normal_01_marinkaefer~0 -

Versetul respectiv, care se referă la cei care aruncă cu piatra în alţii pe care îi consideră păcătoşi, a devenit ultracunoscut şi e ultrasolicitat în conversaţii private, ca şi în dialoguri publice. De prea puţine ori însă, cu sensul lui scripturistic adevărat. Versetul se referă la omul care o face pe justiţiarul, când există motive ca el însuşi să fie justiţiat.

Mai precis însă, el îl are în vedere pe omul care pretinde că are râvnă pentru adevăr şi dreptate, când el are, de fapt, numai ură, pe care vrea să şi-o satisfacă prin uciderea semenilor. Un om ca acesta este răzbunător şi setos de sânge, dar pretinde că iubeşte dreptatea. Dar, dacă ar iubi dreptatea, ar da şanse de îndreptare celui pe care vrea să îl ucidă.

Tocmai aici e problema, când vine vorba de a da cuiva şansa îndreptării. Şi să ne întoarcem la situaţiile în care este decontextualizat acest verset. E limpede că cei care se opun moralei creştin-ortodoxe şi care cred că ne dau replica, cerându-ne să să nu dăm cu piatra, ei răstălmăcesc adevăratul sens al acestor cuvinte, pentru că nu aşteaptă de la noi o şansă ca să se pocăiască şi să se îndrepteze. Dimpotrivă, ei vor să ne convingă de dreptatea lor, imorală şi anti-ortodoxă, şi să ne facă, dacă se poate să gândim asemenea lor, pentru că li se pare că optica lor este cea veritabilă.

Se pierde din vedere întotdeauna ce urmează după intervenţia Mântuitorului, ca femeia păcătoasă să nu mai fie lapidată: aceleia i se spune să nu mai păcătuieşti! Nici o legătură, deci, cu interlocutorii noştri ofensivi, care n-au de gând să accepte sfaturile Bisericii. Prin urmare, nu este nici pe departe vorba de a da noi cu piatra şi a victimiza pe bieţii adepţi ai unor ideologii şi comportamente denaturate şi aberante, ci de o confruntare între morala şi dogma ortodoxă, pe de o parte, şi gândirea eterodoxă sau ideologiile seculare, pe de altă parte. O confruntare în care se încearcă a se forma impresia că ortodocşii sunt isterici, anistorici şi în contradicţie cu propria lor morală şi credinţă.

Răutatea unor astfel de denigrări bine regizate şi amplu popularizate o sesizează numai cei care cunosc învăţătura ortodoxă, dar şi ipocrizia persoanelor interpelatoare. Acestea mimează o ignoranţă inocentă, agreată de postmodernitate. O ignoranţă care naşte însă, o mulţime de idei şi de nedumeriri, care mai de care mai sfidătoare la adresa Ortodoxiei. Pare o scamatorie cu idei care ies din pălăria minţii, fără ca să aibă nicio realitate în spate.

Purtătorii lor, Coperfielzi ai iluzionismului ideatic-agnostic, par şi ei că le gândesc la cald, vor să bată aparenţele şi să ne facă să credem că sunt nişte căutători inocenţi ai adevărului, care nu fac decât să-şi pună semne de întrebare. Strategia este folosită din plin şi cu oarecare succes de Prigoană şi Oreste, spre exemplu, dar şi de alţii. Însă, importantă este imaginea, nu realitatea, doar ştiţi deviza! În acelaşi timp, reprezentanţii Ortodoxiei sunt proiectaţi drept nişte oameni fideli unei unice perspective şi care nu mai pot să iasă din tradiţia lor şi să mai gândească liber. Liberi sunt numai aceia care îşi ţin gândurile lor într-un joben fantomatic.

Cei care nu ne tolerează credinţa şi comportamentul nostru ortodox, care nu ne tolerează nici măcar dreptul să ne-o apărăm, aceştia ne etichetează ca intoleranţi şi lansatori de pietre împotriva lor, când ei au toate drepturile şi noi din ce în ce mai puţine! Ei lapidează Biserica şi credinţa ortodoxă, din toate poziţiile, şi nu susţin niciodată un dialog onest cu ortodocşii, ci numai dialoguri regizate, cosmetizate abil în favoarea lor.

Psa. Gianina

Did you like this? Share it: