Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 18 noiembrie 2007

Experimentul Ciao: un experiment care se lipeşte pe pielea orişicui!

Experimentul mediatic Ciao este forma grosieră de a crea o imagine defavorabilă cuiva…prin prisma redării unor imagini rupte din context. Imaginile sunt însoţite de un comentariu decredibilizant…şi rezultă că tu eşti mama prostiei sau a răutăţii. Orice televiziune, radio şi ziar din România, practică, mai mult sau mai puţin discret, acest mod de linşaj mediatic.

El se practică de ani buni şi, mai ales, atunci când e vorba să se batjocorească reputaţia cuiva sau să se facă dintr-un „eveniment” marginal la culme un eveniment de câteva minute. Când vine vreun praznic ortodox, după evenimentul închinării la Sfintele Moaşte, spre exemplu, evenimentul real şi central al ştirii…apare subevenimentul împinsului la coadă, al leşinului a două persoane sau a ţipătului vreunuia din public. La întronizarea PFP Daniel subevenimentul mediatic a fost… leşinul fostului preşedinte Emil Constantinescu. Asta da ştire!

Când, după o ştire bună, faci o remarcă proastă, tendenţioasă sau voit răutăcioasă, ca să nu mai spun de ticluiri de eveniment sau de minciuni sfidătoare…ştirea e proastă, e defavorabilă evenimentului şi persoanelor care participă la el.

În continuare vom face o exemplificare amatoristă a experimentului Ciao. Rugăm să nu se supere niciunul dintre cei vizaţi pentru minciunile şi calomniile pe care le vom debita la adresa lor, pentru că dorinţa noastră e de a prezenta o realitate mediatică pe care o dezaprobăm profund, fără să avem ceva cu persoanele pe care le vom eticheta, în mod tendenţios, spre exemplificare.

*****

Motto-urile de culise ale experimentului Ciao:

1. Cobaii noştri: sursa noastră de profit!

2. Dacă avem ştirea…nu ne interesează ce simt cei pe care îi facem cu ouă şi cu oţet.

3. Dacă suntem jurnalişti…putem să îi ironizăm pe toţi.

Exemplul 1:

Carcotasii -

Emisiunea de divertisment Cârcotaşii, o emisiune dezaxată…unde se scoate limba şi se behăie…fără să se spună ceva inteligent. După cum vedeţi în imaginea alăturată…cel care îşi zice Huidu, are un comportament de-a dreptul hilar, bezmetic…şi oligofrenic.

complexata -

Cuplul Aurelian Temişan şi Ramona Bădescu este un cuplu fiasco…El suplineşte prin gesturi lipsa de cuvinte…iar ea se simte complexată…nu ştim de ce. O emisiune ratată din start.

Din dragoste -

Neîndrăgostitul Mircea Radu, care vorbeşte toată ziua despre dragoste…are o faţă extrem de comică şi, după cum arată imaginea de faţă pare extrem de dubios. Putem considera că este un agent secret al extremiştilor arabi?!

in transa -

Andreea Raicu s-a apucat de yoga…şi nu se poate stăpâni nici în emisiunea ei extrem de proastă…care poartă numele pompos de Megastar. De fapt e o emisiune inadmisibil de proastă. Iar părul său mai tot timpul dezorganizat arată că are probleme de sănătate majore. Aşa ne-au spus sursele noastre…din teren.

Mihaela Radulescu -

Mihaela Rădulescu vine adormită la emisiunea ei duminicală…E drept că nimeni nu se uită la ea şi…prezentatoarea are dreptul să caşte. Cei de la Antena 1 nu au bani ca să-i cumpere şi ei un microfon discret şi o lasă să intre cu ditamai măciuca în emisiune?! E deplorabil…

*******

Experiment abject…încheiat cu succes! Bineînţeles, că dacă eşti „felicitat” în acest fel de către toţi…te simţi „extrem de bine”. Însă experimentul Ciao se face în media românească pe bani grei, spre omorârea imagistică a cuiva sau chiar pentru îmbolnăvirea lui de nervi şi de inimă.

Din fericire, noi ne uităm la toate aceste emisiuni pe care le-am luat în derâdere cu plăcere şi respectăm pe oamenii pe care i-am caricaturizat pe nedrept…după cum, ei sau colegi de-ai lor…fac cu alţii care nu sunt din breaslă. Adică e foarte uşor să îţi baţi joc de cineva, mai ales dacă ai un trust media în spate, căruia o voce singulară nu îi poate face faţă.

Dacă la Giurgiu s-a făcut astăzi un marş pentru câinii străzii…şi pentru legiferarea unui act de lege prin care să se protejeze animalele de ferocitatea oamenilor, ar trebui să facem şi o campanie de demitizare şi caricaturizare a patologiei mediei româneşti [ şi pe bloguri o putem face din plin!]…pentru ca patronii ei şi creatorii de ştiri să ştie în mod expres ce ne enervează la televiziunile şi emisiunile lor…şi de ce nu mai vrem să ne cam uităm la ele.

Media românească nu mai e credibilă de ceva timp pentru că ne ţine pe toţi de proşti, de oligofreni şi de maniaci sexuali…fapt pentru care ne şi arată ce tot ne arată peste tot. Falsitatea modului în care se transmit ştirile, caricaturalul şi vandabilul lor, ipocrizia şi interesele care sar din grila de programe precum sar purecii pe câine…asta lasă un gust amar celor de acasă…care deschid televizorul şi le vine să caşte.

Pr. Dorin Picioruş.

Pereţi… cu şcoala vieţii

Mai pe scurt, dacă nu ai studii…ai şcoala vieţii. Această şcoală, formată din ingrediente impudice cel mai adesea, se manifestă în multe feluri şi o începi… devreme. Mai întâi o începi cu mici furturi de …rutină.

Furturile de rutină şi vocabularul obscen, argotic…se învaţă în clasa întâi. După vacanţa mare a clasei întâi… timp în care înveţi să te îndrăgosteşti programatic, în clasa a doua înveţi cum să nu fi tras la răspundere pentru viol. Deşi îţi place această atitudine „luptătoare” de siluitor de fete tinere, pe care le violezi şi apoi le ameninţi că le tai gâtul când se întorc de la şcoală…perseverezi în a nu fi prins niciodată cu mâţa în sac.

În al treilea an de studii la şcoala vieţii înveţi cum să spargi bancomate, ce se vinde mai bine pe piaţa neagră…şi te pregăteşti pentru a deveni…peşte. În anul terminal, în anul patru [ că doar patru clase are şcoala vieţii] înveţi cum să trăieşti bine într-o ţară străină…şi cum să te întorci apoi, în România, să deschizi o afacere „curată” şi să le treci cu ferrariul pe la nas, celor care au făcut doar… studii.

Mai există şi liceul vieţii, facultatea vieţii…în cele din urmă academia vieţii, dar pentru a ajunge la asemenea studii, la cele din urmă, trebuie să fii baştan, demnitar, parlamentar, şef de stat etc. Deci nu e pentru toată lumea. Acolo e ultraselect…

Însă, în primele două săptămâni ale şcolii vieţii, în primul an de studii, înveţi să pictezi gardurile pe care alţii le repictează în alb. Vă dăm câteva mostre de dexteritate…în văzul lumii.

DSCF1025 -

DSCF1027 -

DSCF1034 -

DSCF1046 -

DSCF1154 -

DSCF1162 -

DSCF1163 -

DSCF1164 -

DSCF1167 -

DSCF1239 -

DSCF1240 -

După cum se observă e muncă gratuită în folosul comunităţii…artistice din Bucureşti.

Pr. Dorin.

Cuvinte şi expresii neortodoxe

Copie a IMG_2647 -

În vocabularul zilnic al oamenilor au intrat şi cuvinte care sunt adevărate blasfemii, chiar dacă ei le-au luat aşa cum le-au auzit şi nu prea au stat să le discearnă sensul. Asemenea expresii le-am ascultat folosite chiar şi de către oameni cu pretenţii, unii credincioşi, ceea ce dovedeşte prea puţina preocupare de a mai gândi în afara perimetrului strict profesional. Ţin să atrag atenţia asupra intrării în uzul foarte frecvent al unor asemenea formaţiuni lingvistice, care sunt anti-creştineşti, unele într-un mod mai evident, altele mai puţin evident.

O astfel de utilizare eronată, care mă îngrozeeşte când o aud, a unor termeni din sfera teologiei ortodoxe şi a Bisericii, este cea care pune în relaţie de sinonimie ideea de dormitare lenevoasă, de stupiditate inactivă cu adormirea Maicii Domnului. În loc să i se spună cuiva, în mod mustrător: Ce faci, ai adormit?, pentru a-l atenţiona să nu trândăvească, i se adresează în schimb un avertisment care conţine numele uneia dintre cele mai sfinte sărbători ortodoxe. Nu ştiu cine a inventat această expresie, dacă a fost prost sau intenţionat batjocoritor, mai grav este că mulţi preiau fără să gândească asemenea vorbe. Neatenţia noastră nu poate fi scuzabilă, în asemenea cazuri.

O altă formulă cu iz hulitor este: mi-a făcut capul calendar. Aceasta este mai veche şi tocmai de aceea nici nu mai este prea bine sesizabil sensul ei particular. Calendarul este de fapt, calendarul Sfinţilor, Sinaxarul ortodox, care, fiind foarte bogat, este greu de ţinut minte. Ceea ce este hulitor în această exprimare, este asocierea dintre a-ţi umple cineva capul cu prostii sau a te bate la cap cu lucruri care nu te interesează şi a fi învăţat de către cineva datele calendaristice la care se află sărbătorile Sfinţilor.

Un cuvânt de care se abuzează foarte frecvent, în contexte cu totul neconforme cu sensul său, dar şi blasfemiatoare, este verbul a boteza. Aici se vede ignoranţa crasă a celor mai mulţi, în materie de teologie – chiar dacă li se pare că teologia este foarte uşoară şi că nu au nicio nevoie de teologi – atunci când folosesc acest verb cu sensul de a pune nume. Dar a boteza nu este sinonim cu a pune nume! Sunt două acţiuni cu totul diferite, care sunt practicate, de cele mai multe ori, în mod simultan, dar ele nu sunt unul şi acelaşi lucru. Oamenii s-au lăsat înşelaţi, din prea multă neştiinţă, de sincronizarea acestor două evenimente, şi au atribuit Botezului un sens pe care nu îl are.

Botezul înseamnă pogorârea Duhului Sfânt asupra celui botezat şi socotirea lui între membrii Bisericii, între mădularele lui Hristos. Prin Botez, se înscrie numele lui între Sfinţi, în cartea vieţii, (nume care se poate şterge de acolo, dacă face fapte rele ulterior), dar nu acum i se pune numele. Numele i l-au pus părinţii încă de când s-a născut pruncul sau era în pântece, dacă vorba de prunci, în timp ce oamenii maturi îşi păstrează sau nu, după voia lor, numele anterior. Acum, la Botez, numele celui botezat e scris în ceruri, iar românii au reţinut că, dacă nu eşti scris în cartea celor mântuiţi, nu ai nume. Ceea ce este adevărat, dar de aici unii au deviat nefast prin a pune semnul egal între a boteza şi a pune nume. Lucrurile n-ar fi atât de grave dacă ar rămâne numai în sfera umanului, dar ele devin hulitoare când auzi toată ziua expresii de genul mi-am botezat câinele Pufi, etc, etc.

Face pe mironosiţa sau Nu vreau să fiu cuminte, că doar nu mă călugăresc: alte expresii jignitoare la adresa Ortodoxiei şi a ortodocşilor. Ca şi cele anterioare, au viciul de a stabili asocieri între comportamente necuvincioase, pe de-o parte, şi atitudini sfinte şi cuvioase, pe de altă parte, care sunt considerate ipocrite sau deplasate, de către cei care nu le agrează şi le iau în batjocură.

Guvernul / X sau Y păcătuieşte prin… şi aici păcatul la care se face referire poate să nu aibă nimic în comun cu ceea ce înţelegem noi prin păcat. Însă păcatul este astfel transferat din sfera religioasă în sfera socială şi desemantizat, decalibrat prin redirecţionare într-un sens în care dispare vocaţia penitenţială din context.

Mai ar fi şi alte exemple de oferit. Însă principalul este să gândim ceea ce vorbim.

Psa. Gianina.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno