DSCF1936 -

Motto: „Cărţile nu se bat între ele, ci stau toate pe acelaşi raft, oricare ar fi ele. Numai tu trebuie să ştii să alegi, fără teamă, din tot ce citeşti şi ce vezi”.

± Michael Cameron, Transfiguration Christology and the Roots of Figurative Exegesis in St. Augustine, in Studia Patristica, vol. XXXIII, ed. by Elizabeth A. Livingstone, Ed. Peeters Publishers, Louvain, 1997, p. 40-47./ Augustin „citeşte prefacerea/schimbarea pe care o are în vedere Filip. 3, 21, [ca pe o realitate] eclesialo-hristocentrică şi nu ca pe una eshatologică, referindu-se în primul rând la efortul de a ne umple de puterea lui Hristos din trecut şi la Biserică la timpul prezent, mai degrabă decât la umanitatea credincioasă a viitorului. Pentru Augustin schimbarea nu este un eveniment izolat de lucrarea pământească a lui Iisus sau de Judecată ca un eveniment eshatologic. Pentru că rolul lui Hristos de Mântuitor, asumat de Domnul nostru prin întrupare, continuă să desăvârşească” pe oameni, p. 43.

Autorul insistă asupra faptului că mântuirea este o lucrare a lui Hristos ca Mântuitor şi pentru noi cei de azi, pentru că El lucrează în noi mântuirea ca Mântuitor al nostru. Mântuirea aşadar, nu vine din trecut, pentru că Hristos, Mântuitorul nostru, Care a murit pentru noi, ne mântuieşte şi astăzi la fel, ca pe toţi ai Lui, pentru că El lucrează în noi, cu ajutorul nostru, mântuirea. O realitate teologică foarte importantă, care trebuie susţinută foarte concis în lucrările noastre, pentru că nu istoricizează relaţia noastră cu Hristos, ci Hristos e mântuirea noastră prezentă, e privit într-un prezenteism dialogic, intim, în viaţa noastră./

± Oscar Cullmann, The Christology of the New Testament, Translated by Shirley C. Guthrie and Cahrlkes A. M. Hall, Ed. The Westminster Press, Philadelphia, 1956. / P. 64-65: „Prepoziţia pentru sau în locul, care este fundamentul ideii de reprezentare, joacă un rol important în Is. 53; 43, 6 şi 49, 8, unde se pune pe seama Robului [Domnului] sarcina de a restabili legământul dintre Dumnezeu şi porul Său”. / Cullmann consideră că vocea din cer este de fapt o citare a pasajului din Isaia despre Robul Domnului, cf. p. 66. [ Adică a locurilor: Is. 42, 1; 53, 11; 59, 7 şi Ps. 2, 7, cf. p. 68] şi o mărturie a faptului că El suferă pentru alţii şi nu pentru Sine./

Conexiunea dintre Botez şi moartea lui Iisus apare la Sf. Ignatie, cf. Efes. 18, 2 : p. 68/

± Alexander Golitzin, Revisiting the „Sudden”: Epistle III in Corpus Dionysiacum, în format pdf., 10p., extras, p. 482-491, cf. sursa. / Părintele Alexander vrea o regândire în acest articol a particulei biblico-patristice „îndată”, care e o particulă esenţială în descrierile epifanice, extatice, dar numai ca semnalare a extazului şi nu ca înlocuire a lui./ „Moise intră …la tronul slavei divine, în lumina slavei”, p. 1//482.

Cf. n. 3, p. 1 //482 parusia este echivalentul şhekinei, a slavei divine. / Particula „îndată” e problematizată în p. 6/487, cf. F. Ap. 9, 3; 22, 6; Lc. 2, 13; Mc. 13, 36; Lc. 24, 31; Maleahi 3, 1. / Îndată [ cu sensul de deodată, imediat, fără veste n.n.] apare lumina lui Hristos şi la Sf. Antonie cel Mare, cf. Vita Antonii 10, în PG 26, col. 860A, apud n. 29, p. 7//488.

Un subiect fascinant şi foarte productiv teologic.

± Joannes Chrysostomus, In Isaiam, Vidi dominum [homiliae 1-6], cf. Jean Chrysostome, Homillies sur Ozias, Ed. Du Cerf, Paris, 1981, p. 42-228, ed. J. Dumortièr, en SC 277. / În TLG 498.1.1.1.-498.6.4.7.9. / „De ce se spune că acesta era înălţat şi că este şi măreţ? [Is. 6, 1] Nimic altceva nu se arată prin faptul că e înălţat decât că e semn a toată lucrarea şi puterea şi tăria celor de sus”, cf. 21.054. în TLG./

± Venerabilis Bedae, Epistola ad Eumdem Accam, De templo Solomonis, in PL 91, col. 735D-808A./ Cf. col. 737C : Casa Domnului este construită de Solomon ca un chip al „Sfintei Biserici universale” [sanctae universalis Ecclesiae]. / Col. 740B, în PL 91, Sf. Beda spune că Sfântul Dionisie Areopagitul a trăit în vremea Apostolilor: „Qualis ipsis apostolorum temporibus Dionysius Areopagita”… Adică nu e pseudo. / În PL 91, col. 781C: „Cu adevărat [este] că Noul Testament nu ne-a predicat nouă altceva decât ceea ce Moise a predicat mai înainte şi [la fel] şi Prorocii. Acolo unde litera Vechiului Testament ascundea pe Domnul, [acolo] era nădejdea harului Celui Nou”, a Legământului celui nou. /

Cf. Pl 91, col. 787C: din Sem au ieşit cei din Asia, din Ham cei din Africa şi din Iafet locuitorii din Europa./ PL 91, 803C: „Abel e coroana/cununa Mucenicilor, Enoh a fost ridicat de Domnul la cer, Noe se mântuieşte într-un mod minunat de potop, Lot e ospitalier, Avraam este Părintele ascultării, Iosif se arată plin de curăţie şi de nevinovăţie”. /

Cf. PL. 93, col. 445C, Sf. Beda identifică norul care umple templul lui Solomon la sfinţire [III Regi 8, 10 cu slava lui Dumnezeu, aducând garanţie a acestui fapt pe Lc. 2, 14. / Venerabilis Bedae, Quaestiones super libros Regum, in PL 93, col. 429D-456A./

± Despre Cabală, siteul de aici./Pierre Struve, Dieu est lumière, en Contacts, nr. 65 [1961]], trim. I/ Pr. Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos – lumina lumii şi îndumnezeitorul omului, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1193./ Pavel Florenski, Iconostasul, trad. de Boris Buzilă, Bucureşti, 1994./ Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Popescu, Logosul divin şi unitatea într-o lume secularizată, în Glasul Bisericii, LIX [2003], nr. 9-12./

Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, Relaţiile treimice şi viaţa Bisericii, în Ortodoxia XVI [1964], nr. 4./ Paul Evdokimov, Cunoaşterea lui Dumnezeu, trad. din lb fr. şi prefaţă de Pr. Vasile Răducă, Bucureşti, 1995. /

Pr. Dorin.

Did you like this? Share it: