Ortodocşii online s-au împotmolit acolo…unde se împotmoliseră şi baptiştii online

Pe vară, pentru cei care ştiu toată tărăşenia [ dacă nu, pot să scrie: baptist la search-ul de pe blog], accentele noastre critice la adresa comunităţii baptiste online din România, adică a baptiştilor de pe net au iscat…reacţii adolescentine, grăbite, de la cei care se credeau evanghelizatorii României. Cu excepţia câtorva teologi baptişti, mai umblaţi printre oameni cu bun simţ…reacţiile dumnealor, cu preponderenţă ale tinerilor, ale neofiţilor, ale celor cu râvnă multă au avut…zero maleabilitate, zero gentileţe, zero fair play.

Articolul nostru critic la adresa colegului Danion, căruia, în esenţă, i-am spus că mai mult bun simţ şi mai multă muncă acrivică, teologică [că doar suntem încadraţi academic, pentru o teologie duhovniceasco-academică şi nu suntem lăcătuşi mecanici] în avanpremiera cărţilor sau a conferinţelor sale nu strică...s-a soldat cu reacţii identice, din partea admiratorilor săi, care se vor evanghelizatorii necredincioşilor şi ai păcătoşilor… adică zero smerenie, zero delicateţe, zero profunzime de spirit.

Salutăm cu această ocazie…prudenţa colegului Danion Vasile, a lui Laurenţiu Dumitru, a lui Dan Camen, Claudiu Târziu şi a altora, care se produc online…care nu au căzut în capcana răzbunării, a contestării prin spate, cum, spre neuimirea noastră a făcut-o Gigel Chiazna.

Şi acum: temă de reflecţie!

Baptiştii online, unii, se cred prigoniţi şi se aşteaptă la prigoane fizice…dar nu pot suporta trei reproşuri constructive, de bun simţ, venite din partea noastră. Ortodocşii online, care vor să dea dovada că sunt urmaşii Sfinţilor, că au delicateţea şi pătrunderea lor duhovnicească şi care, unii dintre ei, se aşteaptă şi ei la prigoane…nu pot să suporte reproşurile venite din partea unui preot, a unui slujitor al lor, spre folosul lor…dar cred că o să facă faţă eventualelor prigoane fizice împotriva lor.

Ce nu a plăcut din articolul nostru pentru Danion, că împotriva lui nu a fost?

Cum trebuia să te comporţi faţă de un punct de vedere personal…ca să arăţi că eşti un om delicat duhovniceşte?

Credem noi:

1. Toată lumea ar fi trebuit să se bucure că dorim…o mai bună şi duhovnicească prezentare a teologiei şi a vieţii ortodoxe în cărţi şi conferinţe publice.

2. Că trebuie să ne limităm la ceea ce ştim şi să nu ne mai propunem peste poate, pentru că deranjează. Dacă noi am smintit pe unii care ştiu şi gândesc puţin în domeniul cuviinţei teologice…şi noi am fost smintiţi de gradul de intoleranţă şi de lipsa de cuviinţă cu care am dat bot în bot.

3. Noi ne-am exprimat ca un doctorand către un alt doctorand, ca un prieten către un alt prieten, ca un om care scrie către altul care scrie…şi poziţia noastră e poziţia noastră, spusă galant, în văzul tuturor, asumată, şi la fel poate face oricine faţă de noi, pentru că aşa se face într-o lume ortodoxă şi civilizată în acelaşi timp.

4. Dreptul la opinie, care îmbracă accente critice, care pot ajuta pe cel căruia îi sunt adresate…nu face niciodată rău. O mustrare venită de la un prieten, ca şi cea de la un duşman sau ispitele dracilor…ne fac tot la fel de bine, dacă le acceptăm cu smerenie.

5. Iar dacă noi ne-am exprimat într-un anume fel, dar galant şi s-a reacţionat bădăran la afirmaţiile noastre, atunci enervarea şi bădărănia nu erau în cuvintele noastre, ci ele erau acolo, în cei care le-au exprimat prin gesturile şi acţiunile lor.

Întrebarea zilei:

De ce nu poţi suporta cuvinte, dacă eşti smerit şi profund…dar crezi că vei suporta prigoane pentru dreapta credinţă?

E o întrebare care ar trebui să ne cufunde, puţin mai mult, în…ruşinea feţei.

Pr. Drd.  Dorin Octavian Picioruş

Ps: Ne-am semnat din nou integral [cum a remarcat cineva ieri], pentru ca să arătăm că vorbim de la autoritatea nivelului nostru şi nu ne erijăm în conducătorul poporului, în Sfântul Sinod al României sau în vreun Sfânt al tuturor oamenilor.