Extazul Marelui Pavel

II Cor. 12, 1-5, cf. GNT, trad. noastră:

1.”Trebuie să mă laud, dar acest lucru nu mă ajută. Însă voi veni la vedenii şi la descoperiri ale Domnului.

2. Cunosc în om în Hristos, care cu 14 ani înainte – dacă în trup, nu ştiu, dacă în afară de trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie – acesta a fost răpit până la al 3-lea cer.

3. Şi îl ştiu pe acest om – dacă în trup, dacă în afară de trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie –

4. că a fost răpit în Paradis şi a auzit cuvinte de negrăit, pe care nu le poate omul rosti.

5. Pentru acesta mă voi lăuda, dar pentru mine însumi nu mă voi lăuda, decât numai în slăbiciunile mele”.

Pentru mine care am avut acele vedenii, pentru mine cel de atunci, când Domnul m-a învrednicit de ele, mă voi lăuda, pentru că laud harul lui Dumnezeu în ele, laud pe Cel care mi-a dat să le văd…dar, dacă e să mă laud pe mine, pe mine cel foarte repede păcătos, atunci mă laud numai în slăbiciunile mele, în ispitele şi bolile mele, atunci când simt că sunt ajutat de harul lui Dumnezeu, Care îmi dă să mă bucur întru El.

Mă laud, când Îl laud pe El care mi-a dat să văd vedenii preaînalte şi mă laud, când laud harul lui Dumnezeu care mă sprijină ca să nu greşesc, şi prin al Cărui har eu mă îndrept mereu din păcate.

Pr. Dorin.