Pachetul de atenţie; ediţia de noapte [28 noiembrie 2007]

COMUNICAT DE PRESĂ
Şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (27-28 noiembrie 2007)
Punerea pietrei de temelie a noii Catedrale patriarhale (29 noiembrie 2007)

În zilele de 27-28 noiembrie 2007, de la ora 9.00, la Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel, are loc şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În cadrul acestei şedinţei de lucru, membrii Sfântului Sinod vor analiza, în vederea definitivării şi aprobării, a doua parte a proiectului noului Statut pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. Acesta urmează a fi trimis Guvernului României spre recunoaştere, potrivit noii Legi a Cultelor.

* *
*

Joi, 29 noiembrie 2007, de la ora 10.00, Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel va oficia slujba de punere a pietrei de temelie şi a sfinţirii locului destinat construirii noii Catedrale patriarhale pe terenul situat în Calea 13 Septembrie, între Ministerul Apărării Naţionale şi Parlamentul României.
La eveniment vor participa membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, personalităţi ale vieţii publice româneşti, preoţi şi credincioşi din capitală şi din localităţile apropiate.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

***********

Siteul colegului Bogdan G. Bucur, căruia îi mulţumim pentru dialogul de astăzi, un dialog onest, de care ne bucurăm şi îl anunţăm că suntem întru totul de acord cu ultima sa poziţie la noi pe blog. Oricând veţi dori, domnule coleg, noi vă suntem aproape, ştiind să trecem dincolo de diferendele de opinie!

*************

Ana Abronov e cu noi pe wordpress. Îi spunem bun venit…şi oficial!

Ana’s blog_1196277041796 -

***********

Despre noi…telefoane. E vorba de un telefon de ultimă generaţie…/ Despre preşedintele Nicolae Ceauşescu ca…critic literar./ Siteul unei doamne [sperăm să nu greşim]…care ne-a malediciat în această seară! Vă mulţumim frumos, doamnă! Dacă dv. o să ne mai citiţi sau nu…noi, cu siguranţă! Vă dorim toate cele bune…şi vă anunţăm că suntem reali!/

Din siteul doamnei, care, cu siguranţă…că ne va deveni prietenă!

***********

Noi tactici în mişcarea pro-vita. Opinii./ Despre pace şi…”pace” între Israel şi Palestina./

Pr. Dorin

Recomandare specială: vă invităm spre un loc unde mă puteţi înjura academic online!

Orthoblog - Ce părere aveţi despre scriitorul Danion Vasile-_1196275087125 -

Aici aveţi articolul în format word, cu înjurături… pentru acasă!

Motto:

„Noi ştim să păstrăm ce e cu adevărat…preţios!”

Un credincios ortodox anonim, ne-a făcut bucuria să ne preia articolul dedicat colegului Danion Vasile, pentru ca oameni echilibraţi, modeşti, cu o bună părere despre ei înşişi…să îşi dea cu părerea despre noi.

Vă invităm să citiţi sfaturile pe care ni le dau, cu un patos ponderat…dânşii fiind „tradiţionaliştii ortodocşi români”, cei care înjură „frumos” pe patriarhul României, pe oricare ierarh care le iese în cale… şi, cu o bucurie nedisimulată vă anunţăm, că şi pe noi.

Înaintea mesei de seară, cuvintele dumnealor ne-au mers la inimă. Ce putea fi mai frumos decât sfaturile dumnealor pertinente, judicioase, smerite, calde, şi, mai ales, păcatele dumnealor făcute cu râvnă dintre cea mai autentică?!

Citiţi cu atenţie, şi, la o adică, înjuraţi-mă cu …conştiinţă!

Vă ducem chiar noi la locul unde…se „binecuvintează” ortodox!

AICI

Avem o singură întrebare: colegul Danion are vreun amestec cu partizanii dezlănţuiţi ai dumnealui sau…e doar o expresie a dialogului fundamentalist care a început să se înfiripe la noi în ţară? Nu dorim un răspuns… imediat. Ştiu că dv. daţi răspunsurile pe la spate, peste 10 sau 20 de ani…şi nu on line, în văzul lumii.

Dacă doriţi să ştiţi diferenţa dintre poziţie personală…şi insultă grosolană…vă scriem un articol sau vă punem o …poză!

Deci nu pierdeţi ocazia! E ocazie unicat!!! Vă rog să nu…lipsiţi!!!!

Pr. Dorin Picioruş.

Florile sunt un anotimp…sau o amintire de-o viaţă. Depinde cine le receptează.

DSCF0242 -

/***/P. Miguel, La conscience de la grace selon Siméon le nouveau Théologien, en Irénikon 3/1969, Chevetogne, Belgique, p. 314-342. / „Les messaliens enseignement que l’Esprit-Saint manifeste sa propre présence d’une manière sensible et visible” [aivsqhtw/j kai. o`ratwj], cf. n. 1, p. 316. / „Plus souvent encore Syméon emploie le trinome: pei/ra, qewri,a, gnw/sij [ experienţă, vedere, cunoaştere]”, p. 318./ „La péche est seul responsable, d’après Symeon, du manque d’experience spiritualle: l’habitation de l’Esprit-Saint en nous ne put pas ne pas etre consciente”, p. 325. [Păcatul este singurul responsabil, după Simeon, pt lipsa experienţei duhovniceşti: locuirea Sfântului Duh în noi nu poate să nu fie conştientă”]./

Pentru mesalieni, Botezul nu dezrădăcina păcatul, cf. I. Hausherr, „L’erreur fondamentale et la logique du Messalianisme”, en OCP I [1935], p. 336./

/***/[Father] John Breck, Chiasmus as a key to biblical interpretation, St. Vladimir’s Theological Quarterly, vol. 42 [1999], nr. 3-4, p. 249-267./ Chiasm = reluare a unor idei, în propoziţii de sine stătătoare; continuarea unor idei în forme fixe, regulate, de exprimare./ „Orice text scris este dinamic”, p. 249./ „The text conveys meaning insofar as this process dialectic between autor şi cititor şi acesta este succesul”, p. 249. / trebuie „spiritual sense unfolds only on the basis of the literal sense”, p. 252./

Părintele John propune pe exegeţi ca Robert Lowth, John Gerhard, Charles H. Talbert, Peter F. Ellis pentru subiectul nostru, p. 252./ „Chiasmus is a rhetorical form developed on the basis of parallelism” „, p. 254. Paralelismul este, în esenţă, concentric, p. 254./ „The real meaning sau mesajul esenţial al textului is to be found rather at its center”., p. 255./

„Termenul chiasm este luat de la litera grecească chi, care este folosită de literele romane cu X”, p. 257./ „Chiasmul, atunci, conţine un element central, care reprezintă the focus of meaning of the passage in question”, p. 258./ „eternal life is a divine gift, presently accessible to those who believe in the Son of God and obey His commandment”, p. 264-265./

Sfinţii Evanghelişti descriu două dimensiuni complementare ale vieţii veşnice: that lived in the present age trough faith, and that lived in the age to come, following the „general resurrection”, p. 265. / „Paralelismul concentric reprezintă o structură adâncă [deep structure] a minţii umane”, p. 267.

Acest articol, ca şi altele, sunt o dezvoltare foarte generoasă a subiectului de către părintele John şi e fascinant să îl urmăreşti explicând acest aport la exegeza biblică, venit din sol protestant, dar gândit într-o valorificare pnevmatică specială./

/***/SC 156, Syméon le Nouveau Théologien, Hymnes 1-15, Introduction, texte critique et notes par Johannes Koder, traduction par Joseph Paramelle, s.j., tome I, Les Editions du Cerf, vol. 29, Paris, 1969, 301p. /

p. 150: „evlqe. o` monoj pro.j mo,non, o[ti mo,noj eivmi,, kaqa,per o`ra|/j

Vol. 3, Deisis, p. 50: Vino, Cel singur la cel singur, pentru că sunt singur, precum vezi!

trad. n.: „Vino, Singurule/Unicule către cel singur/unificat/însingurat, că singur/însingurat sunt, precum vezi!”

p. 151: „Viens, toi le Seul, au seul, puisque tu levois je suis seul”.

Vine Cel singur, Singurul, Însinguratul Dumnezeu, Cel peste toate şi mai presus de toate…la cel care s-a însingurat, monah sau mirean de toate, în inima lui, pentru a fi în dialog, în rugăciune cu Singurul Dumnezeu adevărat. Singurul cu cel singur. Unicul cu unicatul. Unicul cu fiecare persoană care este un unicat, o singularitate unică, o unicitate unică. Şi se creează legătura duhovnicească, singura şi unica reală, şi nu fantasmagorică, când Unicul vine la cel care s-a unificat, la cel care s-a adunat în sine, la rugăciune neîncetată.

Nr. 3, p. 157: „Dieu en effet est lumière et le soleil illumine nos yeux, comme Dieu éclaire nos esprits” , Sf. Grigorie de Nazianz, Oratio 28, 20, în PG 36, 39./

p. 168: kai. la,myeij o` avpro,sitoj h[lioj tou,twn me,son kai. pa,ntej evllamfqh,sontai kata. avnalogi,an th/j pi,stewj, th/j pra,xewj, evlpi,doj kai. avga,phj, kaqa,rewj kai. fwtismou/ tou/ evk tou/ pneummato,j sou,, qee,, mo,ne makro,qume kai. krita.tw/n a`pa,ntwn”.

Trad. n.: „şi vei străluci ca un Soare neapropiat în mijlocul lor şi toţi se vor lumina/ilumina după/pe măsura credinţei, a acţiunii/făptuirii/ a nevoinţei, a nădejdii şi a dragostei, a curăţirii/curăţiei şi luminării lor purcese/venite de la Duhul Tău, Dumnezeule, Singurul Îndelung-răbdător şi Judecătorul tuturor”.

Vei străluci în ei, Hristoase, Lumina cea neapropiată [ neapropiat: adj. scriptural ], întru Împărăţia Ta, dar şi acum, când Te arăţi lor, celor care Te iubesc pe tine ca Lumină neapropiată, în mod extatic, când îi scoţi din ei înşişi şi îi uneşti cu slava Ta. Hristos şi Duhul în venirea la cei credincioşi. Deopotrivă Multmilostivul dar şi Judecătorul tuturor.

Judecătorul, Criticosul, Despărţitorul Drepţilor de păcătoşi. A critica înseamnă a emite judecăţi de valoare. Critica/judecata desparte bunul de rău, grâul de neghină…adevărul de falsitate. Judecata Domnului înseamnă despărţirea între cei care se erijează în a fi şi cei care conţin prezenţa Lui, sunt potire ale Stăpânului. De aceea inima e patul Stăpânului, e altar al rugăciunii, e candela unde vine focul ceresc, e potirul unde curge roua cea dumnezeiască…

p. 70: „’Allouvci. pa,ntaj, ou[j o`ra|/j, kai. ginw,skeij, Qee, mou, avlla. tou.j avgapw/nta,j se mo,nouj filw/n ginw,skeij kai. kat evxai,reton auvtoi/j seauto.n evmfani,zeij

Trad. n.: „Dar nu pe toţi, nu [pe toţi câţi ] îi vezi, [Tu îi] şi cunoşti, Dumnezeul meu, ci doar pe cei care Te iubesc îi cunoşti ca prieten [I Cor. 8, 3 ] şi către ei cu precădere Te arăţi/ Te faci cunoscut/Te faci fanic/vizibil [In. 14, 21]”.

Numai pe cei care Te iubesc îi cunoşti din ei, din iubirea lor faţă de Tine. Tu ne vezi pe toţi, ne ştii pe toţi…Dar cei care Te cunoaştem pe Tine din noi sau Tu ne cunoşti pe noi fiind în noi, ne iubeşti ca un Prieten, ca un Filon, ca un Iubit şi mai ales nouă ni Te arăţi întru lumina Ta.

Delicateţea simeoniană este inexprimabilă! Cunoaşterea ca vedere în sine, înăuntrul nostru a lui Hristos Dumnezeu, ca vedere a Lui în lumina Sa, ne vorbeşte despre faptul că prietenia/sfinţenia este o intimitate care nu suferă alterabilitate, stricare, decât dacă noi, în noi înşine, facem mişăcri ale inimii răzvrătite, împotriva Lui.

De aceea, în scrierile mistice ale Părinţilor, apare la un moment dat un păcat numit: întăriturile mândriei în inima noastră. Am lăsat să se întărească mândria în noi, adică ne-am făcut groşi la inimă pentru simţirea harului Tău, a delicateţii Tale, Doamne! Când indelicateţea faţă de El se manifestă în afară…suntem singuri. Delicateţea faţă de El este delicateţe pentru orice om delicat. Atenţia faţă de El. Pironirea atenţiei inimii spre El.

Pr. Dorin.

Piatra de temelie a Catedralei mântuirii neamului va fi pusă mâine, 29 noiembrie 2007

PF Daniel a dublat costurile megaconstructiei, care sint evaluate acum la 400 de milioane de euro. Acestei sume i se adauga valoarea terenului, peste 300 de milioane de euro, si alte cheltuieli.

Construirea Catedralei Mintuirii Neamului, a carei piatra de temelie va fi pusa joi [29 noiembrie 2007 n.n.] de Patriarhul Daniel, va costa de doua ori mai mult decit prevedea proiectul initial, adica circa 400 de milioane de euro, conform unei estimari a Patriarhiei. La aceasta se adauga cele 11 hectare de teren primite cu titlu gratuit de Patriarhie printr-o ordonanta de urgenta a Guvernului din 2005, teren a carui valoare de piata ajunge, potrivit analistilor imobiliari, la mai bine de 300 de milioane de euro.

Purtatorul de cuvint al BOR, parintele Constantin Stoica, sustine ca circa 200 de milioane de euro vor fi platiti doar pentru ridicarea „la rosu“ a lacasului de cult, ce se va intinde pe aproape doua hectare, adica constructia propriu-zisa, in timp ce tot atitia bani vor fi cheltuiti pentru „lucrarile de finisaj, pictura, impodobirea lacasului si instalarea retelei electrice si a incalzirii, activitati care ar putea dura inca trei ani“. Acesta a precizat ca in pridvorul Catedralei „vor fi pictate biserici si manastiri din toate provinciile tarii, pentru ca orice roman venit la Bucuresti, care viziteaza Catedrala, trebuie sa se regaseasca in noua constructie“.

Cele 400 de milioane de euro estimate pentru construirea viitoarei Catedrale depasesc, spre exemplu, cu mult cele 120 de milioane de euro prevazuti a fi platiti pentru reconstructia Stadionului National, arena ale carei tribune ar urma sa gazduiasca din 2010 circa 55.000 de spectatori.

In Catedrala Mintuirii vor putea intra aproximativ 5.000 de persoane, proiectul prefigurind si o piata pentru un numar mare de credinciosi. Ansamblul arhitectural va cuprinde Catedrala, asezamintele patriarhale si un parc public. Fatada principala va avea vedere spre cartierul 13 Septembrie, intrarea se va face dinspre Ministerul Apararii, constructia fiind vizibila si de pe Dealul Mitropoliei, se arata in proiectul Administratiei Patriarhale. Suprafata construibila este de sase hectare, restul terenului fiind folosit ca „spatiu de protectie“. Potrivit lui Stoica, lucrarile de ridicare a Catedralei ar putea incepe in primavara anului viitor, dupa ce proiectul va fi definitivat, iar Primaria Capitalei va rezolva si chestiunea celor aproape patru hectare de teren din cele 11, care sint revendicate de fostii proprietari.

Terenul trecut gratuit de Guvern in proprietatea BOR, prin Ordonanta de Urgenta nr. 19/2003, nu ar fi primul ajutor primit de Biserica Ortodoxa de la stat pentru inaltarea Catedralei. Recent, Executivul a alocat 10 milioane de euro pentru constructie, Primaria Generala a Municipiului Bucuresti platind la rindul sau Planul de Urbanism Zonal, aferent proiectului, in valoare si el de aproximativ 100.000 de euro. Mai mult, senatorii au adoptat la inceputul lunii septembrie un proiect de lege care obliga Guvernul sa achite jumatate din factura de plata a viitoarei Catedrale, initiativa aflindu-se in prezent pe masa deputatilor.

Catedrala cu sau fara licitatie

Pentru desemnarea firmei care va construi Catedrala Mintuirii Neamului va fi organizata, „in principiu, licitatie“, ne-a declarat purtatorul de cuvint al Patriarhiei, Constantin Stoica. Este cert ca de proiect ar fi interesat si patronul Stelei, Gigi Becali, prin firma sa Arcom. „I-am transmis Patriarhului ca voi ridica Catedrala la pretul de cost. Nu am nici un raspuns. Mi-a spus ca trebuie facuta licitatie, iar eu i-am spus ca o fac la jumatatea pretului care se ofera la licitatie“, ne-a declarat ieri Becali. (Dan Duca)

Gigi Becali a primit multumiri prin fax de la Patriarhul Daniel

Liderul PNG sustine ca PF Daniel i-a promis ca il va face „prim ctitor“ al Catedralei. Purtatorul de cuvint al Patriarhiei neaga. Becali a primit insa din partea Patriarhului un fax de multumire ce-l caracterizeaza drept unul dintre „primii ctitori ai acestei Catedrale a credintei si a demnitatii romanesti“.

Episodul celor doua milioane de dolari donati de Becali pentru Catedrala a nascut si un scandal in Dealul Patriarhiei. Patronul Stelei a sustinut ca pentru aceasta donatie Patriarhul Daniel i-a promis ca il va face prim ctitor al lacasului. Purtatorul de cuvint al Patriarhiei, Constantin Stoica, a negat vineri imediat aceasta declaratie, insa la numai citeva ore, Becali primea un fax semnat de PF Daniel care il nominaliza pe liderul PNG printre „primii ctitori ai acestei Catedrale a credintei si demnitatii romanesti“.

Ieri, Stoica ne-a explicat ca era si in practica Patriarhului Teoctist sa multumeasca personal, printr-o adresa, persoanelor care donau bani pentru viitorul lacas de cult. Pe final, parintele nu a evitat indirect sa trimita si o sageata in directia sefului PNG. „Majoritatea persoanelor nu doresc sa li se pomeneasca public numele pentru gestul de a fi donat bani pentru Catedrala“, a spus acesta. (Dan Duca)

Un proiect de 150 de ani

Viitoarea Catedrala va fi construita in cele din urma pe un teren situat pe Calea 13 Septembrie, aflat in spatele Parlamentului. Asta dupa ce de-a lungul timpului, proiectul a fost plimbat din Piata Unirii pe Bulevardul Unirii, apoi in Parcul Carol. Ideea ridicarii unei Catedrale a Neamului a fost pusa pentru prima data in 1887, imediat dupa cucerirea Independentei de stat a Romaniei. Ulterior, in 1929, Patriarhul Miron Cristea punea piatra de temelie a acesteia, in Piata Unirii, loc in care 70 de ani mai tirziu, in 1999, Patriarhul Teoctist sfintea si punea ca piatra de temelie o cruce. Dupa o perioada de stagnare, subiectul a fost redezgropat o data cu moartea lui Teoctist, PF Daniel anuntind in urma cu mai bine de o saptamina ca va pune joi o noua piatra de temelie.

De Dan Duca, cf. sursa.

Omul cu stea şi omul cu noroc

Sunt fiinţe cu destine diferite, opuse chiar, pentru Mihai Eminescu. Cine nu cunoaşte Luceafărul şi versurile lui celebre: Ei doar au stele cu noroc / Şi prigoniri de soarte / […] Trăind în cercul vostru strâmt / Norocul vă petrece, / Ci eu în lumea mea mă simt / Nemuritor şi rece. ?

Probabil că multă lume le cunoaşte sau şi le aminteşte. Studiile de literatură consacrate au sesizat diferenţa dintre omul cu stea şi omul cu noroc, din opera eminesciană, dar nu au stabilit prea limpede originea şi semnificaţiile acestor simboluri. Mai ales că exegeza noastră şi-a făcut obiceiul să nu se uite mai întâi în curtea tradiţiei proprii, ci să caute explicaţii, uneori antagonice, în mitologii / filosofii de peste nouă mări şi nouă ţări.

Semiotica stelară este prezentă ca un fir roşu în toată opera lui Eminescu. Ea reprezintă o problematică foarte vastă, despre care am putea scrie – numai despre ea – o teză de doctorat. Şi toată această simbolistică vastă şi complexă este de inspiraţie tradiţional-ortodoxă, românească şi bizantină.

Însă noi ne referim acum numai la un singur aspect, care l-a obsedat pe Eminescu de-a lungul întregii sale vieţi, şi anume: destinul omului care este trimis cu o misiune pe pământ, al omului care are o stea în cer, spre deosebire de masa amorfă de oameni care vieţuiesc „în zodia” norocului. Ideea este numai în parte romantică. Eminescu însuşi s-a simţit un ales, un geniu, un învăţător al poporului său, un trimis de Dumnezeu cu un anumit scop pe pământ. Acest scop a căutat toată viaţa să-l desluşească. El a încercat, pe de-o parte, să afle întemeiere pentru credinţa sa în teologia ortodoxă, iar pe de altă parte a fost el însuşi inventator de mitologii fanteziste, ca în poemul publicat postum, Povestea magului călător în stele.

Eminescu credea că este din specia oamenilor care au o stea a lor în cer, care au un rol de îndeplinit în această viaţă, născut fiind ca să-şi ridice poporul din ignoranţă şi letargie. La 16 ani dorea să-mi visez o soartă mândră de-al meu nume / Şi de steaua mea. [în poemul La Bucovina]. La cest ideal şi la această ipostază a tinereţii va face referire pe la 30 şi ceva de ani, în Oda sa, cu nostalgie: Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată; / Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, / Ochii mei nălţam visători la steaua / Singurătăţii. Unde steaua singurătăţii este cea a unicităţii, a singularităţii persoanei sale. Luceafărul este şi el un alter ego al poetului, o proiecţie mitică a idealului său. Spre sfârşitul vieţii, poemul Mai am un singur dor stă mărturie că încă mai credea în destinul său singular: Luceferi, ce răsar / Din umbră de cetini, / Fiindu-mi prieteni, / O să-mi zâmbească iar.

Asemenea, iubita sa trebuia să fie femeie între stele şi stea între femei [„Din valurile vremii…”], iar iubirea era, în viziunea sa, o lumină cerească, o stea care dăinuie şi nu se poate stinge uşor: La steaua.

Exemplele pot fi mult mai numeroase şi comentariul nostru poate deveni exhaustiv, însă credem că această trecere în revistă a unora dintre cele mai reprezentative poeme din opera eminesciană, pentru a sublinia fundamentalitatea acestei teme, este de ajuns deocamdată.

Pe de altă parte, norocul guvernează existenţa oamenilor care nu pun preţ pe sensul adânc al vieţii, care trăiesc la voia întâmplării, duşi de valurile vieţii. Ideea este regăsibilă în numeroase poeme. Tema norocului nestatornic este, din fericire pentru noi, abordată în poemul Viiaţa lumii, al lui Miron Costin, care ne limpezeşte sensul său în tradiţia românească, de unde l-a împrumutat şi Eminescu. Într-un al doilea epilog, teoretico-explicativ, al poemului, Miron Costin ne oferă chiar o definiţie a norocului: „Norocul nu iaste alta, numai lucrurile ce ni să prilejuiesc şi ni să întâmplă, ori bune, ori rele, zicem acestor întâmplări norocul. De ni se prilejuiesc lucruri bune şi pre voe, zicem: noroc bun; de ni-s împotrivă au peste voe şi cu scădere, zicem: norocul rău.”

Aşadar, a avea noroc, bun sau rău, înseamnă a merge şi a trăi după capriciul evenimentelor sau după cum dă Dumnezeu, cum zice românul, a nu te zbate pentru a ieşi la suprafaţa valurilor vieţii, a nu dori să trăieşti şi să mori pentru ceea ce crezi.

Acest sens îl regăsim şi la Eminescu. De aceea există două feluri de oameni pe lume, în opinia sa: unii care au stea, şi alţii care nu au doar noroc : Trăind în cercul vostru strâmt / Norocul vă petrece

Însă stelele în Biserica Ortodoxă sunt Sfinţii: „Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti. Alta este strălucirea soarelui [Hristos] şi alta strălucirea lunii [Maica Domnului] şi alta strălucirea stelelor [Sfinţii]. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire.” (I Cor. 15, 40-41). Adică fiecare Sfânt are slava sa, care se deosebeşte în strălucire de slava altui Sfânt, în Împărăţia lui Dumnezeu.

De aici, într-o concepţie personalizată poetic, a ajuns Eminescu la concluzia, oarecum populară, că omul cu stea este un om deosebit, cu un destin aparte în lume.

Psa. Gianina Picioruş