Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Cum de ajungi ortodox… extremist şi nu îţi place să fii ortodox… înduhovnicit?

Întrebarea e cât se poate de dureroasă în clipa de faţă. Trăiesc un sentiment de stupefacţie amestecată cu groază, şi asta pentru sănătatea interioară a acestor oameni, când aud că există ortodocşi români…care vor schismă pe motive de evlavie, pentru că se cred urmaşi ai…Sfinţilor. Ce fel de percepţie aiuritoare pot avea aceşti oameni vizavi de Sfinţii lui Dumnezeu, dacă vor să facă mai degrabă o altă sectă, ca cea stilistă…în România, decât să îşi vadă de propria lor mântuire?

Am în faţa ochilor o serie de articole ale ultimelor zile de pe bloguri, tot felul de convorbiri, emailuri şi zvonuri, care mai de care mai tenebroase…despre creştini ortodocşi români care nu pot accepta, la nivel înalt, dialogul cu alte culte, însă nu îi deranjează deloc faptul că ei înşişi, într-o mare pondere, au un mod de viaţă occidental şi o mentalitate seculară… dar vorbesc despre ierarhia Bisericii ca despre un partid, ca despre o adunătură de bandiţi care ne vor răul sau despre un grup terorist. O psihoză mai mare ca cea cu care intru în contact în aceste zile nu cred să mai fi avut de-a face altă dată, deşi, grupul care a intrat peste PFP Teoctist în palatul patriarhal, după revoluţia din decembrie… ca să îl strângă de gât… era mânat de o stare de spirit şi de o mentalitate asemănătoare acestei mişcări de gherilă, care, după zicerile lor, îşi strânge rândurile şi…sunt …nespus de mulţi.

Avem de-a face cu o revividă mişcare fals-contestatoare, cu un fanatism religios obscurantist sau cu o mişcare de manipulare bine concertată şi nucleul mişcării e plătit copios de cine trebuie? Pentru că nu sunt deloc întâmplătoare afirmaţiile, ameninţările, luările de poziţie anti-sinodale, care sunt fundamentate de ochii lumii pe cuvintele unor Sfinţi Părinţi ai românilor, adormiţi sau în viaţă şi, pe dorinţa de păstrare nealterată a credinţei.

Dacă e să luăm de bune luările de poziţie vehiculate online sau la nivelul parohiilor, în mod tacit, cu sau fără ştirea preoţilor…rezultatul e cutremurător. Unii dintre extremiştii care se declară făţiş împotriva sinodului ecumenist şi corupt vorbesc despre faptul că au girul celor mai reprezentativi Părinţi monahi ai momentului sau chiar al unor ierarhi. Mai trebuie să ne întrebăm ce consecinţe ar avea o asemenea dramatică realitate?! Însă, agitaţia interioară a acestor militanţi pentru schismă…diferă ameţitor de mult de viaţa şi lucrarea celor pe care ei îi numesc giranţii lor.

Nu mi-l închipui pe părintele Cleopa, pe părintele Sofian, pe părintele Dumitru Stăniloae, pe părintele Teofil cel orb sau pe părintele Arsenie de la Techirghiol militând pentru schismă în Biserica Ortodoxă Română şi pentru neascultare faţă de ierarhia de drept divin a momentului. Dacă alţii se gândesc, pot să gândească la faptul, că o astfel de facţiune ortodoxă, desprinzându-se, cum zic ei, de Biserica Ortodoxă Română va fi acceptată de către celelalte Biserici ortodoxe surori…înseamnă că trăiesc în lumi paralele.

Părerea noastră e că aceşti oameni vor să decredibilizeze deopotrivă şi sinodul Bisericii şi pe părinţii mari ai momentului şi să transforme totul într-un bâlci, unde fiecare crede că e posesorul adevărului…dar nimeni nu vrea pace între noi şi nici adevăr existenţial, adevăr în fiinţa noastră, adică sfinţenie la nivelul fiecăruia şi nu doar laude cu iubirea pentru Sfinţi.

Lipsa de logică a celor care susţin această poziţie e lamentabilă. De aceea ni se pare că e mai mult obscurantism în această afacere decât o mişcare a unor intelectuali rasaţi sau a unor oameni duhovniceşti de calibru, care indică nişte probleme absolut inadmisbile din punct de vedere ortodox. Îi pun pe teologi ca Fericitul Dumitru Stăniloae sau Sfântul Iustin Popovici drept emblemă de oameni non-ecumenişti [pentru că pentru aceştia ecumeniştii nu sunt numai cei care relativizează credinţa ortodoxă ci pur şi simplu toţi teologii care au contacte dialogice cu alţii] când cei doi au citit şi au avut contacte viguroase cu teologi de alte confesiuni, fără ca prin asta, să trăiască o diluare a credinţei lor, ci dimpotrivă şi-au găsit o putere şi mai mare în a-şi apăra frumuseţea şi sfinţenia credinţei ortodoxe.

Asta una la mână. În al doilea rând este lăudată persoana PFP Teoctist, ca om care nu a fost ecumenist dar e denigrată persoana PFP Daniel, ca unul care nu numai că este ecumenist…dar acţiunile sale nu mai pot fi acceptate de către ei. Însă care sunt acţiunile „insuportabile” pentru aceştia? Toată situaţia, dacă te pătrunzi de ea, dacă te doare pentru ei…e dramatică la culme şi astăzi am fost pur şi simplu paralizat de durere când am pus toate astea pe o masă şi le-am privit. Însă, dacă o priveşti din afară…e o situaţie ironică la culme, pentru că cei care îşi dau adeziunea unui astfel de gând nu au nimic de-a face cu o duhovnicie profundă…ci cu o stare de frivolitate preeminentă.

Între dramatic şi comic…dramaticul primează. Dacă în loc de zile de post şi de rugăciune…avem timp să ne gândim la schisme…eu nu cred că oamenii aceştia sunt creştini ortodocşi serioşi şi nici oameni atenţi la detalii. Mai mult nu ştiu dacă mai pot să zic ceva. Subiectul îmi produce o aşa indispoziţie încât nici nu ştiu dacă am fost atât de coerent, pe cât mi-aş fi dorit, în ceea ce am avut de spus.

Pr. Dorin Picioruş

Did you like this? Share it:

Previous

Noutăţile a două vaci electronice

Next

Cum e să vezi roşu în faţa ochilor sau despre post

2 Comments

  1. Un curent destul de periculos, care cuprinde din ce in ce mai mult pe multi dintre crestinii ortodocsi. Traim intr-o Romanie in care toti cer, toti au revendicari, dar nimeni nu este constient de responsabilitatea pe care o are la nivelul lui, la treapta lui.
    Denigrarea ierarhiei Bisericii ortodoxe romane face parte din acelasi curent pervers care a cuprins pe confratii nostri.

  2. ortodoxie curata

    Imi pare rau ca trebuie s-o spun , dar articolul este oarecum incomplet pentru ca nu trateaza problema sub toate aspectele .
    De exemplu, Pr. Arsenie Papacioc , desi nu accepta schisma , spune ca ecumenismul este de la diavol. Asta spune in lucrarea sa „Singur Ortodoxia” disponibila si pe internet.

    Majoritatea ortodocsilor care nu se limiteaza doar la prezenta in bisercia ci isi iau in serios credinta si studiaza canoanele , teologia , scrierile Sfintilor Parinti , sunt impotriva ecumenismului. Prin ecumenism se incalca canoane care interzic rugaciunile in comun cu eterodocsii sub pedeapsa caterisirii , deci nu e vorba numai de dialog asa cum se spune in articol.
    Daca dintre toti acestia unii mai putin inzestrati cu darul dreptei socoteli s-au radicalizat pana acolo incat cer schisma , cine e de vina ? Episcopii care practica ecumenismul pana la incalcarea canoanelor sau unii credinciosi mai putin inzestrati cu dreapta socoteala care s-au radicalizat prea tare?

    Dar nu e vorba numai de incalcarea canoanelor care interzic rugaciunea cu ereticii , ceea ce ar fi doar un pacat personal. Aici e vorba chiar de erezii ecleziologice cum ar fi „teoria ramurilor” care a dus pana la recunoasterea Bisericii Catolice ca „biserica sora” prin acordul de la Balamad . Exista in Sf. Scriptura sau la Sfintii Parinti vreun temei teologic pe care s-ar sprijini recunoasterea a „doua biserici surori” ?
    Daca se practica astfel de lucruri de ce sa ne mai miram ca unii ortodocsi mai slabi s-au radicalizat prea tare ? Cine e de vina pentru acest lucru ?

    P.S.
    Daca este amintit Pr. Cleopa in acest articol atunci sa spunem ca Pr. Cleopa a scris unele recomadari despre imbracamintea femeilor dintre care una era ca fusta trebuie sa fie suficient de lunga incat sa nu se vada genunchii. Vad pe forum poza unei tinere „Lacrima…o tanara fermecatoare” care e imbracata foarte senzual , incompatibila cu imbracamintea unei ortodoxe si incompatibila cu acest blog ortodox .

    Fusta mini , decolteul adanc , sunt potrivite mai degraba pentru distractii , discoteca , petreceri , etc. decat pentru biserica .
    Imbracata asa n-ar fi acceptata sa viziteze o manastire ortodoxa , decat poate din iconomie sau dandu-i-se un halat, cum se obisnuieste uneori.
    ……………….

    R:Poate că trebuia să vă semnaţi: „orgoliu ortodox”, în loc de „ortodoxie curată”. Asta în primul rând. Înţelegem: sunteţi alt anonim cu aere teologice, un fel de Sfântul Ioan Gură de Aur căruia îi e ruşine să îşi dea numele, dar consideră că Sfântul Sinod îl sminteşte.

    În al doilea rând, Biserica Ortodoxă Română e membră a Consiliului Mondial al Bisericilor şi integrată în mişcarea ecumenică din anii 60 ai secolului trecut. Dacă nu aveţi peste 70 de ani…şi dv. sunteţi „ecumenist”, pentru că Biserica Ortodoxă Română este integrată în discuţiile cu celelalte BIserici.

    În al treilea rând: dacă aveţi soţie sau copii, să le daţi lecţiile de îmbrăcăminte pe care ni le-aţi dat nouă.

    În al patrulea rând…nu ne mai citiţi!

    Vă va face mult bine.

    Pr. Dorin.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén