Comunism de unică folosinţă
Comunismul e ca povestea cu cuiele bătute în uşă: scoţi toate cuiele şi rămân găurile. Poţi să pui superglu şi în găuri, maclavais, ceva…dar tot se vede că uşa nu e nou-nouţă. Şi democraţia e o uşă cu cuie bătute în ea. Şi ea are prostiile, mârlăniile şi fanteziile ei obscene. Şi democraţia e un altfel de comunism latent, perfid…şi priveşti prin geam cârnaţii dar nu poţi să-i cumperi.
Dacă e să aleg între una şi alta, în mod absolut…n-aş alege niciuna. Un tânăr m-a întrebat astăzi ce părere am eu despre Carrefour, că asta e menirea lui, să întrebe clienţii. Şi i-am spus: E o babilonie în spaţiul mărfurilor dv., găseşti măsline la CD-uri şi sprayuri peste smântână… pentru că se îmbină nesimţirea de client cu indiferenţa de angajat. Dacă vreţi să vă spun părerea mea…nu dă bine la întrebările dv. Găsiţi-vă altul care să vă răspundă, iar la mine, spuneţi că un client a spus că totul e ok!
Cam ăsta e răspunsul meu pentru democraţie! Ai mărfuri prezentate, ai libertate ipotetică, ţi se garantează drepturi, ţi se dă curaj din punct de vedere legal…dar de la lege la tocmeală şi de la cum se vede pachetul de sos tomate până la a-l deschide şi a fi bun, realmente bun…e o cale lungă.
Dacă vrei să lauzi ceva: orice sistem e bun, dacă ai de toate! Dacă vrei să fi just, adică sincer…întotdeauna există mai multe dezavantaje decât avantaje.
Însă acum e la modă să arunci secera şi ciocanul!
Mâine s-ar putea să aruncăm dreptul la a fi om, dreptul la a avea o opinie, dreptul la a avea o credinţă…
Pr. Dorin.