Pereţi… cu şcoala vieţii

Mai pe scurt, dacă nu ai studii…ai şcoala vieţii. Această şcoală, formată din ingrediente impudice cel mai adesea, se manifestă în multe feluri şi o începi… devreme. Mai întâi o începi cu mici furturi de …rutină.

Furturile de rutină şi vocabularul obscen, argotic…se învaţă în clasa întâi. După vacanţa mare a clasei întâi… timp în care înveţi să te îndrăgosteşti programatic, în clasa a doua înveţi cum să nu fi tras la răspundere pentru viol. Deşi îţi place această atitudine „luptătoare” de siluitor de fete tinere, pe care le violezi şi apoi le ameninţi că le tai gâtul când se întorc de la şcoală…perseverezi în a nu fi prins niciodată cu mâţa în sac.

În al treilea an de studii la şcoala vieţii înveţi cum să spargi bancomate, ce se vinde mai bine pe piaţa neagră…şi te pregăteşti pentru a deveni…peşte. În anul terminal, în anul patru [ că doar patru clase are şcoala vieţii] înveţi cum să trăieşti bine într-o ţară străină…şi cum să te întorci apoi, în România, să deschizi o afacere „curată” şi să le treci cu ferrariul pe la nas, celor care au făcut doar… studii.

Mai există şi liceul vieţii, facultatea vieţii…în cele din urmă academia vieţii, dar pentru a ajunge la asemenea studii, la cele din urmă, trebuie să fii baştan, demnitar, parlamentar, şef de stat etc. Deci nu e pentru toată lumea. Acolo e ultraselect…

Însă, în primele două săptămâni ale şcolii vieţii, în primul an de studii, înveţi să pictezi gardurile pe care alţii le repictează în alb. Vă dăm câteva mostre de dexteritate…în văzul lumii.

După cum se observă e muncă gratuită în folosul comunităţii…artistice din Bucureşti.

Pr. Dorin.