E multă linişte… Când e multă linişte şi latră doar câte un câine în spatele blocului, îmi amintesc de alte zile şi alte ceasuri când a fost linişte. Lătratul câinilor mi-a devenit prieten, chiar dacă, câinii înşişi nu au această intenţie: de a se împrieteni cu mine. Şi aceasta, pentru că îmi amintesc de vremea când mă impresiona liniştea mormântală a străzilor, pe care o punea în evidenţă lătratul unui câine.

Liniştea străzilor – nu îmi dădeam seama altădată – arată că oamenii sunt liniştiţi.

Liniştea satelor româneşti te face să te simţi, mai ales în serile de iarnă, că tot cerul stă în aer deasupra capului tău, că peste case apasă cupola cerească şi că povara ei grea-dulce… îţi intră în suflet.

De aceea, când latră un câine în spatele blocului, îmi aduc aminte de linişte.

Psa. Gianina.

Did you like this? Share it: