Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 5 noiembrie 2007

„Pachetul de atenţie” şi „Stropi de emoţie”; ediţia de noapte [5 noiembrie 2007]

Bogdan a făcut astăzi o recenzie a ultimei cărţi a d-lui Patapievici: Despre idei şi blocaje./ De ce l-am făcut să sughită pe Cruceru? Din modestie…Din vehemenţă, mă?!!!! O să plouă…/ Limba română predată tururor cetăţenilor români, indiferent de etnia din care fac parte./ O rată mai mare a inflaţiei până la sfârşitul anului?/ Dragoste …de zâmbet. O să vă placă!…/ Te poate privi o fată, direct în ochi, pe blogul lui Bogdan 2, adică Bogdan Stanciu?! Du-te, bă, că eu nu cred până nu văd. Ia mă şi…vezi!/

D-l Bucurenci s-a mutat de la privat…la stat. Adică acum face blog pe NEVE…Ăsta e băiat bun că înjură Biserica…E sânge de singapore. Să vezi ce-o să le scrie, vericule! Ţineţi departe! Acum a ajuns pe 4 nescriind nimic…Când o să înceapă să scrie…îţi vine să te duci la coafor../ Memorii virtuale ne-a dat un ping…Un blog romano-catolic, care a preluat de la noi fotografii de la adormirea PFP Teoctist./

Am observat că ori de câte ori apare un blog nou, cei din primii 100, imediat dau năvală să vadă ce e cu blogul. Rating tare o zi, maxim 3, şi apoi, găseşte-l dacă mai poţi. Dar de unde atâta curiozitate?!

Text, marca Adelix…care trebuie citit cu susul în jos…Adică, în loc să înţelegeţi că ea a fost extrem de plicitisită de examenul auto…trebuie să citiţi că de fapt, e foarte bucuroasă, dar nu a vrut să pară prea bucuroasă, pentru că atunci când e prea bucuroasă…plânge. De ce? De bucurie! Însă, a plânge de bucurie…e un lucru bun, dragă Adişor. Felicitări pentru că ai carnet, ce pana ta!/Adamaica vorbind despre…Îngeri? Oare CNI nu este chiar…Adamaica?! Întrebăm şi noi…că nu suntem zambile, nu?!/Dănuţ ne zice, ce i-au zis lui fetele în facultate despre bărbăţie./

Fratele Dan, căpitan de plai s-a întors?! -De unde fratele meu?!-Da, de unde să ştiu eu cine e fratele Dan, că nu scrie nicăieri?-Şi dă poze?-Nu dă! Ci numai cuvinte…-Atunci… nu mă duc să citesc nici mort! Stau acasă şi beau…ceai./

– Auziţi…numai cartoful se cultivă!

-Da de unde ştiţi dv.?!

-Am auzit la OTV…la rubrica Meteo

Mă, ăştia citesc cărţi…sau doar le fac… schimb?! Adică eu vin cu cartea mea, pe care nu o mai are nimeni decât toată lume şi ţi-o dau ţie să o citeşti. Şi tu o citeşti în două ore?! Cred că o să plouă totuşi…/ De ce te interesează dacă există sau nu strategic board? -Poate că pe mine nu mă interesează…Pe mine mă interesează meteoriţii…Lol! -E dus cu macaraua…Apendicită zicea: orice cioară…e doar o pasăre. -Ce, barza nu e pasăre?! Că n-o fi crocodil./

Poate că vă interesează ce e acela un…Tanach. Dar pentru asta trebuie să ne apucăm de ebraică la modul foarte serios…/ Ieri a căutat cineva ce înseamnă Vecernie? Înseamnă: slujba de seară a Bisericii Ortodoxe./ Miruna vrea să ştie ce cărţi ortodoxe să citească. R: Orice carte pe care o poţi găsi sau pe care…ai bani să o cumperi./

Benzonat de Potasiu [adică nume de cod] :”Dacă lumea ar râde frumos…am avea mai mulţi invitaţi la masă!”. -Huuu! Nouă nu ne plac intelectualii…-De ce?! -Pentru că noi vrem să rămânem aşa cum suntem…Fiecare cu părerea lui la o adică./

Şi chitara poate să cânte…într-o inimă de fată. Puteţi încerca!/ România…mai câştigă frate vreo cupă?! -La ce? -La fotbal…-Nu ştiu. Domnul Fortuna zicea că Dobrin e sfânt iar el, Lorin Fortuna, că este întruparea lui Mihail Eminescu, care este dumnezeul nostru naţional, înainte de planeta tera 2. Poate că va exista şi tera 10, domnule Fortuna! În orice caz, dânsul are probleme mari cu depoluarea în sensul invers al acelor de ceasornic. Fiecare cu…a lui, nu?!/

Fragment de comentariu:

Clasa a 13-a seral: „Mihai Eminescu era simbolul astrului care se îndrăgostise de iubita sa”. E nou-nouţă!

Pr. Dorin.

5 noiembrie: ziua patronimică a Prea Sfinţitului Galaction, Ierarhul blândeţii

Prea Sfinţitul Galaction, Părintele nostru

Pe orice om, dacă îl priveşti periferic, dacă îl vezi doar ca pe un număr sau după genul pe care îl are, este…banal. Dacă priveşti de sus un om, poţi să îl caracterizezi după cum îţi place…că tot nu are de-a face cu realitatea, ci cu propriile tale umori. De aceea, când studiem istoria Bisericii lui Dumnezeu, a Bisericii Ortodoxe, şi vrem să ştim adevărul despre un om, despre un ierarh sau un preot, despre un ereziarh sau despre un împărat care a convocat un sinod anume, ne lovim de variante biografice antagonice, diferite la culme, când omul pe care îl studiem şi vrem să-l înţelegem, a avut deopotrivă prieteni de temut dar şi duşmani lamentabili.

Şi, pentru a afla totuşi adevărul despre cineva…trebuie să comparăm ce spun duşmanii lui cu ceea ce spun admiratorii lui, şi, dintre admiratori, dacă se poate, să fim atenţi la oamenii duhovniceşti care au vorbit despre el, despre omul căruia îi studiem viaţa şi posteritatea.

Când Prea Sfinţitul Galaction, Episcopul Alexandriei şi al Teleormanului a fot hirotonit întru episcop şi s-a înfiinţat Episcopia Teleormanului, noi, personal…eram pe atunci un tânăr seminarist în anii terminali. Priveam lucrurile în simplitatea şi frumuseţea lor, ca şi acum de altfel, fără să le complicăm la nivel intelectual, şi, noul nostru episcop a devenit omul spre care am privit, curios şi fascinat în acelaşi timp, ca să simţim…viaţa sa. Din prima clipă când l-am văzut pe Prea Sfinţia sa [nu aveam 18 ani]…am trăit impresia unei întâlniri cu blândeţea personalizată, cu o linişte duioasă, pe care n-am gândit-o ca atare, dar am trăit-o.

Nu mi-am pus problema atunci, de ce mă simt bine, atât de bine, văzând acest ierarh, de ce îm place eleganţa şi blândeţea cuvintelor sale, gesturile sale adânc cumpănite, reflexul frumos al zâmbetului său…când te priveşte şi vorbeşti cu dumnealui. Ci, ca şi când aş fi privit un lucru admirabil, l-am trăit şi atât, l-am trăit din plin, până când peisajul pe care îl aveam în faţă, Părintele nostru, Chiriarhul nostru a devenit…o parte fundamentală din mine. L-am găsit în inima mea crescând pe fiecare zi, prin admiraţia şi rugăciunea pentru Prea Sfinţia sa…şi astăzi, e pentru prima data când vorbesc despre aceste lucruri atât de detaliat. M-am trezit cu dorinţa de a scrie despre omul care m-a învăţat că blândeţea e reală şi mă bucur să fac asta!

Am vorbit şi vorbim rar cu Prea Sfinţia sa; doar în momente importante. Nu cred că avem lucruri atât de importante în mod curent, pentru care să îi stric programul său personal cu vizitele noastre. Însă, la fiecare binecuvântare primită pentru a intra la facultate, la master, la doctorat, în timpul hirotoniei noastre, în timpul de după hirotonie, până astăzi…Părintele nostru, Galaction, a fost Părintele care a ştiut să ne sfătuiască, să ne insufle tărie, să ne bucure şi să ne destindă duhovniceşte cu persoana sa şi cu cuvintele sale blânde, adânc părinteşti, adânc responsabile.

S-ar putea să fim acuzaţi că idealizăm persoana în cauză. În niciun caz! Există oameni a căror simplă prezenţă vorbeşte mai mult decât o întreagă carte şi, din puţine cuvinte, înţelegi comoara care stă în inima sa. La Părintele nostru, comoara e învăluită în discreţie. Niciodată nu vorbeşte despre sine, despre frământările şi grijile sale, niciodată nu te inconfortează cu ceva nedelicat, niciodată nu te percheziţionează în cuvinte, dar, simpla sa privire asupra ta, te învaţă să fii integru, să fii delicat, să fii îngăduitor, să fii smerit cu inima şi să ştii să laşi, în urma ta, o dâră frumoasă de …frumuseţe duhovnicească.

Cred că, dacă contempli un om…şi nu îl priveşti periferic, ci cobori cu privirea în adâncul vieţii şi al simţirii sale, te umpli de recunoştinţa de a întâlni pe purtătorul de har, pe arhiereul lui Hristos…în cea mai profundă şi subtilă dimensiune interioară.

Nu cred că am înţeles cine este Părintele nostru Galaction! Nu cred că m-am comportat şi mă comport faţă de Prea Sfinţia sa pe măsura delicateţii cu care domnia sa se comportă cu noi! Nu cred că pot să fac ceva mai mult, pentru Părintele nostru, decât să îl las să se adâncească în inima noastră, prin rugăciunea pentru Prea Sfinţia sa…şi să-l contemplu în continuare.

Poate că definiţia dragostei constă tocmai în a lăsa pe Dumnezeu să îţi arate, în inima ta, cum creşte dragostea. Că definiţia dragostei şi a reverenţei faţă de cineva, poate că stă tocmai în a te manifesta faţă de el pe măsura descoperirii, pe care Dumnezeu ţi-o face despre acea persoană, în inima ta.

În momentul hirotoniei noastre întru preot s-a întâmplat un lucru preadumnezeiesc…pe care i l-am relatat Părintelui nostru, în timp ce îşi dezbrăca Sfintele veşminte şi noi consumam Sfânta Euharistie, după terminarea Sfintei Liturghii. Ne-a privit în ochi, a ridicat ochii spre noi…şi a pătruns cu ochii săi mari, larg deschişi, senini…în ochii noştri sinceri, ca să se încredinţeze de ce i-am spus, şi apoi ne-a făcut urări pentru noua viaţă în care intram: preoţia pentru Domnul şi Dumnezeul nostru.

În istoria relaţiilor fieşti cu Părintele nostru, există mai multe astfel de momente fundamentale, de tăceri sfinte şi de vorbiri precise, de-o blândeţe perplexantă, cu noi. Când te aştepţi mai puţin sau deloc, Prea Sfinţia sa te elogiază pentru ceva anume, îţi deschide o mie de porţi spre sine într-o secundă şi, în acelaşi timp, te face să simţi că harul Apostolilor, harul prin care Dumnezeu ne dă episcopi în Biserica Sa, nu este o achiziţie dogmatică muzeială, ci o realitate care stă în oameni.

Cel mai tulburător eveniment de propedeutică eclesială al vieţii noastre, în care am înţeles rolul eclesial al episcopatului în Biserică, a fost acela când, am simţit prezenţa Sfântului Duh în persoana sa, lucrând cele ale arhieriei dumnezeieşti spre mântuirea tuturor. Şi aceasta nu a fost rodul puterii noastre de observaţie, ci lecţia descoperirii lui Dumnezeu, pentru ca să fiu încredinţat, nu numai de continuitatea preoţiei dumnezeieşti pe pământ şi a Bisericii Sale, ci, şi a faptului, că măreţia se ascunde în smerenie, într-o smerenie care poate părea banală, poate părea chiar prostească, poate părea neconformă cu frivolitatea postmodernităţii, dacă…priveşti periferic un om.

Părintele nostru Galaction este Părintele blândeţii fără a fi un ierarh care nu are zelul de a deparazita pe credincioşii eparhiei sale de idei străine Tradiţiei noastre ortodoxe şi de practici neconforme cu etosul ortodox. Însă, zelul, râvna propovăduirii şi a vieţii sale e plină de maiestuozitatea smereniei, a blândeţii care tronează în fiinţa sa.

Se pot spune, cu siguranţă multe lucruri despre un asemenea om al Bisericii. Articolul nostru de acum se vrea un smerit omagiu adus Sfinţiei sale în această zi, în care îşi serbează patronul vieţii sale, pe Sfântul Mucenic Galaction, astăzi pomenit în Biserica noastră.

Prea Sfinţia voastră, vă dorim multă sănătate şi să vă umpleţi de şi mai multă sfinţenie pe fiecare zi, şi vă asigurăm de faptul, că vom încerca să învăţăm de pretutindeni, cele ce sunt spre buna plăcere a lui Dumnezeu şi a oamenilor care Îl iubesc pe El!

Pr. Dorin Picioruş

Mulţumirile noastre pentru colaboratorii şi prietenii proiectului nostru teologic

20060107_sunset.jpg

Începem cu mulţumirile noastră faţă de cei care au contribuit la articolele de astăzi de pe blog şi, nu dorim ca lista să fie exhaustivă…

Mulţumim protosinghelului Chiril Lovin şi domnului Victor Popescu-Sandu pentru munca lor traductorială, pe care au dorit să o împartă şi cu noi, în diverse rânduri, alături de alte surprize plăcute.

Mulţumiri părintelui Marcel Hancheş şi doamnei preotese Rusalina Hancheş, prietenii şi naşii noştri de căsătorie, şi confesorii noştri de suflet, pentru sfaturile, rugăciunile şi traducerile lor, din care am învăţat extrem de multe lucruri.

Mulţumim domnului Adrian Tănăsescu-Vlas şi doamnei Xenia Tănăsescu-Vlas pentru munca lor traductorială, pentru rugăciunile şi sfaturile dumnealor, din care am învăţat delicateţea limbilor străine dar şi perspicacitatea relaţiilor inter-umane.

Mulţumim domnişoarei Ana Abronov pentru sensibilitatea şi delicateţea dumneaei, cu care ştie să ne bucure, chiar şi când toţi nu au niciun cuvânt frumos faţă de noi.

Mulţumim domnului Bogdan-Ioan Stârceanu şi doamei Iulia Stârceanu, cât şi întregii familii a dumnealor, care au ştiut să ne primească cu dialogul inimii şi ne poartă în inima dumnealor.

Mulţumim doamnei Irina, webmasterul de la Dulce Casă, pentru bucuria de a vrea să ne cunoască, domnului pastor Marius Cruceru pentru jovialitatea relaţiei noastre online, domnului pastor Ted Doru Pope pentru admiraţia nedisimulată care ne apropie…

Mulţumiri ardente pentru colaboratorii care ne furnizează date, ponturi, piste, subiecte de discuţie, care vor să rămână anonimi din răsputeri… dar cărora noi le mulţumim. Adică Violetei, lui Cristi, talentatului Mr. Talent sau Andrei, Lucreţiei, lu Bonaparte, zis şi Andrew, celui de-al doilea Andrei, lui Viorel, Mirunei, lu Terminator X, care intră peste tot…şi aduce multe la suprafaţă [adică avem băieţi deştepţi în România], lu Băiatu de cartier care îmi traduce la zi, slangul nostru sau al lor, pe…limba noastră; lui Romeo Filosofu [ştie el de ce!], doamnei Aura…şi…fără mai multe detalii.

Toţi aceşti oameni, din ultima rubrică, sunt prieteni de online…cu care nu ne-am întâlnit deloc…dar care, prin nu ştiu ce minune, îmi trimit tot felul de idei, de soluţii, de date…pe care le preluăm şi …vi le livrăm.

Da: acest blog primeşte multe surse şi resurse..pe care le procesăm foarte rapid, cu ajutorul lor…

Mai există şi alţi oameni cărora trebuie să le mulţumesc….dar despre alţii nu vom vorbi deloc. Domnului Dan Gheorghe Somnea îi mulţumim pentru bucuria de a se bucura de noi, mulţumim familiei Buscă pentru delicateţea lor de suflet, mulţumim domnului Bogdan I. Stanciu pentru fotografiile şi articolele pe care ni le-a trimis, thank you very much Father Stephen Freeman and you are the best for my, mulţumirile noastre, la un loc, tuturor webmasterilor pe care îi publicităm şi de la care am învăţat foarte multe lucruri valoroase, tuturor prietenilor noştri din eSnips şi HI5…tuturor celor cărăra le-am slujit şi le slujim, şi celor care se roagă pentru noi şi rugăciunile lor ne dau viaţă.

Nu în ultimul rând mulţumim tuturor comentatorilor noştri, tuturor celor care ne-au înjurat şi ne înjură, tuturor celor ce ne copie stilul, tuturor celor care ne urmăresc şi nu ştiu să se bucure de noi, tuturor celor care s-au folosit de cuvintele şi cărţile pe care le-am pus online şi n-au ştiut să zică nici mulţumesc

Mulţumim şi celor care nu ştiu să zică mulţumesc când îi publicitezi fără bani [Ai înţeles Adelix?! E publicitate moca la mine…], şi celor care nu ştiu să răspundă la o replică cu altă replică ci cu o înjurătură, tuturor celor care ne-au citat în diverse forumuri, reviste, bloguri sau siteuri, celor care ne livrează sheruri preţioase, celor care ne uimesc cu frumuseţea sau bădărănia lor…

Ca avampremieră a momentului când vom împlini un an de existenţă pe wp, adică pe 6 decembrie 2007…primiţi mulţumirile noastre de pe acum.

Să avem cu toţii delicateţea de a fi frumoşi!

Pr. Dorin.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno