Ştanţe de Bucureşti sau… despre criptologia zidurilor
Arta ştanţelor neconvenţionale îţi sare în ochi numai dacă le urmăreşti pe ziduri, mai mult sau mai puţin părăsite, dacă le simţi mesajul. Ele au în spate o cultură tendenţională dar tăcută. Sunt hieroglife, cuneiforme, pictograme pentru iniţiaţi, ale unei tinereţi care ripostează şi transmite mesaje culturale, politice, economice viguroase, direct în ochii tăi, a grăbitului.
Dacă, a te uita pe garduri crezi că e o ocupaţie a celui care pierde timpul…noi credem că e una a atenţiei. Cel mai mirabil pentru noi a fost că această atenţie este extrem de redusă…la subliminal, la mesajul abia schiţat. Ne-am învăţat cu violenţa reclamelor într-atât, încât nu mai vedem semnele mici de atenţionare. Ne uităm doar la ce e mare…
Şi aceste ştanţe, aceste semnături personale [fiecare e a altui autor, reprezintă un autor] ale unor anonimi cu mesaj, sunt o cenzură sau o replică adusă grăbiţilor, care nu mai citesc nici ceea ce se vede.
Doar câteva exemple…
Despre semnificaţiile lor…altă dată. Poate ne ajutaţi şi dv. sau chiar autorii lor.
De ce nu?!
Pr. Dorin.