237281882_164c94c0a4_o -

Comentariul pozei

Ochii sunt atraşi instinctiv spre frumuseţea piersicii…şi îţi salivează gura. Dacă vrei să îţi placă poza te uiţi la piersică. Dacă eşti cârcotaş…te uiţi la faptul că cel care o ţine în mână are puţin negru sub unghie. Dacă nu te uiţi la principalul pozei ci la secundarul ei…niciodată nu vei întâlni o poză perfectă. Dacă te uiţi în oglinză nici moaca ta nu e perfectă. Dacă eşti cârcotaş întotdeauan vei găsi imperfecţiunea, nu vei admira niciodată nimic…pentru că eşti imperfecţiune non-admirantă. Poate că nu strică să aibă morală şi o…piersică.

***

Reamintim: Stropi de emoţie reprezintă formatul prin care avem atitudini salutare sau critice faţă de blogări.

Domnul Ion Iliescu revine asupra unor afirmaţii defavorabile breslei blogărilor, ne mulţumeşte [şi noi îi mulţumim]…şi arată o deschidere galantă faţă de dialog. O lecţie de decenţă şi de maturitate de care ne bucurăm şi pe care o felicităm cu tot dinadinsul! / Despre credinţa care merită crezută, un admirabil excurs al părintelui Stephen Freeman despre călătoria reală, autentică spre dreapta credinţă. Experienţa sa personală vorbeşte de la sine în articolele sale! Ca unul care a cunoscut credinţa neoprotestantă, ca fost preot anglican şi de ceva timp ca preot ortodox, călătoria spre credinţă, pentru Sfinţia sa, se confundă cu însăşi viaţa lui. Nu rataţi întâlnirea zilnică cu acest mare caracter al Ortodoxiei americane!/

Despre credibilizarea Parlamentului român şi mediatizarea acurată a muncii parlamentare, cu profesorul Adrian Năstase. Paradigma franceză./ Ochi de jurnalist răutăcios, deformări sau tuşări prea negre… în esenţă: o viziune de coşmar asupra României. Cu Andrei Bădin, care sare rău calul când vorbeşte de „informatorii” BOR. Mă şi gândesc: care e diferenţa dintre viziunea Der Spiegel despre România şi viziunea tupeistă despre ÎPS Bartolomeu, spre exemplu? Am folosit tupeist la schimb. Nu doresc replica autorului. Ne-am dat seama ce hram poartă./ M. Cruceru ripostează cu o vehemenţă dezlânată şi cere azil ideatic în alt tărâm. Nu s-a inventat tărâmul acela, domnule pastor! Însă nu a avut nicio reacţie de domn la comentariul…

„Reverenţa voastră,

felicitările noastre pentru fragmentul de carte pe care ni l-aţi prezentat şi, cu adevărat, e un bun început pentru relaţiile dintre noi şi, mai ales, pentru cumpătarea lingvistică şi retorică ce trebuie să ne caracterizeze.

Se pare că textul mai are nevoie de unele mici corecturi [scăpări inerente], însă, în esenţă, e un text care ar fi trebuit să fie multiplicat în fiecare articol blogistic al dv.

Însă, nu e timpul trecut!

Citind cu atenţie textul dv. prezentat aici, ne-am dat seama, că avem multe în comun la nivel de scriitură, mai puţin de viziune teologică…dar că, împărtăşim un mod de a vedea lucrurile care ne face să fim tradiţionalişti, fiecare în sensul nostru…dar şi postmoderni în acelaşi timp.

Îmbinăm noul cu vechi, lingvisticul cu experenţialul, teologia cu aspectul relaţional al textului…având atenţia la publicul din faţa noastră.

Probabil, nu o să vă deranjeze că am elogiat demersul dv., cu regretul că nu v-aţi produs, în acest mod, în mod constant.

Poate că ar trebui să reveniţi în faţa noastră cu adevăratul chip teologic al dv., excelenţa voastră, în care să se îmbine pastorul, profesorul, muzicianul,predicatorul, traducătorul, scriitorul, tatăl de familie, bărbatul cu o anume experienţă…în ceva original.

Dacă am avut parte de aciditate deranjantă de multe ori de ce să nu învăţaţi pe ucenicii dv. şi exerciţiul eleganţei?

Măcar o iniţiere sumară în eleganţă… care dă mai puţine palpitaţii şi mai mult progres teologic.

Bineînţeles, ca şi astăzi, schimbarea de perspectivă, de fapt revenirea la dv. înşivă, vă aparţine…

Sistemul online poate să suporte eleganţa…dacă a suportat degringolada terminologică şi falsa oratorie.”

Scris lui Marius Cruceru la comentarii, în data de 14 noiembrie 2007, 11.07 dimineaţa, după citirea unui text admirabil al său.

Dacă nu ştii să fii domn când alţii te laudă…nu te-ai simţit niciodată ca atare. Sau, dacă ai orgoliu mai mult decât bun-simţ…trebuie să te schimbi până nu ai numai peri albi în cap, pentru că bătrânul încăpăţânat şi bădăran miroase a sconcs. Bineîneţeles…la suflet…Nu vom participa la prelegerea dv. despre Euharistie, deşi am fi vrut şi este în apropierea noastră…drept protest pentru faptul că aţi fost bădăran…când cineva, pe drept cuvânt…v-a admirat. Nu ne vom mai exprima admiraţia faţă de un gest sau o scriitură de-a dv. de aici încolo! Nu vrem să vă stresăm cu lecţii de admiraţie…

*

Deuteronomul, introducere, cu Silviu Tatu. Cred că acestea nu sunt cursuri…ci schiţe de curs. Am fi aşteptat prezentările exhaustive, mai degrabă decât aceste minimum minimorum. Însă, se pare, că domnul lector se dresează unor cursanţi de la facultate şi nu sistemului online în totalitatea sa. Pledoarii exclusiviste./ Conferinţa GodBlog şi nevoia de folosire a sistemului online de comunicare pentru predicarea credinţei pe care o avem. Îi mulţumim d-lui pastor Doru Pope pentru prezentarea succintă a evenimentului. Exemplul autorului invocat, ne trezeşte pe fiecare zi admiraţia, atâta timp cât observăm o anume doză de echilibru şi de delicateţe zilnică în scrisul şi acţiunile online ale sale./

O poziţionare anti-UE a Drd. Danion Vasile pe baza unei exegeze extremiste a Sfântului Nicolae Velimirovici. Dacă suntem deja în UE, domnule coleg, ce alternative existenţiale avem ca stat, ca Biserică şi ca naţie, in integrum, nu ca indivizi particulari, care ne putem fofila şi ne putem ascunde în umbra noastră? Un sistem politic postmodern nu se creează pe principii teologice, din păcate, iar bătălia noastră cu erodarea credinţei se face în lăuntrul nostru, indiferent de societatea în care am trăi. Ortodoxia a fiinţat într-un sistem păgân, într-altul revanşard, în comunismul ateu, va fiinţa şi în sistemul capitalist care relativizează toate credinţele …numai dacă nu ne batem cu morile de vânt, ci acţionăm nu împotriva sistemului politic, cu toate derapajele lui, ci împotriva patimilor din noi. Însă, dv. ştiţi acest lucru foarte bine…Mă miră faptul că faceţi parte din extrema contestatoare a integrării în UE, când poziţia oficială a BOR nu e cea a dv. Însă, fiecare are dreptul la o opinie…Vă mulţumim pentru că, de la un timp, intraţi zilnic să ne citiţi, chiar dacă nu suntem pe nicăieri în lista dv. de prieteni! Gestul contează…şi rugăciunile dv. care ne întăresc./

Un răspuns personal despre ce înseamnă să fii ecumenist în care autorul amestecă adevărul cu falsul în stil mare…dar e opinia dumnealui şi o respectăm. Se observă că autorul nu are studii aprofundate de teologie în domeniu, dar că a citit lucruri disparate, că are resentimente şi fobii şi că se încadrează într-un curent de opinie în mod expres contestatar. Suntem de acord cu punctul 1 al articolului, e adevărat: esenţa ecumenismului de viziune protestantă, la care noi nu ne-am raliat niciodată, e că nu există nicăieri o Biserică completă ci suntem pe cale, prin dezbateri şi întâlniri, ca să ajungem la ea. Celelalte puncte ale articolului nu au nimic de-a face cu tema, ci doar colateral./

Dacă am face un studiu asupra gradului de luminozitate, de frumuseţe interioară care emană din textele bogărilor ortodocşi existenţi acum online [poate să îl facă cineva, dacă are timp]…credem noi, blogării ortodocşi români ar fi printre primii care au viziuni închise, tenebroase asupra vieţii şi a viitorului nostru. Paradoxal, am urmărit activitatea a câţiva blogări americani, bărbaţi şi femei, teologi sau simplii credincioşi, care, în mijlocul unui melanj religios incomparabil cu al nostru trăiesc o vivacitate şi o bucurie a credinţei care te fac să le urmezi. Adică ei nu se tem, sunt senini, sunt încrezători, se problematizează despre teologie, despre viaţa duhovnicească, despre înţelegerea şi transmiterea mesajului credinţei ortodoxe într-o lume plurală şi care nu se va schimba radical pe timp scurt….iar noi, în loc să ne prezentăm frumuseţile…ne prezentăm fobiile prunceşti, nechibzuite în faţa prezentului şi a viitorului.

Sunt dezamăgit de această situaţie…

În loc să ne vindem luminos, să ne prezentăm luminos experienţele…căutăm din răsputeri să vedem numai negrul de sub unghii. Credem că o astfel de abordare e una falimentară din start şi nu facem decât să ne atragem apelativul de obscurantişti la adresa noastră, apelativ care conţine o mare doză de adevăr, dacă refuzăm cu obstinaţie realitatea în care trăim, dialogul cu oricine şi fragilitatea de gândire.

Un dialog preţios, neconvenţional la culme dar solid în poveţe de la d-l Bogdan I. Stanciu. Adică, dacă vrei copii…fă-ţi mai întâi o intimitate durabilă, reală! Cred că scrie din ce în ce mai bine…Din cauză că face şi fotografii?! Gluma nu are umor…dar vrea să spună că am observat lucruri frumoase în activitatea online a autorului pe care îl remarcăm. /

Pr. Dorin Picioruş.

Did you like this? Share it: