaşte vieţile reciproc. / modelările bune/ Şi păcatele mai uşoare au lăsat o formă urâtă în fiinţa noastră./Exemplele negative sunt porţile prin care vrăjmaşul ne stăpâneşte. [Vrăjmaşul de care vorbeşte Părintele este diavolul]/ Omul care ţine la fiinţa lui, şi care vrea să crească frumos, acela nu-şi permite să se distreze. Cine ia în serios viaţa lui nu îşi permite aşa ceva. Faptele b. ale omului vor străluci ca nişte podoabe de mare preţ. Nu trebuie să mergem astăzi cu rugăciunea şi mâine cu distracţia./

Putreziciunea lemnului e ca putrezirea omului. Un om putrezit, numai de Hr. poate fi creat din nou! / Minunea e o recreare a unei fiinţe. / Nu mai avem putere de rezistenţă împotriva răului/ „Orice pogorământ e foarte păgubitor”./ Omul trebuie să se reîntoarcă în sine din afară./ „Civilizaţia nu e făcută pe măsura omului”./ Omul nu se mai manifestă corect. Păcatele sunt murdare. Este net împotriva homosexualităţii./ Nu susţine opinia cum că ştiinţa e superioară religiei. Ştiinţa a pierdut criteriul obiectivităţii./

Am ajuns să nu mai socotim păcatele devieri, ceea ce ele sunt, de la normalitatea omului, ci le socotim principii pozitive./ Oamenii păcătoşi încearcă să-L corecteze pe Dumnezeu./ Homosexualii vor să aibă drepturi şi mai multe ca să îi murdărească pe toţi. Homosexualitatea este un păcat extrem de grav. Desfrânarea face cel mai mare rău omului, pentru că îl murdăreşte pe om până în străfundul fiinţei sale. Un astfel de om îşi vede fericirea în propria lui stricăciune, decădere./

Omul înţelept îşi construieşte casa pe stâncă şi „aşa nu păţeşte nimica”, în comparaţie cu omul nebun./ Lumea de azi e bătută de vânturi pentru că nu mai are Evanghelia la bază. Iar vânturile sunt cugetările eretice ale lumii noastre./ Românii nu au vrut să aibă o mănăstire proprie de-a lungul istoriei pe Sfântul Munte Athos, ci au construit şi au întreţinut Sfântul Munte./ Cactuşii de la Sf. Munte şi florile lor galbene./ Mobilierul unei grote pustniceşti e compus dintr-un felinar, un pat, o masă, o candelă şi icoane./

La Schitul Prodromu, mai înainte, era o sihăstrie cu paraclisul Sf. Ioan Botezătorul. În 1754 a fost reînnoită Biserica schitului. Au o plachetă cu date despre schit./ În 1916, conform unui tablou, erau la Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos 117 călugări./ Acum s-au făcut îmbunătăţiri ale schitului enorme./ Intrăm în biblioteca schitului, unde există foarte multe cărţi rare şi vechi. Găsim aici Noul Testament de la 1648; Pravila de la Târgovişte [1659]; Îndreptarea Legii [1642]; Cazania Sfântului Varlaam; Biblia de la 1688…/

Găsim aici un monument bibliofil unic, o istorie a Mănăstirilor din Sf. Munte Athos, în 12 cărţi, în româneşte, cu frumoase şi unice desene, făcut de un monah român. Cartea e în manuscris, e nepublicată şi e un manuscris de o frumuseţe incredibilă, scris de mână, cu tot felul de viniete şi imagini unice. Manuscrisul în 12 cărţi e legat în piele…Când îl tipărim?/

O altă unicitate pe care o găsim în această prodigioasă bibliotecă monahală românească este un volum format din litere, din tot felul de tipuri de iniţiale de text. Adică prima literă a unui text era ornamentată în chip şi fel cu flori, forme geometrice, chipuri de Sfinţi…Avem aici o carte cu litere iniţiale. Multă minuţiozitate, linişte şi creaţie. E uluitor!/

Viaţa monahală e o pregătire pentru veşnicie./ Vrăjmaşul nostru e duhovnicesc, e diavolul şi el este „vistierul tuturor răutăţilor”./ Românii n-au cunoscut o altă credinţă decât cea ortodoxă. Trebuie să ne mândrim cu asta./ Împărăţia lui Dumnezeu se sileşte, pentru ea trebuie să ne silim, ca să o dobândim./ Vedem numai ceea ce îi place inimii, trupului/ Împlinirea în Biserică e cea mai uşoară cale pentru mântuire. Suferinţa e mântuitoare./

Preotul are har de la Dumnezeu/ Iertarea şi sfătuirea duhovnicului sunt absolut importante în viaţa noastră./ Iertarea preotului te face Sfânt./ Să ne spovedim cu smerită cugetare şi Dumnezeu ne iartă. Mântuirea omului este uşoară./ Trebuie să arătăm că suntem români şi creştini. Trebuie să trăim cu stricteţe ascultând de învăţătura „celor 7 Soboare ecumenice”./ Trebuie să trăim creştineşte, acum, când păcatele sunt înţelese ca nepăcate./ Trebui să avem copii ca nişte bujori. Copiii sunt sănătoşi şi frumoşi din cauza Sfântului Duh./

Dumnezeu primeşte orice faptă bună, chiar şi semnul Sfintei Cruci făcut cu smerenie./ „Merg pe jos, aceasta e bucuria mea, pentru că mulţi Sfinţi Părinţi au sfinţit pietrele acestea cu sudorile lor”. Sunt şi acum mulţi Sfinţi dar mai ascunşi. / Sunt bătrân, bolnav…/Interviul a fost realizat de un creştin ortodox din Bucureşti la Sfântul Munte Athos.

Pr. Dorin.

Did you like this? Share it: