Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Cum ajungem să fim răi ?

Răutatea este o săturare de bine. Ea se instalează atunci când, cu conştiinţa mai mult sau mai puţin împăienjenită, alegem răul, deşi ne dăm seama că mai există şi o altă variantă. Noi simţim în noi înşine cum ni se strânge inima pungă şi cum nu mai încape în noi iertarea, înţelegerea, condescendenţa, compătimirea, iubirea sau prietenia faţă de aproapele, simţim că ceva se schimbă în rău, dar ni se pare că e o decizie bună, că e mai bine pentru noi aşa.

Nu ne dăm seama că închiderea în egoismul propriu, întemniţarea îndărătul a multe ziduri groase de auto-apărare, nu ne protejează de suferinţe. Dimpotrivă, ne aduc şi mai multă, cu mult mai multă prostie şi întunecare pe cap. Laolaltă cu o nefericire enormă, extremă, inexprimabilă, care nu mai este incidentală şi exterioară, ci curge din inima noastră, permanent, ca un râu neoprit.

Perdeaua egoismului şi a răutăţii e groasă pe minte şi pe inimă. Când dracii devin locatarii permanenţi ai sufletelor noastre, generozitatea, dragostea şi iertarea par o prostie, o afacere păguboasă. În lumea de astăzi e la putere replica dură, vulgară, jegoasă, cuvântul care să te satanizeze, destinat să te arunce în cea mai adâncă mocirlă. Însă cei care recurg la retorica trivialităţii tenebroase, nu înţeleg că prin apelul la ea îşi descoperă, ei singuri, provenienţa lor de la periferia gândirii şi a iubirii, ferentarismul placid al emoţiilor.

Şi mai mult decât replica scabroasă, e iubită şi recuzitată înjunghierea pe la spate, complotul, premeditarea îndelungă a răzbunării. Toate acestea, care ne răpesc anii vieţii şi fac din noi nişte oameni astupaţi în coşciugul răutăţii, fără ceruri noi care să se deschidă zilnic în faţa ochilor inimii. Prin care să intrăm ca prin nişte uşi în nădejdea pentru cele viitoare.

Singuri ne facem răi, ne ofilim sufleteşte. Nu ne trezim la vreme că plutim pe un râu al sentimentelor negative, că ne tăiem singuri bucuria şi speranţa vieţii, că ne furăm seninătatea şi farmecul fericirii. Păcat.

Psa. Gianina Picioruş

Did you like this? Share it:

Previous

Ortodocşii online s-au împotmolit acolo…unde se împotmoliseră şi baptiştii online

Next

Veşminte nupţiale

1 Comment

  1. Oamenii aleg raul din egoism, din dorinta de a fi mai presus decat ceilalti. Se pare ca cel mai vechi pacat ne urmareste continuu: mandria!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén