Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Adriana are opinii…însă duplicitatea vexează

Ni le-a trimis într-un email. A se vedea aici.

Blogul acesteia.

Adi

Autoarea emailului către noi.

Îi mulţumim pentru ele…dar nu suportăm duplicitatea! După ce ni l-a trimis, s-a dus şi s-a postat între denigratorii noştri din orthoblog. Dacă dorea să aibă o opinie coerentă putea să scrie un articol pe blogul dumneaei. Pe wordpress se pot scrie articole încăpătoare…şi vă putem număra şi noi greşelile sau puţinătatea articolelor, coerenţa sau incoerenţa lor, abilitatea sau inabilitatea de a scrie…şi, cel mai important dintre toate, tonusul, iradierea sufletească pe care o emanaţi.

Vă rugăm să o citiţi pe doamna autoare…ca să vedem câte lucruri vitale despre Ortodoxie va scrie în continuare!

Psa. Gianina.

Did you like this? Share it:

Previous

Ce mi-a urat…tractoristu’

Next

„Realitatea TV” prezentând evenimentul punerii temeliei viitoarei catedrale patriarhale

5 Comments

  1. Nu. Va rog sa nu va grabiti cu afirmatiile şi nu am nevoie de reclama dumneavoastră. Va rog insistent si staruitor să nu îmi acordaţi un spaţiu special în blogul dumneavoastră.

    Ca să respect adevărul, am văzut că nu se pot posta comentarii, cel putin nu de unde vă scriu, la articolul cu pricina. Apropo, emisiunea „Ţara pe care o meritam”, de astazi, de pe Antena 2, a avut un titlu foarte interesant:”Creştem generaţii de manelişti” , „Elevii români codaşi la citit, doctori în Guţă şi Vijelie”.

    În al doilea rând, am văzut că o parte din comentariile publicate acolo sunt de un înalt nivel academic şi ştiu foarte bine că ce am scris a fost simplist. Deci, ca să respect adevărul, prima dată am trimis comentariul meu, pe care încă nu mi l-am revizuit, în sensul de a îmi recunoaşte eventuale greşeli strecurate în el, pe site-ul Orthoblog.

    Eu cer decenţă în recunoaşterea greşelilor şi exercitarea profesiei, altfel nu sunt decât o mare păcătoasă care se pocăieşte, deşi nu prea îmi place termenul, în fine, care a vrut să se îndrepte şi , dacă vreţi, poza aceea exprimă şi starea în care am ajuns şi după o experienţă de cîţiva ani în măreaţa noastră Biserică Ortodoxă Română. Nici mie nu îmi place. Îmi pare rău că am mai lăsat-o acolo. Oameni buni, nu vă uitaţi la poză. :)O chestiune vitală.

    Aţi anticipat-o? „Ca înconjuraţi marea şi uscatul ca sa faceti un ucenic, si daca l-ati facut, îl faceti fiu al gheenei si îndoit decât voi.” S-ar putea să fi anticipat acest lucru părintele Teofil de la Sâmbăta. Lupta mare cred că este: cum câştigaţi păcătoşii pentru Rai. S-ar putea să mai revin cu completări.

    Cred că nu numai eu apreciez luarea în consideraţie a unei critici juste şi măsurile pentru îndreptarea ei. Dacă o să reuşim noi să fim în pace cu toată lumea, cred că ar fi un record.

    -Nu am ştiut şi nu cred că Orthoblog vă este într-totul „duşman” sau „concurent”.
    -Nu îmi încarc blogul cu aşa ceva:), nu ştiu dacă aţi prins ideea pentru care l-am făcut.
    -Mă răneşte tonul dumneavoastră. Nu ştiu dacă e vorba neapărat de rănirea chipului lui Hristos din om şi dacă asta vă pune măcar pe gânduri.

    -De ce nu vreţi să fiţi fără greşeală?
    -Suntem în post, poate acum toată lumea ar trebui să fie mai îndreptată către păcatele proprii.
    -Eu am destule şi se prea poate ca în „procesul” de pocăinţă să fii intervenit lucruri dăunătoare. Sper să trec şi peste acestea. Cred că era mai bine apreciaţi efortul de îndreptare, fără urmă de condescendenţă.

    -Ce bine că mai există un Sf.Ioan Scărarul sau un Cuv.Paisie Aghioritul
    Doamne, ajută!

    …………….
    Şi pe noi ne rănesc multe…mai a ales cei care se bagă în seamă cu bocancii…Remarcăm faptul, că răspunsurile pentru noi sunt mai mari decât propriile dv. postări de pe blog.

    Nu ştim ce am putea să vă urăm…Vă urăm ce vreţi dv. să vi se întâmple!

  2. Sunteti caustici.

    ………………

    R: Suntem caustici cu cei care nu sunt…acustici.

  3. Nu inteleg de ce nu va corectati si nu imi respectati dreptul la intimitate daca vreti.

    Minima moralia.

    Principala mea acuză la adresa dumneavoastra legata de articolul denigrator la adresa lui Danion Vasile si Mihail Neamtu a fost ca ati fost termenul „manelist” si un videoclip total nepotrivit. Poate are Danion Vasile hibele lui, dar manelist nu este.

    Dumneavoastră de ce nu ati putut sa va adresati direct lui?

    Mai aveti vreo acuza subtila asupra mea?

    Imi dovediti ca pentru acest caz, minor cum este el, nu aveti nici un pic de respect pentru adevar. Normal ar fi fost sa va corectati spusele.

    Revin cu un comentariu pe scurt:
    „Blogul nu are nici o legătură cu comentariul pregătit ca răspuns la articolul dumneavoastră pe care l-am trimis pe Orthoblog şi apoi pe e-mail la dumneavoastră, fără să mă gândesc la o ordine. Articolul de pe blogul dumneavoastră nu suporta comentarii. Ce am scris nu işi avea locul pe blogul personal. Şi nici tonusul meu nu are legătură cu comentariul.În primul rând am folosit-o pentru a nu fi acuzată de ascundere în spatele unei identităţi false, unui nickname din spatele căruia pot spune orice cu nesimţire. În rest, ce aţi făcut o consider o violare a spaţiului intim, faţă de care ca preot şi preoteasă puteaţi avea ceva mai multă fineţe. Dacă eu sunt acuzată de grosolănie, îmi pare rău, nu credeam să ajung la o aşa extremă. Deci, imaginea şi tonusul nu mă învinovăţesc şi nu au legătură cu comentariul. Vă mulţumesc. Vă doresc un week-end plăcut. Doamne, ajută. Cu drag, Adriana „

  4. Împărtăşesc aceeaşi părere de rău ca şi Alina (comentarii http://bastrix.wordpress.com/2007/09/23/de-la-marius-cruceru-la-lorin-fortuna-doi-monstrii-simpatici/ ) pentru rănirea băiatului pastorului Cruceru.

    ……………………….

    R: Stimată doamnă / d-ră, atunci vă rugăm să vă purtaţi cu multe perechi de mânuşi cu noi, nici să nu ne atingeţi, ca nu cumva să se rănească nepoţii şi strănepoţii noştri citind ceva rău despre noi de la dv. şi să fiţi în situaţia de a nu fi de acord cu dv. înşivă. Ar fi neplăcut.

    Psa. Gianina

  5. Nu cred că ar fi o nenorocire. Omul este supus greşelii. Încep să fiu mai atentă la cuvinte, sper că şi alţii…V-am spus-o fără patimă, ca şi constatare, sperând că veţi ţine seama de acest lucru şi dacă puteţi să faceţi ceva. Am avut inima deschisă. Doamne, ajută!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén