Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Danion Vasile şi mărturisirea credinţei

Imaginea „http://bisericasecreta.files.wordpress.com/2007/06/danionvasile.png” nu poate fi afișată deoarece conține erori.

Blogul lui Danion Vasile.

Interviul de la Radio Reîntregirea; 36: 06 minute./ Sfântul Iustin Popovici a avut lumină dumnezeiască la mormânt./ Ecumenismul = panerezia modernă/ „repere de orientare”/ Ortodoxia a rezistat prin Mărturisitori. Sfântul Grigorie Palama a fost un puternic luptător împotriva ereziei./ Erezia, din ea, am gustat./ Dacă iubeşti pe eretici, le spui adevărul!/ Sfântul Ilarion Troiţki spunea: Hr. nu a venit să aducă o nouă învăţătură ci să îndumnezeiască omul./

„Erezia e rupere de adevăr”/ S-a îndrăgostit de Dogmele Bisericii citind Dogmatica Părintelui Stăniloae/ „ne împărtăşim din adevăr”/ „Nu e mântuitoare amestecarea adevărului cu minciuna”./ Diavolul aduce argumente raţionale prin care pune la îndoială învăţătura Bisericii./ N-ai cum să-L minţi pe Dumnezeu!/

Când crezi nu te temi de nimic./ Pr. Iulian de la Prodromu: calea Bisericii înseamnă să fii prigonit./ „Dacă nu riscăm nu câştigăm nimic”./ Repere creştine. Ele există chiar dacă nu le vedem./ Avem „o libertate murdară” astăzi./ Judecata societăţii e un drum al pieirii./

Şirul Sfinţilor nu se va tăia până la sfârşitul lumii. Vedem în Biserică o contiuitate a sfinţeniei extraordinară. / Mântuire înseamnă sfinţenie./ „Rugăciunea e piatra de temelie a vieţii duhovniceşti”./ Trebuie să ne găsim un duhovnic iscusit./ Superman e duhovnicul meu. Duhovnicul moare pentru ucenicii săi./ Trebuie să te ridici din fiecare cădere./

Există o sete nebună de a citi vieţile Sfinţilor ca pe un roman./ Trebuie să doreşti să trăieşti la nivelul tău!/ Hristos e în noi şi vrea să fim altfel./ Fără un creştinism triumfal!/ Ne-a distrus privitul la televizor./ Mi-e greu de multe ori. /Cere să fie pomenit în rugăciune de către ascultători./

Danion se pierde de multe ori în entuziasmul său, dă semne de neatenţie…de prindere cu totul în discuţie. Vorbeşte pasional, cu accente dramatice, ilustrează mult, citează asemenea…dar nu dă semne de noutate teologică, de studiu asiduu, ci numai de citiri fragmentare, disparate, uşoare…cel mai adesea. Însă, pentru că vizează un public sub- mediu şi mediu în cunoştinţe teologice şi experienţă…are multă priză la segmentul tânăr de ascultători…pentru că vine cu un limbaj simplu, direct, percutant pentru oameni care nu au nevoie de delicateţuri lingvistice…

Am întâlnit tineri, mai ales tinere care l-au citit [ şi noi l-am citit, nu e nicio problemă!]…şi i-am întrebat în ce constă entuziasmul. Şi mi-au spus că ştie să vorbească pe placul lor, pe gândul lor…Însă doreau să îmi spună că limbajul său e foarte apropiat de cel al revistelor tinereşti pe care ei le citiseră, le citesc…şi nu le face mari probleme în a-l înţelege…

Dacă părintele Savatie câştigase un segment de cititori care priza la îmbinarea culturii cu viaţa duhovnicească şi la traseul său uluitor de rapid, pe deplin providenţiat, spre Ortodoxie, Danion se adresează unui segment de cititori care îmbină în aştepătările sale comunul şi senzaţionalul postmodernităţii cu mirenismul eclesial, cu o participare a tinerilor la viaţa Bisericii şi care sunt încântaţi de exotismul vieţii lui Danion, care, ca fost yoghin, incită la o anume pliere pe problematica sa.

Partea a doua, o altă filă audio, 37: 16 minute./ Biserica e divino-umană./ „Homosexualitatea e calea spre Iad”./ Vorbeşte despre doctoratul său pe care şi-l face în Grecia/ Creştinii ortodocşi sunt smintiţi de marile scandaluri. Era vorba de un grup de episcopi greci depuşi din treaptă în acele zile./Oamenii cad în păcat pentru că noi nu trăim sfânt./ Biserica produce şi sminteală./

Care sunt marile convertiri ale momentului? Madonna s-a apucat de Cabală, Richard Gere e adepătul credinţelor orientale…Prinţul Charles însă…se îndreaptă spre Ortodoxie, dar mass-media îndreaptă camera în altă parte./

Mass-media propovăduieşte împotriva lui Hristos./ Despre mărturii din Africa şi de la mahomedani./ Hristos ne cheamă la o mărturisire jertfelnică./ Minunile apostolice din Zair, ale Sfântului Cosma./ „Oricine caută mântuirea o poate afla în Biserică”./ Numai harul lui Dumnezeu poate birui păgânismul./ „dracul-vrăjitor”. / „Trebuie să alegi între bănuţ şi Hristos”./ „Hristos vine să vindece”./ Arh. Meletie face rugăciune pentru a birui puterea drăcească a pastorului protestant. N-a putut face minuni false pentru că ortodocşii s-au rugat în Biserică. Însuşi Hristos a stat împotriva pastorului protestant. Descrie o minune care s-a întâmplat într-o ţară africană. / Am ascultat doar până la 15: 22 minute.

Cred că s-a format un orizont de aşteptare prea îngust al oamenilor de la conferenţiarii Bisericii noastre române. Vorbim despre morală, despre derapaje, despre evoluţionism, despre homosexualitate, despre UE, despre comunism şi Sfinţi Mucenici, despre ecumenism şi erezie…dar pierdem din vedere tabloul total al vieţii şi teologiei Bisericii.

Când propovăduim şi despre Dogmele Bisericii, despre viaţa duhovnicească a Bisericii, despre viaţa liturgică, despre teologia icoanelor, despre Sfintele Moaşte, despre vieţile Sfinţilor, despre acrivica muncă a Sfinţilor cu limbile străine, cu ştiinţa, cu filosofia, cu cultura, cu viaţa de sfinţenie? Când ducem pe oameni direct în năuntrul rugăciunii isihaste, a teologiei pnevmatice a Sfinţilor, în miezul modului de a fi fiinţe teologice?

Da, se caută conferinţe şi cărţi uşoare, articole frugale…pentru ca să nu munceşti prea mult în realizarea lor. Dar acestea nu ţin la nesfârşit. Teologia Bisericii e cel mai serios lucru cu putinţă şi trebuie discutat ultraserios. Cred că marşăm prea mult pe futilitate, pe uşurinţe verbale….lucruri care o să ne coste.

Pr. Dorin.

Did you like this? Share it:

Previous

Intrebari neauzite

Next

Update-ul din 2 noiembrie 2007 de pe “Creştin Ortodox. ro”

7 Comments

  1. greenstory

    Un singur lucru pot sa spun aici, desi cred ca si acela e deja in plus: daca Jiji si-a permis sa il critice pe Hagi…de ce altii la fel nu ar urma exemplul? Vulpea cand nu ajunge la struguri…spune ca sunt futilitati. 😉

    …..
    Acelaşi autor, mesaj din data de 4 noiembrie 2007, ora 04:04 dimineaţa…Peste două-trei ore de citiri matinale?! Cine zice atunci, că nu se citeşte în România?!

  2. Ioana

    Nu sunt o cunoscatoare in domeniu…insa as avea ceva de spus: credinta se adreseaza in primul rand OAMENILOR!

    Ortodoxia a supravietuit pana in zilele noastre datorita invataturilor Sfintilor Parinti si oamenilor care au interiorizat aceste invataturi si l-au primit pe Hristos si Biserica Lui in inimile lor.Cred ca sarcina unui om al Bisericii este de a cunoaste invatatura ei si de a o sadi in inimile oamenilor. Dupa parerea mea, prea putini clerici fac asta in zilele noastre.Desigur, este de apreciat, laudabil un demers teologic la cel mai inalt nivel…dar „cu oamenii cum ramane”?

    Sa nu riscam sa transformam credinta noastra intr-o religie doar de carti si biblioteci!Avem nevoie ca Biserica sa coboare in mijlocul oamenilor si „sa vorbeasca limba lor”. Lipsa comunicarii dintre Biserica si tineri este frapanta.

    In aceste conditii, demersul lui Danion Vasile imi pare laudabil…el reuseste sa stabileasca un dialog cu tinerii, reuseste sa-i faca sa-si puna niste probleme in privinta vietii pe care o traiesc si cel mai important reuseste sa prezinte Biserica drept o ALTERNATIVA VALABILA IN ZIUA DE ASTAZI, in care dezvoltarea societatii „l-a ascuns bine pe Dumnezeu”, daca nu „l-a omorat odata cu Nietzsche”.

    Cred ca tinerii, caci din tagma lor fac parte, abia asteapta aparitia si altor oameni de acest fel! Doamne ajuta!

  3. D-ană /d-şoară Ioana,

    dacă colegul Danion vă place, mergeţi la dânsul pe blog, că nu e nicio supărare.

    Însă,dacă sunteţi o ignorantă în teologie…nu ne împărţiţi sfaturi despre cum să scriem.

    Mergeţi la colegul Danion, care scrie mult pe blog…şi la noi veniţi şi vă uitaţi la poze!

    Câteodată mai punem şi poze.

    Mulţumim pentru mesaj, dar cred că nu trebuia să vă munciţi atât de mult să îl scrieţi.

  4. Ioana

    Cred am ceva de invatat de la toti oamenii, inclusiv de la dumneavoastra. Imi exprimam pur si simplu parerea si atitudinea fata de cele afirmate.

    Nu aveam in nici un caz pretentia ca eu as putea sa va dau sfaturi despre cum trebuie sa scrieti pentru ca nu sunt in masura sa fac acest lucru. Va prezentam doar un aspect al problemei pe care, domnia voastra, am considerat eu, l-ati ignorat: relatia dintre teolog si laici.

    Nu cred ca era cazul sa fiti malitios in ceea ce ma priveste, „invitandu-ma sa ma uit la poze”. Un blog este public pentru toata lumea, si pentru teologi si pentru neavizatii care spera sa se lamureasca urmarindu-i „pe cei avizati” si incercand sa intre in dialog cu ei.

    Imi cer scuze daca am deranjat cu zgomotul micului meu comentariu (intamplator…-sau nu- blogul are aceasta optiune a „comment-urilor” deschisa pentru toti vizitatorii) urechile dumneavoastra docte.

    Va doresc numai bine si am sa va urmaresc in continuare cu interes activitatea „virtuala”, desfasurata pe acest blog, avand convingerea ca pot invata de aici lucruri de folos.

    Doamne ajuta!

    P.S: nu este nicio „munca” in a-ti formula propiul gand ci doar o caracteristica intrinseca a fiintei umane, dublata, in ceea ce ma priveste, si de o placere personala a dialogului.

  5. Doamnă Ioana Iancu,

    v-am înţeles comentariile şi dv. ne-aţi înţeles maliţia…aşa că putem comunica.

    Dacă dv. vreţi să ne mai testaţi, după câte scriem noi, atunci noi, care nu vă vedem deloc, avem dreptul să vă testăm?

    Eu cred că da.

    Există şi bloguri fără comenturi. Noi am aruncat cu zecile, şi aruncăm, până lăsăm pe cineva să străbată orizontul.

    Adică, cine se vede la vedere e un privilegiat la noi pe blog…şi privilegiu ţine puţin dacă nu dorim să se mai vadă.

    Internetul, pentru alţii, e un spaţiu virtual. Pentru noi e un spaţiu direct, pentru că noi nu gândim şi nici nu simţim virtual ci direct, uneori prea direct.

    Dacă vreţi să scrieţi împreună cu noi, o puteţi face.

    Ne puteţi trimite articole ale dv. şi le vom publica… Nu facem rabat de la articolele deştepte şi cu tot ce le trebuie.

    Însă, puteţi să vă uitaţi şi la poze…

    O săptămână plăcută…şi, vă rog frumos: mai vizitaţi-l şi pe colegul Danion…

  6. Parinte, ce vreti sa spuneti, mai exact?

    Ca noi, cei carora ne place si-l citim pe Danion Vasile, suntem oameni superficiali si avem o credinta de asemenea, superficiala?
    De faptul ca Ortodoxia inseamna mult mai mult decat lucrurile simple pe care le citim si/sau auzim de la el, sunt convins.

    Ca are o multime de concepte, o infinitate de valori, de virtuti si de placeri bune de asemenea, sunt convins.

    Nu, nu cred ca vreti sa spuneti ca noi, cei care-l citim pe Danion, suntem superficiali. Cred ca vreti sa ne atentionati asupra superficialitatii in care riscam sa cadem unii dintre noi, limitandu-na doar la acest tip de lectura. Dar Danion insusi ne indeamna in cartile si conferintele sale la rugaciune, la dragoste crestineasca.

    Ortodoxia inseamna foarte mult si nu am eu cuvinte sa vorbesc despre aceasta. Nu am cuvinte pentru ca nici nu pot gandi atat de mult, recunosc. Insa, in ziua de astazi, cand citim prea putin si vrem sa avem totul cat mai repede, cand suntem furati cu totii de viteza aceasta care obsedeaza lumea, foarte multi dintre NOI au TENDINTA sa considere discursul clasic al ortodoxiei ca invechit, depasit.

    Cred ca fiecare dintre noi avem cate un cunoscut mai carcotas la adresa bisericii, a preotilor, a sfintilor si chiar mai mult… Poate chiar noi cartim uneori.

    Danion vine si completeaza acest indemn al Bisericii, il completeaza pe intelesul celor multi si mai putin cunoscatori, in sensul deschiderii ochilor lor duhovnicesti.

    Astazi, cand senzationalul ne atrage atentia cel mai usor si cand senzational intalnim peste tot, de ce sa nu-l citesc pe Danion, care nu este senzational dar atrage atentia spre credinta intr-un mod mai „altfel”?

    Recunosc, nu sunt un cititor fidel al sau, dar nu cred ca scopul sau este unul comercial. Cartile sale m-au ajutat. M-am regasit in ele si m-au ajutat sa gasesc solutii. Am citit si citesc si alte carti, sfinte. Si inca ceva: putem citi cu stirea si voia duhovnicului nostru?

    In concluzie, scuze pt multimea cuvintelor… Nu vreau sa dau sfaturi nimanui, incerc doar sa inteleg. Si sper ca am inteles bine.

  7. Mesajul meu şi, cred, al oricărui om cu bun simţ care predică credinţa ortodoxă…trebuie să ne trimită la sursele mari, adânci ale Bisericii, la Sfinţi Părinţi fundamentali pentru noi.

    Danion face un lucru bun, dar acest lucru bun se limitează la o inţiere a tinerilor în credinţa ortodoxă.

    Dacă discursul său ţine la cei care nu ştiu prea multe, pentru cei avansaţi nu e nicio noutate…pentru că noutatea trebuie să vină din studiu acrivic, serios, pe textele sfinte.

    Ceea ce spun eu este o îmbinare între munca de traducere şi tălmăcire a textelor sfinte, adică între muncă academică în domeniul teologiei şi experienţă duhovnicească.

    Părerea mea personală e că targhetul său vizează prea puţin şi că majoritatea webmasterilor ortodocşi se ocupă cu problematizarea numai a Părinţilor traduşi în română sau români şi nu au în vedere o muncă de îmbinare a Sfinţilor care trebuie traduşi în română şi care sunt enorm de mulţi şi problemele curente ale postmodernităţii noastre deşuchete.

    Danion vă atrage cu lucrui pe care şi dv. le puteţi rumega…cu o cotidianitate derutată şi derutantă…dar nu e de ajuns dacă nu vă prezintă surse sigure, dacă nu tâlcuieşte împreună cu dv. pe un Sfântul Maxim Mărturisitorul, pe un Sf. Grigorie Palama…care, pentru a-i ştii trebuie să îi traducă…

    Mă rog…Dv. mergeţi pe cât puteţi şi citiţi pe cine vreţi! De ori unde ai apuca-o e bine…

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén