Mulţumirile noastre pentru colaboratorii şi prietenii proiectului nostru teologic
Începem cu mulţumirile noastră faţă de cei care au contribuit la articolele de astăzi de pe blog şi, nu dorim ca lista să fie exhaustivă…
Mulţumim protosinghelului Chiril Lovin şi domnului Victor Popescu-Sandu pentru munca lor traductorială, pe care au dorit să o împartă şi cu noi, în diverse rânduri, alături de alte surprize plăcute.
Mulţumiri părintelui Marcel Hancheş şi doamnei preotese Rusalina Hancheş, prietenii şi naşii noştri de căsătorie, şi confesorii noştri de suflet, pentru sfaturile, rugăciunile şi traducerile lor, din care am învăţat extrem de multe lucruri.
Mulţumim domnului Adrian Tănăsescu-Vlas şi doamnei Xenia Tănăsescu-Vlas pentru munca lor traductorială, pentru rugăciunile şi sfaturile dumnealor, din care am învăţat delicateţea limbilor străine dar şi perspicacitatea relaţiilor inter-umane.
Mulţumim domnişoarei Ana Abronov pentru sensibilitatea şi delicateţea dumneaei, cu care ştie să ne bucure, chiar şi când toţi nu au niciun cuvânt frumos faţă de noi.
Mulţumim domnului Bogdan-Ioan Stârceanu şi doamei Iulia Stârceanu, cât şi întregii familii a dumnealor, care au ştiut să ne primească cu dialogul inimii şi ne poartă în inima dumnealor.
Mulţumim doamnei Irina, webmasterul de la Dulce Casă, pentru bucuria de a vrea să ne cunoască, domnului pastor Marius Cruceru pentru jovialitatea relaţiei noastre online, domnului pastor Ted Doru Pope pentru admiraţia nedisimulată care ne apropie…
Mulţumiri ardente pentru colaboratorii care ne furnizează date, ponturi, piste, subiecte de discuţie, care vor să rămână anonimi din răsputeri… dar cărora noi le mulţumim. Adică Violetei, lui Cristi, talentatului Mr. Talent sau Andrei, Lucreţiei, lu Bonaparte, zis şi Andrew, celui de-al doilea Andrei, lui Viorel, Mirunei, lu Terminator X, care intră peste tot…şi aduce multe la suprafaţă [adică avem băieţi deştepţi în România], lu Băiatu de cartier care îmi traduce la zi, slangul nostru sau al lor, pe…limba noastră; lui Romeo Filosofu [ştie el de ce!], doamnei Aura…şi…fără mai multe detalii.
Toţi aceşti oameni, din ultima rubrică, sunt prieteni de online…cu care nu ne-am întâlnit deloc…dar care, prin nu ştiu ce minune, îmi trimit tot felul de idei, de soluţii, de date…pe care le preluăm şi …vi le livrăm.
Da: acest blog primeşte multe surse şi resurse..pe care le procesăm foarte rapid, cu ajutorul lor…
Mai există şi alţi oameni cărora trebuie să le mulţumesc….dar despre alţii nu vom vorbi deloc. Domnului Dan Gheorghe Somnea îi mulţumim pentru bucuria de a se bucura de noi, mulţumim familiei Buscă pentru delicateţea lor de suflet, mulţumim domnului Bogdan I. Stanciu pentru fotografiile şi articolele pe care ni le-a trimis, thank you very much Father Stephen Freeman and you are the best for my, mulţumirile noastre, la un loc, tuturor webmasterilor pe care îi publicităm şi de la care am învăţat foarte multe lucruri valoroase, tuturor prietenilor noştri din eSnips şi HI5…tuturor celor cărăra le-am slujit şi le slujim, şi celor care se roagă pentru noi şi rugăciunile lor ne dau viaţă.
Nu în ultimul rând mulţumim tuturor comentatorilor noştri, tuturor celor care ne-au înjurat şi ne înjură, tuturor celor ce ne copie stilul, tuturor celor care ne urmăresc şi nu ştiu să se bucure de noi, tuturor celor care s-au folosit de cuvintele şi cărţile pe care le-am pus online şi n-au ştiut să zică nici mulţumesc…
Mulţumim şi celor care nu ştiu să zică mulţumesc când îi publicitezi fără bani [Ai înţeles Adelix?! E publicitate moca la mine…], şi celor care nu ştiu să răspundă la o replică cu altă replică ci cu o înjurătură, tuturor celor care ne-au citat în diverse forumuri, reviste, bloguri sau siteuri, celor care ne livrează sheruri preţioase, celor care ne uimesc cu frumuseţea sau bădărănia lor…
Ca avampremieră a momentului când vom împlini un an de existenţă pe wp, adică pe 6 decembrie 2007…primiţi mulţumirile noastre de pe acum.
Să avem cu toţii delicateţea de a fi frumoşi!
Pr. Dorin.
Acest blog creste pe zi ce trece, atat prin cantitate cat si prin prin calitate, prin atentia si munca depusa de dv.
Si nu in ultimul rand bunatatea sufleteasca de care dati dovada de fiecare data, chiar si atunci cand cineva nu vede si crede ca aveti ceva cu ei!
Noi va multumim pentru ca ne oferiti hrana sanatoasa de care avem nevoie, ne ridicati, ne ajutati sa crestem!
Asta inseamna sa fii parinte cu adevarat, nu?
Intr-o vreme in care lumea se aprovizioneaza din hypermarket-uri si isi doreste sa cumpere tot ce are nevoie intr-un singur loc (pentru a economisi efort, energie, timp, nervi, finante etc.) noi primim totul intr-un singur loc si pe gratis!
Noi suntem cei care trebuie sa multumim!
Daca ne-am ingriji unii de altii asa (mai des, cu toti oamenii) sunt sigura ca s-ar schimba multe!
Iubită prietenă Ana,
vă rugăm să nu ne mai citiţi…pentru ca să nu deveniţi prost-crescută şi satanică cum sunt eu.
Sunt un om care smintesc oamenii la greu, pentru că le spun că e frumos să ai bun simţ decât să fii mârlan….
Cum pe dv., se pare, că nu v-am smintit deloc, ci dimpotrivă aţi devenit fanatică a blogului…vă rugăm să vă redirecţionaţi privirile în altă parte…până nu o să înnebuniţi şi dv.
Fiţi atentă că profunzimea e ceva rău şi, dacă nu o poţi avea, spui că cel care o are e dement.
Deci, vă dorim o zi cât mai plăcută, deşi cerul nostru de deasupra plânge cu apă şi cu vânt…şi nu mai citiţi ce scriem!
Vă implorăm!Creează dependenţă…
Atata timp cat suntem constienti de acele dependente sanatoase nu vad nimic rau in a le avea 🙂
Profunzimea este greu de atins pentru ca necesita rabdare, timp, intelegere si multe altele.
Evident ca e mai usor sa ne formulam impresii „din avion” si sa aruncam de acolo cu rosii, cu noroi sau cu idei preconcepute.
Pentru cei sceptici, propun o proba a timpului: urmariti minim 3 luni ce se intampla aici pe blog si o sa va puteti forma o parere destul de bine conturata.
Apoi, cine ramane inseamna ca ori a devenit dependent, ori vrea sa invete ceva, ori vine sa critice in continuare, ori e curios sau invidios etc.
Ce-mi pare mie rau este ca nu am timp sa citesc tot!
Apropo de dependenta, ca tot ati deschis subiectul!
Se pare ca oricat de mult isi doresc oamenii sa traisca independent, cu totii sunt legati de cate ceva.
Cred ca prima dependenta si cea mai importanta este Dumnezeu. Stim bine ca fara El nu am fi existat, nu am fi avut nimic.
Tot ce are legatura cu D-zeu ar trebui sa creeze o anumita legatura. Si aici vin si spun iar ca pana si dependentele ni le alegem in functie de legatura pe care ele le au sau nu cu D-zeu.
Deja ma abat de la topic, ma opresc aici.
Nu sunt in masura sa dau sfaturi dar din reactiile celor care au postat de=a lungul timpului comentarii pe blogul dv. a reiesit o idee mare: oamenii mereu vor fi nemultumiti, mereu va fi mai usor sa critice decat sa laude, sa admire sau sa multumeasca.
Ati vazut ca asta se intampla pana si pe forumurile ortodoxe.
Se pune din ce in ce mai mult accent pe unitate, pe comuniune. Din pacate la modul teoretic, pentru ca oamenii s-au cam obisnuit sa fie egoisti.
Timpul mi-a demonstrat in nenumarate ocazii ca este exact invers: daruind primim! Logica umana si educatia primita nu ne permite sa vedem profunzimile, mai ales ca ne bazam pe noi, pe mintile noastre intunecate si uitam sa cerem lumina!
Ar trebui sa pretuim lumina pe care o vedem la altii, daca asta nu ar fi existat sfarsitul ar fi venit demult! Spun asta dar in acelasi timp noi trebuie sa veghem.
Oamenii care vin la dv.sunt sigura ca au vazut dincolo de aparente!
corectie:
Logica umana si educatia primita nu ne permit