Trei file audio. Prima: Despre iubire./ Schizofrenia e o ruptură interioară/ Orice gând rău, al răutăţii, dezbină. Bolile mintale se înţeleg numai prin Dumnezeu./ Noi avem privilegiul unic de a petrece cu El/ Idropica: boală de ficat, ciroza cea mai grea./ Noi am devenit bolnavi, pe când El ne-a făcut sănătoşi./ „El Se făcea când văzut, când nevăzut [după Învierea Sa din morţi n.n.], pentru ca să-L cunoască nu numai trupeşte, ci să-L simtă [Apostolii n.n.] întru Duhul”./ Trebuie să simţi chipul Lui luminos./

Yoga aduce tulburări lăuntrice./ Mantra este o rostire ritmică a unei formule./ Însă, orice alt nume, în afara chemării numelui lui Iisus, Dumnezeul nostru, alienează./ Iisus, adică Mântuitorul./ „Chemarea numelui lui Iisus corespunde adâncului din noi”./ Numărul de 153 de peşti mari, de la pescuirea minunată, e un număr simbolic./ A gustat ultima dată cu ei…Iar Peştele e Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru./ Şi Domnul îl ia pe Petru pe faleză şi îl întreabă: „Simone, fiul lui Iona [îl întreabă pe numele lui vechi]…Mă iubeşti tu pe Mine?” De ce îl întreabă? Pentru a-l chema din nou, pe Petru, care căzuse, în rândul Apostolilor./

Căci Sf. Petru, deşi se împărtăşise cu El la Cină, se lepădase de El. De ce? Pentru că Sfânta Împărtăşanie nu ne anulează libertatea noastră. Oricând suntem liberi să alegem şi oricând ispita ne luptă./Nici Sfintele Taine şi nici rugăciunea nu lucrează în noi automat, ci ca un dialog continuu. Hristos Dumnezeu, îi redă lui Petru, cel căzut, dar care s-a pocăit, care a plâns cu amar; îi redă apostolia întru libertate./

Şi îl întreabă de trei ori pe Petru dacă Îl iubeşte. Şi el Îi răspunde afirmativ. De trei ori s-a lepădat Petru şi tot de trei ori i se cere, de către El, dragostea lui Petru. I se cere dragostea, care e libertate./ „A iubi înseamnă a trăi viaţa celuilalt”./ Tu îi trăieşti durerile celui pe care îl iubeşti. Tolstoi spunea : „iubirea exclude pofta”. Nu pofta implică iubirea! În poftă te uiţi pe tine. În iubire însă te uiţi la celălalt. Plăcerea e a simţurilor, pe când a duhului nostru e bucuria şi iubirea. /

Stalin a făcut Seminarul Teologic şi tot a făcut ce a făcut./ Raţiunea Treimii e iubirea./ O revoluţie duce la libertarte. Vorbeşte de eliberarea Indiei./ Prin iubire poţi salva o ţară, un popor./ „Taina apostoliei este a iubi”./ „A iubi înseamnă a-L avea pe Hristos”./ Trebuie să simţi că Sfânta Împărtăşanie e Hristos şi că El e prezent în tine. Dacă simţi iubirea Lui lucrând în tine, Îl simţi pe Hristos, Dumnezeul tău!/ Esenţial e să simţi că Hristos te iubeşte. El te iubeşte în iubirea Lui. Aceasta e taina ultimă…iubirea./ „noi, oamenii Religiei”/

Raţiunea umană îşi află împlinirea în Raţiunea divină/ Când raţiunea umană se decapitează, când se rupe de Dumnezeuse trasformă în raţionalism. De aceea raţiunea umană e considerată a fi una destructivă în postmodernitate./

Cel dintâi gând al profesorului de Religie este să propovăduiască Revelaţia. Trebuie să se vadă faptul că cuvântul său e de la Dumnezeu. / Omul credincios are acces la Creatorul lumii./ Vorbeşte cu cei din sală. În sală era un student la chimie, altul la medicină, altul la mecanică…Discută cu ei…/

Libertatea adevărată de gândire, subliniază el, este libertatea credinţei./ Care sunt mijloacele de cunoaştere ale ştiinţei? Ştiinţa merge de la exterior spre interior, de la efect spre cauză, de la lumea sensibilă spre cea inteligibilă. Ştiinaţ foloseşte o aparatură materială şi nu spirituală. Ea foloseşte şublerul, eprubeta, retorta…Se observă faptul, că atunci când e vorba să readucem la viaţă, pe pacienţii în moarte clinică, mijloacele noastre ştiinţifice nu sunt prea robuste pentru a percepe…sufletul./ Pentru că secretul lumii cuantice…e dincolo de materie./

Omul are acces la Duhul lui Dumnezeu./ Omul credinmcios…Vorbeşte despre un prieten al său, despre Aurel Broşteanu…/ Părintele Galeriu vorbea la curs, acesta e un curs, ca la predică…Punea mare accent pe modelul vorbirii şi mai puţin pe datele şi citatele bogate. Îşi folosea foarte mult, în mod expresiv, cu accente grave, dramatice, vocea sa./ Se întoarce la profesorul de Religie şi spune că Religia trece dincolo de timp. Această trecere a Revelaţiei peste timp trebuie subliniată la cursuri de profesorul de Religie şi, în al doilea rând, trebuie să unească, profesorul de Relifie, în lecţiile sale, Revelaţia cu iubirea; transmiterea datelor Revelaţiei dumnezeieşti cu iubirea faţă de elevii săi, cu conştiinţa faţă de ei./

Nu poate fi lumină a minţii, luminare a minţii fără iubire şi nici iubire fără adevăr./ Apelează la surse şi îndeamnă la faptul de anu fi superficiali în tot ceea ce facem./

O altă filă audio, intitulată: Iisus Hristos-Lumina lumii./ În Hristos, sufletul creştin simte că petrece în lume şi are răspunsuri la toate întrebările existenţiale care îl traversează. Depoziţia sa e mărturisire./ Poruncile VT sunt lumină. Venirea lui Hristos în lume a însemnat plinătatea luminii credinţei. Şi vorbeşte despre colegul său de Teologie, despre Părintele Dumitru Stăniloae, care sublinia adeseori faptul, că în română, cuvântul lume vine din latinescul lux şi că lumea înseamnă lumină, că lumea adevărată e cea plină de lumina Treimii./ „Sfânta Ortodoxie”: o expresie foarte dragă Sfinţiei sale, pe care o repeta ca pe o mărturisire de credinţă, de fidelitate faţă de credinţa şi Biserica Ortodoxă ecumenică./

Nu există sfârşit al lumii, ca sfârşit al luminii!/ În cazul substantivului lume avem de-a face cu o realitate profundă şi cu una derivată, superificală./ Sfârşitul lumii este o răsturnare a răului, o purificare a lumii. Lumina lumii lui Hristos, Lumea se va umple de lumina lui Hristos cea veşnică./ Avem lumină fizică, lumină a minţii şi lumină cerească. / Zilele creaţiei nu sunt zile solare, pentru că soarele apare abia în ziua a 4-a./ Cuvântul yom = ziuă, din lb. ebraică, are o semnificaţie mai mare, ca şi aceea de frate. Acest yom înseamnă ziuă, timp, perioadă./

Lumina necreată. Sf. Grigorie Palama a murit pentru mărturisirea luminii divine./ Comuniştii îi acuzau pe preoţii ortodocşi şi spuneau că sunt oligofreni, că sunt handicapaţi. De ce? Pentru că credeau că există lumea, o altă lume, în afară de materie, de ce se vede./ Însă Cuvântul a fost de la început. Cuvânt = Raţiune = Sens./ Tratatul de Teologie Dogmatică Ortodoxă al Părintelui Stăniloae are atâta forţă, pentru că a dezvoltat Revelaţia ca logică, ca fiind raţională./

Cuvântul pe care îl aud acum a fost spus seara. Hristos şi cei 12 Ucenici. La Paneia, laizvorul Iordanului, i-a pus la încercare: Cine spun oamenii că sunt Eu? Era acolo, unde îi întreba asta, o statuie a lui Pan, a zeului Pan. Şi Petru I-a răspuns: Tu eşti Hristos! Adică Hristos, Unsul lui Dumnezeu, Mesia./

Părintele Galeriu era exhaustiv şi de aceea extraordinar de fascinant, de unic. Sfinţia sa dezvolta cuvintele, cuvintele cheie. Rămânea pe ele, le punea în faţa ta cu toată tăria şi gravitatea lor; ţi le imprima în suflet. Mişcările sale şi ale glasului său erau imprimatoare de sens şi de forţă dumnezeiască, de trăirea sa sfântă, în fiinţa ta, a ascultătorului. De aceea prelucra în continuu, divaga, era atent la public, comunica cu el, se lua de o idee care vedea că prinde, era colo…Mulţumea când îi aduceai paharul de apă, te includea şi pe tine în predică, te punea în faţa lui foarte firesc şi făcea din tine, într-o clipă, un partener de discuţie.

Starea sa de a trăi era o stare pe deplin teologală. Pe mine personal m-a inspirat în fiecare clipă, prin fiecare gest…prezenţa sa, persoana sa, cuvintele sale…pentru că era o fascinaţie în mişcare. El jubila vorbind./ Se extindea cu putere în faţa ta, cu o tărie ca un vulcan, care te lăsa fără replică, fără contiguitate a ideilor. /

Biserica e întemeiată pe Hristos şi de aceea Iadul şi nici timpul nu o biruieşte./ Vorbeşte despre trei locuri scripturale, în care se vorbeşte despre ceva care nu poate fi atins. 1. pomul vieţii, e chipul lui Dumnezeu din om şi acest chip al lui Dumnezeu din om este indestructibil. El, chipul Lui în noi, e „pus în vistieria adâncului nostru”./ 2. Sfântul Iov. Spune Scriptura, Dumnezeu în Scriptură, că Satana să nu se atingă de el, de Iov. Cum aşa, ca Satana să fie printre Îngerii lui Dumnezeu? Însă acolo, în cartea Iov, nu e vorba de un consliu ceresc, la care, să fi participat şi Satana. Sărmanul Iov: era atât de bolnav şi atât de plăpând! Dar, în Iov 19, el spune: „Ştiu că Mântuitorul meu e viu!”. Taina lui Iov e mare. E taina Dreptului suferind!/

Aici se vede diferenţa: „Dumnezeu încearcă [ pe om; ca să îl clarifice, să îl lămurească interior n.n.], pe când diavolul ispiteşte [ ca să îl omoare pe om n.n.]!”/ Încercările lui Dumnezeu ne consolidează şi nu ne dărâmă!/ Dumnezeu este numai Da, numai Amin! Pe când făptura este şi Da şi Nu. De mine depinde să spun Da sau Nu, adică să aleg./

Virtus, vir = bărbăţie/ Mi-a pus cineva întrebarea: cum răspunde un om schizofren în faţa lui Dumnezeu? Însă „Dumnezeu nu comunică cu suprafaţa, ci cu adâncul din noi”./ Adâncul se trezeşte, adâncul din noi…şi el desparte./ 3. Biserica: porţile Iadului nu o vor birui. /

Dumnezeu a făcut „trupescul nostru”./ „Sufletul nostru e haric”./ Creaţia nu poate produce sufletul omului iar sufletul nu este o funcţie a creierului./ Conştiinţa nu e produsul ci cauza creierului, a spus un laureat al premiului Nobel./ Omul e unic. „Fiecare om e un unic”: o expresie care îi plăcea foarte mult./ Omul e unic şi unificator. Amprentele digitale ale omului sunt unice. Sufletul nostru e unic şi unificator./ Iar sufletul cere o viziune unitară şi totalizatoare a lumii. Eu cred că a sosit vremea ca teologii să stea la masă cu savanţii. [Şi noi credem asta!]/

Majoritatea bolilor psihice se nasc din contradicţii lăuntrice. / Cel care a făcut bomba atomică a spus la un moment dat: „Păcatul a intrat în ştiinţă”. / „mici excursuri”./ Pe Tabor li S-a spus că Fiul Omului va muri. Îi pregătea pentru Crucea şi Învierea Lui./ Vorbele astea ne zguduie, ne derutează!, Îi spune Petru, atunci când Îi spune să nu Îi fie Lui acestea….Dar Hristos îi spune că cuvintele lui nu sunt de la Dumnezeu. /

Satan = vrăjmaş./ Avea programe predicatoriale vaste Părintele Constantin. El predica mult mai vast decât puteau să suporte credincioşii săi. Îţi obosea mintea cu atâtea minuni, cu atâta teologie colosală. / „Moisi şi Ilie”/ Crucea şi Învierea Lui / Filosofiile apusene s-au născut din dorinţa de a comunica cu Dumnezeu, pentru că acolo, în Occident, nu se vorbea de vederea luminii divine şi de un contact direct cu slava lui Dumnezeu, cu Dumnezeul cel viu./

Sfânta Treime Se revelează./ VT şi NT se întâlnesc pe Tabor. Lumina Învierii străluceşte anticipativ pe Tabor. / „Înveşniceşte clipa, Doamne!”, cerea, cu alte cuvinte Petru pe Tabor./ Dumnezeu i-a dat lui Petru pe Tabor „clipa eternităţii”./ Mântuitorul tb să coboare la copilul bolnav iar Petru Îl vroia numai pentru El. /”Taborul e o mărturie a veacului, a luminii eterne, încă de aici”./

Adam a murit când a păcătuit şi n-a murit. A murit atunci cu sufletul şi mai apoi cu trupul. Moartea a început mai întâi în suflet. / „Moartea în păcat e o nemurire agonizantă”./ Există o înviere spirituală şi o alta a trupurilor. „Aici primim arvuna învierii”. Tolstoi spunea: „tribunalul lui Dumnezeu e cugetul tău”./”După ce m-am spovedit, parcă zburam”, spunea cineva. / Există două morţi şi două învieri./

Vocaţia pascală a făpturii: o filă video de 3.05.24 minute. Am ascultat numai 31.00 minute în timp ce am mâncat. Mi-am luat notiţe după./ Prima zi a lumii e primul Paşte: e trecerea de la nefiinţă la fiinţă./ În Treime estre un etern Paşte./ Sacrificiu înseamnă a face sfânt, a sfinţi./ Iubirea e mereu un Paşte, o trecere de la tine la altul, o asumare a altuia./

Pr. Dorin.

Did you like this? Share it: