Zmeii în tradiţia ortodoxă

zmeuldragonul.png picture by dorinfather

Se pare că sunt draci. Bănuiam mai de mult acest lucru, dar certitudinea ne-a oferit-o un pasaj din Cazania de la 1643, a Sfântului Varlaam, Mitropolitul Moldovei: Pentru aceea să cade ţie, o, oame [omule] , să ştii de unde vii şi unde te duci. Duci-te [te duci] din ce n-ai fost întru viaţa aceea ce-i pururea fiind, din întuneric în lumină, şi călătoreşti în această lume ca printr-un codru întunecat, plin de furi şi de tâlhari şi de fiare rele şi cumplite, plin de draci şi de diavoli şi de zmei zburători şi de alte duhuri rele. Unii leşuesc [omoară] trupul tău ca să-l înghită, alţii sufletul tău să-l mănânce; unii cu lăcomia avuţiei, alţii cu necurăţia curviei, alţii cu mândria lumii şi cu iubirea mărirei.

Opinia noastră este că poveştile şi basmele sunt nişte extensii fanteziste, laicizate, ale predicilor ortodoxe şi ale sinaxarelor audiate la Biserici, fabricate de către unii poporeni cu imaginaţie bogată. De aceea şi auzim adesea că ceea ce se spune la Biserică seamănă cu basmele. Pentru că basmele sunt un tip de folclor, creat de către oameni cu prea puţină cunoaştere în materie de dogmatică şi teologie.

Pasajul de faţă este un exemplu concludent. Comparaţia excursului nostru biografic, pe acest pământ, cu o călătorie primejdioasă este una eminamente scripturală. În contextul din care noi am extras acest pasaj, se vorbeşte despre viaţa omului care trece ca o apă ce curge repede, ca o umbră şi ca un nor.

Psaltirea şi Ecclesiastul sunt inspiratoarele acestor reprezentări imagistice. În aceeaşi cazanie (la Duminica a treizecea), Sfântul Varlaam aseamănă călătoria vieţii şi cu traversarea unei mări furtunoase, ceea ce este o interpretarea duhovnicească la Mt. 8, 24-26. (A se vedea şi cazania la Duminica a doua, unde se spune: Iar marea iaste această lume cu valuri multe.)

Însă comparaţia vieţii cu trecerea printr-un codru plin de tâlhari nu se întâlneşte în Sfânta Scriptură. Acolo există numai paralela cu o peşteră de tâlhari. Prezenţa codrului în predică reprezintă o aclimatizare la peisajul românesc, pe care o operează Sfântul Varlaam, dar poate că şi alţi Părinţi români au recurs la acest procedeu, înaintea lui, numai că noi nu avem dovezi documentare. Pentru noi însă, faptul este o certitudine.

Cert este şi că în poveştile populare apare adesea proba trecerii printr-un codru sau pădure deasă, în care Făt-Frumos este pândit de zmei şi de multe alte pericole. Inspiraţia din omiletica ortodoxă este mai mult decât evidentă. Cine sunt, aşadar, zmeii?

Definiţia lor o extragem de la Sfântul Varlaam, prin izolarea sinonimelor din text: draci, diavoli, zmei zburători, alte duhuri rele. Sunt patru termeni diferiţi care vorbesc despre aceeaşi realitate spirituală demonică, pentru că dracii, diavolii şi duhurile rele ştim că sunt acelaşi lucru. Dacă zmeii sunt sinonimi cu aceştia, înseamnă că sunt din aceeaşi categorie.

De ce foloseşte însă Sfântul Varlaam patru termeni diferiţi, ca să denumească acelaşi lucru? Răspunsul este simplu: pentru că vorbea de ierarhii demonice şi despre demoni diferiţi, care aduc patimi diferite în suflet, după cum citim mai departe: unii aprind trupul de patimi, cum sunt desfrânarea şi lăcomia, alţii aprind sufletul de mândrie şi slavă deşartă.

Pare banală vorbirea Sfântului Varlaam, pentru cititorii neavizaţi, dar numai limbajul este simplu, sensul cuvintelor nu este simplist deloc.

Ne putem încredinţa de veridicitatea identificării noastre, a identităţii pe care am stabilit-o între zmei şi demoni, şi din cercetarea Psaltirii versificate a Sfântului Dosoftei al Moldovei. Astfel, versetul 73, 15 (Tu ai despărţit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă) este transpus în versuri de către Sfântul Dosoftei după cum urmează:

Tu ai bătut zmeii preste moale
Cu marea ce-ai lăsat ca din foale.

Prin urmare, balaurii din varianta modernă a Psaltirei sunt asimilaţi zmeilor. Or ştim că balaurii de care se vorbeşte aici sunt demonii din ape ale căror capete au fost zdrobite de către Hristos la Botezul Său, săvârşit de către Sfântul Ioan Botezătorul.

Psa. Drd. Gianina Picioruş

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *