
/***/P. Miguel, La conscience de la grace selon Siméon le nouveau Théologien, en Irénikon 3/1969, Chevetogne, Belgique, p. 314-342. / „Les messaliens enseignement que l’Esprit-Saint manifeste sa propre présence d’une manière sensible et visible” [aivsqhtw/j kai. o`ratwj], cf. n. 1, p. 316. / „Plus souvent encore Syméon emploie le trinome: pei/ra, qewri,a, gnw/sij [ experienţă, vedere, cunoaştere]”, p. 318./ „La péche est seul responsable, d’après Symeon, du manque d’experience spiritualle: l’habitation de l’Esprit-Saint en nous ne put pas ne pas etre consciente”, p. 325. [Păcatul este singurul responsabil, după Simeon, pt lipsa experienţei duhovniceşti: locuirea Sfântului Duh în noi nu poate să nu fie conştientă”]./
Pentru mesalieni, Botezul nu dezrădăcina păcatul, cf. I. Hausherr, „L’erreur fondamentale et la logique du Messalianisme”, en OCP I [1935], p. 336./
/***/[Father] John Breck, Chiasmus as a key to biblical interpretation, St. Vladimir’s Theological Quarterly, vol. 42 [1999], nr. 3-4, p. 249-267./ Chiasm = reluare a unor idei, în propoziţii de sine stătătoare; continuarea unor idei în forme fixe, regulate, de exprimare./ „Orice text scris este dinamic”, p. 249./ „The text conveys meaning insofar as this process dialectic between autor şi cititor şi acesta este succesul”, p. 249. / trebuie „spiritual sense unfolds only on the basis of the literal sense”, p. 252./
Părintele John propune pe exegeţi ca Robert Lowth, John Gerhard, Charles H. Talbert, Peter F. Ellis pentru subiectul nostru, p. 252./ „Chiasmus is a rhetorical form developed on the basis of parallelism” „, p. 254. Paralelismul este, în esenţă, concentric, p. 254./ „The real meaning sau mesajul esenţial al textului is to be found rather at its center”., p. 255./
„Termenul chiasm este luat de la litera grecească chi, care este folosită de literele romane cu X”, p. 257./ „Chiasmul, atunci, conţine un element central, care reprezintă the focus of meaning of the passage in question”, p. 258./ „eternal life is a divine gift, presently accessible to those who believe in the Son of God and obey His commandment”, p. 264-265./
Sfinţii Evanghelişti descriu două dimensiuni complementare ale vieţii veşnice: that lived in the present age trough faith, and that lived in the age to come, following the „general resurrection”, p. 265. / „Paralelismul concentric reprezintă o structură adâncă [deep structure] a minţii umane”, p. 267.
Acest articol, ca şi altele, sunt o dezvoltare foarte generoasă a subiectului de către părintele John şi e fascinant să îl urmăreşti explicând acest aport la exegeza biblică, venit din sol protestant, dar gândit într-o valorificare pnevmatică specială./
/***/SC 156, Syméon le Nouveau Théologien, Hymnes 1-15, Introduction, texte critique et notes par Johannes Koder, traduction par Joseph Paramelle, s.j., tome I, Les Editions du Cerf, vol. 29, Paris, 1969, 301p. /
p. 150: „evlqe. o` monoj pro.j mo,non, o[ti mo,noj eivmi,, kaqa,per o`ra|/j„
Vol. 3, Deisis, p. 50: Vino, Cel singur la cel singur, pentru că sunt singur, precum vezi!
trad. n.: „Vino, Singurule/Unicule către cel singur/unificat/însingurat, că singur/însingurat sunt, precum vezi!”
p. 151: „Viens, toi le Seul, au seul, puisque tu levois je suis seul”.
Vine Cel singur, Singurul, Însinguratul Dumnezeu, Cel peste toate şi mai presus de toate…la cel care s-a însingurat, monah sau mirean de toate, în inima lui, pentru a fi în dialog, în rugăciune cu Singurul Dumnezeu adevărat. Singurul cu cel singur. Unicul cu unicatul. Unicul cu fiecare persoană care este un unicat, o singularitate unică, o unicitate unică. Şi se creează legătura duhovnicească, singura şi unica reală, şi nu fantasmagorică, când Unicul vine la cel care s-a unificat, la cel care s-a adunat în sine, la rugăciune neîncetată.
Nr. 3, p. 157: „Dieu en effet est lumière et le soleil illumine nos yeux, comme Dieu éclaire nos esprits” , Sf. Grigorie de Nazianz, Oratio 28, 20, în PG 36, 39./
p. 168: „kai. la,myeij o` avpro,sitoj h[lioj tou,twn me,son kai. pa,ntej evllamfqh,sontai kata. avnalogi,an th/j pi,stewj, th/j pra,xewj, evlpi,doj kai. avga,phj, kaqa,rewj kai. fwtismou/ tou/ evk tou/ pneummato,j sou,, qee,, mo,ne makro,qume kai. krita.tw/n a`pa,ntwn”.
Trad. n.: „şi vei străluci ca un Soare neapropiat în mijlocul lor şi toţi se vor lumina/ilumina după/pe măsura credinţei, a acţiunii/făptuirii/ a nevoinţei, a nădejdii şi a dragostei, a curăţirii/curăţiei şi luminării lor purcese/venite de la Duhul Tău, Dumnezeule, Singurul Îndelung-răbdător şi Judecătorul tuturor”.
Vei străluci în ei, Hristoase, Lumina cea neapropiată [ neapropiat: adj. scriptural ], întru Împărăţia Ta, dar şi acum, când Te arăţi lor, celor care Te iubesc pe tine ca Lumină neapropiată, în mod extatic, când îi scoţi din ei înşişi şi îi uneşti cu slava Ta. Hristos şi Duhul în venirea la cei credincioşi. Deopotrivă Multmilostivul dar şi Judecătorul tuturor.
Judecătorul, Criticosul, Despărţitorul Drepţilor de păcătoşi. A critica înseamnă a emite judecăţi de valoare. Critica/judecata desparte bunul de rău, grâul de neghină…adevărul de falsitate. Judecata Domnului înseamnă despărţirea între cei care se erijează în a fi şi cei care conţin prezenţa Lui, sunt potire ale Stăpânului. De aceea inima e patul Stăpânului, e altar al rugăciunii, e candela unde vine focul ceresc, e potirul unde curge roua cea dumnezeiască…
p. 70: „’All’ ouvci. pa,ntaj, ou[j o`ra|/j, kai. ginw,skeij, Qee, mou, avlla. tou.j avgapw/nta,j se mo,nouj filw/n ginw,skeij kai. kat’ evxai,reton auvtoi/j seauto.n evmfani,zeij”
Trad. n.: „Dar nu pe toţi, nu [pe toţi câţi ] îi vezi, [Tu îi] şi cunoşti, Dumnezeul meu, ci doar pe cei care Te iubesc îi cunoşti ca prieten [I Cor. 8, 3 ] şi către ei cu precădere Te arăţi/ Te faci cunoscut/Te faci fanic/vizibil [In. 14, 21]”.
Numai pe cei care Te iubesc îi cunoşti din ei, din iubirea lor faţă de Tine. Tu ne vezi pe toţi, ne ştii pe toţi…Dar cei care Te cunoaştem pe Tine din noi sau Tu ne cunoşti pe noi fiind în noi, ne iubeşti ca un Prieten, ca un Filon, ca un Iubit şi mai ales nouă ni Te arăţi întru lumina Ta.
Delicateţea simeoniană este inexprimabilă! Cunoaşterea ca vedere în sine, înăuntrul nostru a lui Hristos Dumnezeu, ca vedere a Lui în lumina Sa, ne vorbeşte despre faptul că prietenia/sfinţenia este o intimitate care nu suferă alterabilitate, stricare, decât dacă noi, în noi înşine, facem mişăcri ale inimii răzvrătite, împotriva Lui.
De aceea, în scrierile mistice ale Părinţilor, apare la un moment dat un păcat numit: întăriturile mândriei în inima noastră. Am lăsat să se întărească mândria în noi, adică ne-am făcut groşi la inimă pentru simţirea harului Tău, a delicateţii Tale, Doamne! Când indelicateţea faţă de El se manifestă în afară…suntem singuri. Delicateţea faţă de El este delicateţe pentru orice om delicat. Atenţia faţă de El. Pironirea atenţiei inimii spre El.
Pr. Dorin.