![]() |
![]() La Dumnezeu iubirea intre euri este perfecta ; de aceea si unitatea lor este superlativa. Totusi eurile nu sunt anulate in aceasta unitate, caci altfel n-ar fi posibila relatia vie intre ele. Daca iubirea tine fiintial de Dumnezeu, atunci si raportarea reciproca in care se manifesta iubirea este fiintiala. In Dumnezeu trebuie sa fie o raportare, dar o raportare ca de la egal la egal, nu ca la ceva superior sau inferior, cum se intampla la oameni. Pe de alta parte, raportarea nu trebuie sa se refere ca la ceva strain. Aceasta ar insemna ca Dumnezeu are lipsa de ceva deosebit de sine |
![]() Infranarea, exercitata liber de omul credincios, nu e infranare din urcusul spre Dumnezeu, ci departare de rele, avand rostul sa-l fereasca pe om de scufundarea totala in lume. Desigur lumea, ca zidire a lui Dumnezeu, isi are rostul ei pozitiv. Ea are sa ne ajute in urcusul spre Dumnezeu. Ratiunile divine ce iradiaza din ea o umplu de o lumina si de o transparenta care dau o perspectiva infinita intelegerii noastre. Orice lucru, prin sensul lui niciodata epuizat, prin rostul lui niciodata deplin deslusit in ansamblul universului, trebuie sa dea mereu de meditat ratiunii |
|
Definitia cea mai cuprinzatoare a Sfintei Liturghii este ca ea este continuarea principala a lucrarii lui Hristos in orice timp. Ea ni-L face prezent si ni-L comunica real pe Hristos, in starea permanenta de jertfa si de inviere, ca sa ne insusim si noi puterea de jertfa opusa egoismului si placerilor trecatoare, si sa intarim in sufletul nostru puterea viitoarei invieri pentru vesnica fericire a unirii iubitoare cu Hristos si cu semenii. In Sfanta Liturghie are loc prefacerea darurilor noastre de paine si vin in Trupul si Sangele lui Hr istos, in starea de jertfa |
Dumnezeu este atotstiutor, pentru ca este existenta totala sau existenta din care se explica existentele nedepline, care ca atare toate isi au sensul in El. Lumina reprezentata prin atotstiinta este lumina prin sine si ea le lumineaza pe toate. Cine se cunoaste pe sine si relatia sa cu celelalte existente, are o mai deplina existenta, intrucat se traieste pe sine constient. Dumnezeu ca existenta perfecta nu poate fi lipsit de aceasta insusire a unei existente de suprema complexitate si bogatie. Pe de alta parte trebuie sa existe o constiinta in care toate isi descopera sensul lor ultim |
Remus Rus – Spre o teologie a religiilor in viziunea pr. prof. Dumitru Staniloae |
Dumitru Radu – Coordonate si permanente teologice in opera parintelui Dumitru Staniloae |
Psa. Gianina Picioruş